"Viu
este Domnul și bine este cuvântat Dumnezeu; și să se înalțe Dumnezeul
mântuirii mele" (Ps. 17, 50).
Întru
fărădelegi fiind zămislit, eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înalțimea
cerului; dar îndrăznind către iubirea Ta de oameni, strig Ție: Dumnezeule,
milostiv fii mie și mă mântuiește!
De
vreme ce dreptul abia se mântuiește, cum mă voi arăta eu, păcătosul, cel
ce nu am purtat greutatea și zăduful zilei? Ci numără-mă, Dumnezeule,
cu cei din ceasul al unsprezecelea și mă mântuiește!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Brațele
părintești grăbește a mi le deschide, că în păcate am cheltuit viața mea!
Și căutând, Mântuitorule, la bogăția cea neîmpuținată a îndurărilor Tale,
nu trece acum cu vederea inima mea cea sărăcită, căci către Tine, Doamne,
strig cu umilință: greșit-am la cer și înaintea Ta!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă
Fecioară, nădejdea creștinilor, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut mai presus
de minte și de cuvant, roagă-L neîncetat, împreună cu puterile cele de
sus, să ne dea iertare de păcate și îndreptarea vieții, nouă tuturor,
celor ce cu credință și cu dragoste te preamărim pururea.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Stăpâne
atotputernice și necuprins, Putere începătoare de lumină și nepătrunsă,
Părintele Ființei celei ipostatice și Purcezătorul Duhului Tau Celui de
o putere, Care pentru îndurările milostivirii și pentru negrăita bunătate
nu ai trecut cu vederea firea omenească cea cuprinsă de întunericul păcatului,
ci dumnezeieștile lumini ale sfintelor Tale învățături le-ai strălucit
în lume mai întâi prin lege și prin prooroci, iar mai apoi prin Însuși
Fiul Tău Cel Unul-Nascut, Care ai binevoit să ne răsară nouă trupește
și la strălucirea luminii Tale să ne povățuiască; fie urechile Tale luând
aminte la glasul rugăciunii noastre și ne dăruiește nouă, Doamne, cu inima
neadormită și trează să petrecem toată noaptea vieții acesteia așteptând
venirea Fiului Tău și Dumnezeului nostru, Judecătorul tuturor, nu culcați
și dormind, ci priveghind și cugetând la lucrarea poruncilor Tale să ne
aflăm, și întru bucuria Lui impreună să intrăm, unde este glasul cel neîncetat
al celor ce prăznuiesc și nespusa dulceață a celor ce privesc frumusețea
feței Tale celei negrăite. Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și
Ție slavă înălțam, Tatălui Celui fără de început, împreună și Unuia-Născut
Fiului Tău și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin ! Întru fărădelegi fiind zămislit,
eu, păcătosul, nu cutez a căuta la înalțimea cerului; dar îndrăznind către
iubirea Ta de oameni, strig Ție: Dumnezeule, milostiv fii mie și mă mântuiește!
(Psaltire - Catisma 1)
***
Eu
sunt, Doamne, pomul cel neroditor, care nici o roadă de pocăință nu aduc.
Și mă tem de tăiere, și de focul cel nestins mă înfricoșez. Pentru aceea
mă rog ție: Mai înainte de nevoia aceea, întoarce-mă și mă mântuiește.
Ca
valurile mării s-au sculat asupra mea fărădelegile mele, ca o corabie
în luciu, eu însumi mă înviforesc de multe greșeale; ci la limanul cel
lin prin pocăință, îndreptează-mă, Doamne, și mă miluește.
Slavã
Tatãlui și Fiului și Sfântului Duh,
Miluește-mă,
a zis David; și eu strig către Tine: greșit-am, Mântuitorule; păcatele
mele prin pocăință ștergându-le, miluește-mă.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Solitoarea
cea fierbinte a creștinilor, roagă pre Fiul tău, de Dumnezeu Născătoare,
să ne izbăvească pre noi de toată răutatea și nevoia vrăjmașului, și să
ne dea nouă iertare de cele ce am greșit, pentru îndurările cele milostive,
cu rugăciunile tale, Maică Fecioară.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Stăpăne,
întru tot puternice, Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Unuia născut
Fiului Tău, dă-mi trup neîntinat, inimă curată, minte deșteaptă, conștiință
nerătăcită, și venirea Duhului Sfânt către câștigarea și încredințarea
adevărului celui întru Hristosul tău, cu carele ți se cuvine slavă, cinste
si închinăciune, împreună cu Duhul Sfânt. Amin.
***
Doamne
atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui celui mai înainte fără de început, Dumnezeule
cel însuți desăvârșit, Iisuse Hristoase, carele pentru îndurările
milei tale celei neasemănate, niciodată nu te desparți de robii tăi, ci
pururea întru ei te odihnești; nu mă părăsi pre mine robul tău,
Împărate întru tot sfinte, ci-mi dă mie nevrednicului, bucuria mântuirii
tale, și-mi luminează mintea cu lumina cunoștintei Evangheliei tale. Sufletul
meu îl leagă cu dragostea Crucii tale, iar trupul meu, cu nepătimirea
ta îl împodobește. Gândurile mele le împacă, și picoarele mele le
ferește de alunecare. Și nu mă pierde pre mine cu fărădelegile mele, prea
bunule Doamne, ci mă ispitește, Dumnezeule, și cunoaște inima mea, caută
și află cărările mele și vezi de este cale a fărădelegei întru mine, mă
întoarce dintru dânsa și mă povățuiește pre calea cea veșnică. Că tu ești
calea și adevărul și viața, și Ție slavă înălțăm, împreună și celui
fără de început al tău Părinte, și prea Sfântului și bunului și de viață
făcătorului tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. (Psaltire,
Catisma 2)
***
Nevrednic
fiind eu pe pământ, suflete al meu, pocăiește-te! Țărâna în mormânt nu
lăuda și de greșeli nu se izbăvește. Strigă, dar, către Hristos Dumnezeu:
Cunoscătorule de inimi, greșit-am; ci mai înainte de a mă osândi, Dumnezeule,
milostivește-Te spre mine și mă mântuiește!
Până
când, suflete al meu, petreci în păcat? Până când tot amâni pocăința?
Adu-ți aminte de judecata ce va să fie și strigă către Hristos Dumnezeu
: Cunoscătorule de inimi, greșit-am ! Ci Tu, Doamne, cel ce ești fără
de păcate, miluiește-mă!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
La
infricoșătoarea judecată, fără de pârâși voi fi vădit și fără de martori
voi fi osândit, ca se vor deschide cărțile conștiinței și lucrurile cele
ascunse se vor descoperi. De aceea, mai inainte de a se cerceta cele lucrate
de mine, în priveliștea aceea a toată lumea, Dumnezeule, curățește-mă
și mă miluiește!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Stăpână,
de Dumnezeu Născătoare, neînțeleasă și necuprinsă este taina cea înfricoșătoare
ce s-a lucrat întru tine: ca pe Cel necuprins zămislindu-L, L-ai născut
îmbrăcat în trup, din preacinstitul tău sânge. Pe Acela, curată, roagă-L,
ca pe Fiul tău, să mântuiască pe toți cei ce-ți cântă ție!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne
atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui Celui fără de început și Insuți Dumnezeu
desăvârșit, Iisuse Hristoase, Care pentru îndurările milei Tale celei
nemăsurate niciodată nu Te desparți de robii Tai, ci pururea Te odihnești
întru ei, nu mă părăsi pe mine robul Tau, Impărate întru tot sfinte, ci
dă-mi mie, nevrednicului, bucuria mântuirii Tale și-mi luminează mintea
cu lumina cunoștintei Evangheliei Tale. Sufletul meu îl leagă cu dragostea
Crucii Tale. Trupul meu cu nepătimirea Ta il impodobește. Gândurile mele
le impacă. Picioarele mele le ferește de alunecare. Nu mă pierde cu fărădelegile
mele, Preabunule Doamne, ci mă ispitește, Dumnezeule, și cunoaște inima
mea, caută și află cărările mele și de mă aflu pe calea fărădelegii, abate-mă
de la ea și mă indreptează pe calea cea veșnică. Că Tu ești calea și adevărul
și viata și Ție slavă îți înălțăm, împreună și Celui fără de început al
Tău Părinte și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.(Catisma 3)
***
Smeritul
meu suflet, cel ce s-a cheltuit toată viața întru păcate, cercetează-l
Doamne, și ca pre curva mă primește și pre mine și mă mântuiește.
Înnotând
prin luciul acestei vieți, îmi aduc aminte de adâncul răutăților mele;
și neavând ocârmuitor pre gând, glasul lui Petru strig ție: Mântuiește-mă
Hristoase Dumnezeule, mântuiește-mă, ca un iubitor de oameni.
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Degrab
să intrăm împreună în cămara lui Hristos, ca să auzim toți fericitul glas
al acestuia. Dumnezeului nostru: Veniți cei ce iubiți slava cea cerească,
părtași făcându-ne cu fecioarele cele înțelepte, să ne luminăm făcliile
noastre prin credință.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Suflete
pocăiește-te mai înainte de ieșirea ta, că judecata este fără de milă,
și nesuferită celor ce păcătuiesc. Strigă către Domnul întru umilința
inimei; Greșit-am ție întru cunoștință și întru necunoștință, îndurate;
pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostivește-te și mă mântuiește.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Ție
Doamne unuia și bunului și nepomenitorului de rău, îmi mărturisesc păcatele
mele. La tine cad eu nevrednicul, strigând: Greșit-am, Doamne, greșit-am
și nu sunt vrednic să caut spre înălțimea cerului, de multimea nedreptăților
mele. Ci Domnul meu, Domnul meu, dăruiește-mi lacrimi de pocăintă, cel
ce ești singur bun și milostiv; ca întru ele să mă rog ție, să mă curățești,
mai înainte de sfârsit, de tot felul de păcate. Că înfricoșate și groaznice
locuri voi să trec, despărțindu-mă de trup. Și multime de întunecați și
fără de omenie diavoli, mã vor întâmpina, si nimenea
nu va cãlãtori împreunã cu mine, ca sã-mi
ajute sau să mă scoată. Pentru aceea cad la bunătatea ta, ca să nu fiu
dat la aceia ce-mi fac mie strămbătate, nici să se laude asupra mea vrăjmașii
mei, bunule Doamne, nici să zică: în mâinile noastre ai venit și
nouă te-ai dat. Nu, Doamne, nu-ți uita îndurările tale, nici să-mi răsplătești
mie dupre fărădelegile mele, nici întoarce fața de către mine, ci tu,
Doamne, mă pedepsește, însă cu milă și îndurări; iar vrăjmașul să nu se
bucure de mine, ci stinge înfricoșarea lui, ce are asupra mea, și
toată lucrarea lui o fă deșeartă. Și-mi dă mie nedefăimată calea cea către
tine, bunule Doamne, pentru că de am și greșit, la alt doctor nu am năzuit,
nici nu mi-am întins mâinile către dumnezeu străin. Deci, nu goni rugăciunea
mea, ci mă ascultă pentru bunătatea mea, și întărește inima mea întru
frica ta. Și să se facă Darul tău preste mine, Doamne, ca un foc, și să
arză gândurile cele necurate dintru mine; că tu ești Doamne, lumina cea
mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna
cea mai presus de toată odihna, viața cea adevărată și mântuirea, care
petrece în vecii vecilor, Amin. (Catisma 4)
***
Înfricoșat
este scaunul tău, vicleană este viața mea; și cine mă va izbăvi pre mine
de nevoia cea de atuncea? De nu te vei milostivi spre mine, Hristoase
Dumnezeule ca un îndurat și de oameni iubitor.
Slavă
Tatălui și Fiului si Sfântului Duh,
Grija
vieții m-a scos din Rai, și ce voi face eu, desnădăjduitul? Pentru aceasta
bat în ușă și strig: Doamne, Doamne, deschide-mi prin pocăință, și mă
mântuiește.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Ce
vom numi pre Biserica ta, de Dumnezeu Născătoare? Liman duhovnicesc, Rai
al hranei celei cerești, pricină a vieții celei nesfârșite? Că toate bunătățile
le ai. Roagă-te totdeauna lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Dumnezeule
cel drept si lăudat, Dumnezeule cel mare și puternic, Dumnezeule cel mai
înainte de veci, ascultă rugăciunea omului păcătos. Întru acest
ceas ascultă-mă pre mine, cel ce te-ai făgăduit să asculți pre cei ce
te vor chema întru adevăr. Si să nu te îngrețoșezi de mine, care
am buze necurate si sunt cuprins în pãcate. Nãdejdea
tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pre mare departe, ia
armă și pavăză și te scoală întru ajutorul meu. Scoate sabie și stai împotriva
celor ce mă gonesc pre mine. Ceartă duhurile cele necurate de la fața
neînțelepciunii mele. Și să se depărtăze de la gândul meu, duhul urâciunei
și al pomenirii de rău, duhul zavistiei și al vicleniei, duhul îngrozirei
și al lenevirei, duhul mândriei și al toatei alte răutăți. Și să mi se
stingă toată înfocarea și pornirea trupească, care se ridică din lucrarea
diavolească; și să mi se lumineze sufletul și trupul meu și duhul, cu
lumina cunoștinței tale celei dumnezeiești; ca, cu mulțimea îndurărilor
tale, ajungând la unirea credinței, la bărbat desăvârșit, întru măsura
vârstei, să slăvesc împreună cu Îngerii și cu toți Sfinții tăi prea cinstitul
și de mare cuviință numele tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfântului
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin. (Catisma 5)
***
Cântare
iți aduc ție, Doamne, și greșalele mele toate le mărturisesc ție Dumnezeule,
întorcându-te miluiește-mă.
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Mântuiește-mă
Dumnzeul meu, precum oarecând ai mântuit pre Vameșul, lacrimile curvei
nu le-ai trecut. Primește, și suspinurile mele, Mântuitorul meu, și mă
mântuiește.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Cu
rugăciune acum mă apropii sub acoperământul tău întru tot nevinovată,
ci mă scoate de Dumnezeu Născătoare, din tulburarea patimilor, ca ceea
ce ai născut pe Pricinuitorul nepătimirei.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Mulțămim
Ție, Doamne Dumnezeul nostru pentru toate ale tale faceri de bine, care
ai făcut nouă nevrednicilor, din vârsta cea dintâi, până întru aceasta,
de acum pentru cele ce știm și care nu știm, pentru cele arătate și pentru
cele nearătate, ce s-au făcut cu lucrul și cu cuvântul, Cela ce ne-ai
iubit pre noi atâta, cât și pre singur Unul născut Fiul Tău l-ai dat pentru
noi, învrednicește-ne și pre noi să ne facem vrednici dragostei tale.
Dă-ne, întru cuvântul Tău, întelepciune, și întru frica Ta insuflă
tărie, cu puterea cea de la Tine. Și orice am greșit, cu voie sau fără
de voie, iartă-ne și nu le socoti. Si păzește sufletul nostru sfânt, si-l
pune pre el înaintea divanului tău, având știință curată și sfârșit vrednic
iubirii tale de oameni. Și-ți adu aminte, Doamne, de toți cei ce chiamă
întru adevăr numele tău. Adu-ți aminte de toți cei ce ne vor nouă binele...și
de cei ce ne vor răul, căci toți suntem oameni, și în deșert este tot
omul. Pentru aceasta ne rugăm Ție, Doamne, dă-ne nouă mare mila milostivirei
Tale. (Catisma 6)
***
Când
va ședea Judecatorul pe scaunul Sau și Ingerii vor sta de față; când trâmbița
va răsuna și văpaia va arde, ce vei face, suflete al meu, ducându-te la
judecată? Căci atunci răutățile tale vor sta de față și greșealele tale
cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta, mai înainte de sfârșit, strigă
către Judecătorul: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă miluiește
!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Toți
să priveghem și să întâmpinăm pe Hristos cu mulțime de untdelemn și cu
candele aprinse, ca să ne învrednicim a fi înăuntrul cămării Mirelui.
Ca cel ce va rămâne afară, în deșert va striga către Dumnezeu: miluiește-mă!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor,
In
patul a multe păcate zăcând, mă dezbrac de nădejdea mântuirii mele. Ca
somnul lenevirii mele pricinuiește chinuri sufletului meu. Dar Tu, Dumnezeule,
Cel ce Te-ai născut din Fecioară, ridică-mă spre cântarea Ta, ca să Te
slăvesc pe Tine.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne,
Dumnezeul meu, ca un bun și de oameni iubitor, multe mile ai făcut cu
mine, pe care nu mă așteptam să le văd. Cu ce, oare, voi răsplăti bunătățile
Tale, Doamne, Doamne al meu ! Mulțumesc numelui Tău celui mult lăudat,
mulțumesc milostivirii Tale celei negrăite ce o ai spre mine, mulțumesc
îndelungii Tale răbdări celei neasemănate, și Te rog sprijinește-mă și
de acum înainte, și mă ajută! Ferește-mă, Stăpâne al tuturor, ca să nu
mai greșesc înaintea Ta! Că Tu cunoști alunecarea cea lesnicioasă a firii
mele. Tu știi nepriceperea mea, Tu cunoști cele făptuite de mine, cele
întru cunoștința și întru necunoștință, cele de voie și cele fără de voie,
cele din noapte și cele din zi, cele cu mintea și cu gândul. De, aceea,
ca un Dumnezeu bun și de oameni iubitor, șterge-le, Preabunule Doamne,
cu roua milei Tale și ne mântuiește, pentru Sfânt numele Tău, cu judecățile
care știi! Pentru că Tu ești lumina și adevărul și viața și Ție slavă
înalțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin. (Catisma 7)
***
Furtuna
deznădejdii mă viscolește pre mine, care m-am alunecat întru adâncurile
păcatului. Ci apucă înainte Hristoase, ca un atotputernic, ocârmuitor
a toată lumea, și la limanul nepătimirii cel lin, mă îndreptează, pentru
milostivirea ta Mântuitorule, și mă mântuiește.
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Suflete,
acestea de aici sunt vremelnice, iar cele de acolo veșnice. Văd divanul
și pe judecătorul sezând pe scaun, și tremur de hotărâre. Deci suflete
întoarce-te, că neiertată este judecata.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Nădejdea
celor desnădăjduiți, ajutorul celor neajutorați, sprijinul celor ce nădăjduiesc
întru tine, sfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ajutorul tău trimite-l
nouă.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne
îndurate și milostive, ascultă rugăciunea mea și ia aminte la glasul rugăciunii
mele; fă cu mine semn spre bine. Povățuiește-mă în calea ta, ca să umblu
întru adevărul tău; veselește inima mea, ca să se teamă de numele cel
sfânt, că mare ești și faci minuni. Tu ești Dumnezeu Însuți și nu
este asemenea Ție Întru dumnezei, Doamne; puternic Întru milă și bun Întru
tărie, spre a ajuta și a mângăia și a mântui pre toti cei ce nădăjduiesc,
În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, Amin. (Catimsa
8)
***
Mă
gândesc la ziua cea Infricoșatoare și plâng faptele mele cele rele. Cum
voi răspunde Impăratului celui fără de moarte? Și cu ce îndrăzneală voi
căuta la Judecătorul eu, păcătosul? Milostive Părinte, Fiule Unule-Nascut
și Duhule Sfinte, miluiește-mă!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
In
valea plângerii, la locul ce ai rânduit, când vei ședea, Milostive, să
faci judecata dreaptă, să nu vădești cele ascunse ale mele, nici să mă
rușinezi înaintea îngerilor, ci cruță-mă, Doamne, și mă miluiește!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preabună
Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea lumii, nădejdea și acoperamântul
cel tare al celor ce aleargă la tine, roagă, stăruitor, împreună cu cei
fără de trup, pe Dumnezeul cel Iubitor de oameni, pe care L-ai născut,
să izbăvească sufletele noastre de toată îngrozirea, ceea ce ești una
binecuvântată!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Stăpâne,
Doamne, Dumnezeul nostru, Care singur știi suferința ticălosului meu suflet
și leacul acesteia, tămăduiește-l cum știi, după mulțimea milei Tale și
a îndurărilor Tale! Căci din faptele mele nu-i cu putință a pune peste
el alifie, nici untdelemn, nici legături. Ci Tu, Cel ce ai venit să chemi
la pocăința, nu pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, ai milă și îndurare
și Te milostivește spre dânsul; rupe zapisul faptelor mele celor rele
și urâte și mă povățuiește la calea cea dreaptă, ca umblând întru adevărul
Tău, să pot scăpa de săgețile vicleanului și așa să stau fără de osândă
înaintea înfricoșătorului Tău divan, slăvind și lăudând preasfântul Tău
nume, în vecii vecilor. Amin. (Catisma 9)
***
De
infricoșătoarea zi a venirii Tale și de dreapta judecată temându-mă, Doamne,
mă spăimântez și tremur, ca unul ce am mulțime de păcate. Ci, ca un Dumnezeu
milostiv, mai inainte de sfârșit întoarce-mă și mă mântuiește, Mântuitorul
meu, mult-Indurate!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Când
se vor pune scaunele la judecată, Doamne, și oamenii vor sta înaintea
divanului Tău, atunci nu va fi mai de cinste împaratul decât ostașul,
nici stăpânul nu va fi mai presus de robul său, că fiecare din faptele
lor, sau se va slăvi, sau se va rușina !
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preacurată
Fecioară, Maica lui Hristos, numai tu singură te-ai învrednicit de mari
daruri, căci ai născut cu trup pe unul din Treime, pe Hristos, Dătătorul
de viață, pentru mântuirea sufletelor noastre.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Doamne,
Dumnezeul nostru, Cel bogat întru milă și necuprins întru îndurare, Care
singur ești din fire fără de păcat, și fără de păcat Te-ai făcut om pentru
noi, ascultă în ceasul de acum, această rugăciune umilită a mea. Sărac
și lipsit sunt de fapte bune și inima mea mi s-a tulburat întru mine,
Iar Tu, Doamne, Preaînalte Impărate al cerului și al pămantului, știi
că toate tinerețile mele le-am cheltuit în păcate și umblând după poftele
trupului meu, m-am făcut bucurie demonilor și am urmat în totul diavolului,
tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Știi că întunecându-mi-se
gândul, din copilărie și până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta
cea sfântă, ci robit fiind cu totul de poftele ce mă cuprind, m-am făcut
de râs și batjocura demonilor, nesocotind nicidecum cu mintea mea, că-i
nesuferită urgia mâniei Tale asupra păcătoșilor. Acum, gătită flind gheena
focului și din această pricină căzând în deznădăjduire, încă n-am venit
la simțul pocăinței, ci sunt putin și gol de dragostea Ta. Că ce fel de
păcat n-am facut eu? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă și
înverșunată nu am săvarșit cu sârguință și peste măsură? Mintea mi-am
întinat-o cu totul prin cugete trupești; trupul mi l-am spurcat prin împreunări
de tot felul; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea la păcat; toate
membrele ticălosului meu trup le-am pus să lucreze și să slujească păcatului.
Cine dar, nu mă va plânge pe mine, ticălosul? Cine nu mă va jeli pe mine,
osânditul? Pentru că singur eu, Stăpâne, am întăritat mânia Ta, că singur
am făcut răutate înaintea Ta, întrecând pe toți păcătoșii ce au fost în
decursul veacurilor, păcătuind fără asemănare și de neiertat. Dar de vreme
ce ești milostiv și mult-îndurat, Iubitorule de oameni, și astepți întoarcerea
păcătoșilor, iată și eu mă arunc înaintea înfricoșătorului și groaznicului
Tău divan și, ca și când m-aș atinge de preacuratele Tale picioare, strig
din adâncul sufletului către Tine: milostivește-Te, Doamne, iartă-mă,
Impărate, ajută neputinței mele, fă pogorământ față de nedumerirea mea,
ia aminte la rugăciunea mea și lacrimile mele nu le trece cu vederea!
Primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc și rătăcit fiind, întoarce-mă;
îmbrațișează-mă când mă întorc și mă iartă, căci Tie mă rog. Pentru că
nu ai pus pocaintă pentru cei drepți, nici iertarea pentru cei ce nu au
greșit, ci ai pus pocaința asupra mea, păcătosul, pentru cele ce am lucrat
spre întărâtarea mâniei Tale. Gol și descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule
de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut
și să privesc înalțimea cerului, fiind copleșit de povara păcatelor mele.
Ci, luminează-mi ochii inimii mele și dă-mi umilința spre pocaința și
zdrobire de inimă spre îndreptare, ca astfel cu bună nădejde și cu adevarată
și deplină adeverire să pașesc spre lumea cea de acolo, lăudând și binecuvântând
totdeauna preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului
Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Catisma 10)
***
Avand
doctoria pocaintei, suflete al meu, apropie-te, lacramind cu suspine si
strigand catre Doctorul sufletelor si al trupurilor: Scapa-ma, Iubitorule
de oameni, de greselile mele si ma numara cu pacatoasa, cu talharul si
cu cel desfranat, si-mi daruieste, Dumnezeule, iertare pacatelor mele
si ma mantuieste !
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Pocaința
vameșului n-am ravnit-o și lacrimile păcătoasei nu le-am câștigat căci
din pricina orbirii sunt lipsit de asemenea îndreptare; dar, cu milostivirea
Ta, mântuiește-mă, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni !
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preacurată
Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, roagă pe Fiul tău împreună cu Puterile
cele de sus, ca să ne dăruiască iertare de păcate, mai înainte de sfârșit,
și mare milă!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Străluceste
în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Doamne, lumina cea nestricăcioasă
a cunoștinței Dumnezeirii Tale și deschide ochii sufletului nostru spre
cunoașterea evangheliceștilor Tale propovăduiri; pune întru noi și frica
fericitelor Tale porunci, ca astfel calcând cu totul poftele trupești,
viața duhovnicească să petrecem, cugetând și făcând toate cele ce sunt
plăcute Ție. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor
noastre și Ție slavă înalțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum
și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Catisma 11)
***
Doamne,
Cel ce ai primit lacrimile păcătoasei și ale lui Petru și pe vameșul,
care dintru adânc a strigat, l-ai îndreptat, și pe mine, cel ce cu umilință
cad înaintea Ta, îndură-Te Mântuitorule, și mă mântuiește !
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Milostivește-Te
spre mine ca și spre vameșul, Doamne, și ca pe păcătoasa mă curățește,
Stăpâne, și ca pe canaaneanca mă miluiește, după mare mila Ta.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Maica
Luminii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă-te lui Hristos Dumnezeu,
să ne răsară dimineața și mare milă sufletelor noastre.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne,
Dumnezeul meu, Cel ce ești singur bun și de oameni iubitor, singur bun
si blând, singur adevărat și drept, singur îndurat și milostiv, să vină
puterea Ta peste mine netrebnicul robul Tău și să mă întărească cu bunavestirea
dumnezeieștii Tale învățături! Așa, Stăpâne, Iubitorule de bine și Iubitorule
de milostivire, luminează-mi cele dinăuntru ale mele și toate mădularele,
cu voința Ta! Curățește-mă de toată răutatea și păcatul! Păzește-mă neîntinat
și curat de toată spurcăciunea și lucrarea diavolească! Dăruiește-mi după
bunătatea Ta: lucrurile Tale să cuget, poruncile Tale să gândesc, în voile
Tale să umblu, de frica Ta să mă tem și cele plăcute Ție să fac, până
la suflarea mea cea mai de pe urmă. Ca după mila Ta cea negrăită să-mi
pazești împreună trupul și sufletul, mintea și cugetul meu, biserica nespurcată
de orice cursă a potrivnicului. Doamne, Doamne al meu, acoperă-mă cu milostivirea
Ta și nu mă părăsi pe mine, păcătosul, necuratul și nevrednicul robul
Tau! Că Tu, Doamne, ești sprijinitorul meu și întru Tine este lauda mea
totdeauna și Ție slavă Inălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântulul Duh, acum
și pururea și în vecii vecilor. Amin. (Catisma 12)
***
Cu
ochi milostivi, vezi Doamne, smerenia mea: căci câte puțin viața mea se
cheltuiește și din fapte nu-mi pot aștepta mântuirea. Pentru aceasta mă
rog: vezi Doamne, cu ochi milostivi, smerenia mea și mă mântuiește.
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Ca
și cum ar fi de față Judecătorul, grijește-te, suflete, și-ți adu aminte
de ceasul zilei celei înfricoșătoare, că judecata e fără de milă celor
ce n-au facut milă. De aceea strig către Hristos Dumnezeu: Cunoscătorule
de inimi, greșit-am! Ci, înainte de a mă osândi, mântuiește-mă.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Luând
aminte, Hristoase, la ziua și ceasul judecății Tale celei înfricoșătoare,
groaznice și nemițarnice, tremur ca un făcător de rele, căci am lucruri
de rușine, și fapte rele, pe care eu singur le-am lucrat cu sârguința.
Pentru aceasta cad înaintea Ta cu frică, strigând cu durere: Pentru rugăciunile
celei ce Te-a născut, mult-Milostive, mântuiește-mă !
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne
Sfinte, Cel ce locuiești întru cele înalte și cu ochiul Tău cel a toate
văzător privești spre toată zidirea, înaintea Ta am plecat grumazul sufletului
și trupului și Ție ne rugăm, Sfinte al sfinților: tinde-Ți mâna Ta cea
nevăzută din sfânt locașul Tău și ne binecuvantează pe noi, pe toți și
orice Ți-am greșit cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun și iubitor
de oameni, iartă, dăruindu-ne și bunătățile Tale cele din lume! Ca Ție
se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru și Ție slavă
înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântulul Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin. (Catisma 13)
***
Ca
păcătoasa cad înaintea Ta, ca să dobândesc iertare și, in loc de mir,
Îți aduc lacrimi din inimă, ca să mă milulești ca pe aceea, Mântuitorule,
și să-mi dai iertare păcatelor, căci și eu, ca și dânsa, strig către Tine:
izbăvește-mă de întinăciunea faptelor mele.
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
De
ce nu-ți aduci aminte de moarte, suflete al meu? De ce nu te întorci de
acum la îndreptare, mai înainte până ce nu sună trîmbița de judecată ?
Căci atunci nu va mai fi vreme de pocăința. Adu-ți aminte de vameșul și
de femeia cea păcătoasa, care strigau : greșit-am, Doamne! Miluiește-mă!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Născătoare
de Dumnezeu și pururea Fecioară, ceea ce cu adevărat ai întrecut cu nașterea
ta și puterile cerești, neîncetat te mărim pe tine, cel ce prin tine ne
îmbogățim în Dumnezeu.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Iți
mulțumim, Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, căci toate le faci pentru
binele vieții noastre. Că ne-ai odihnit în partea de noapte ce a trecut
și ne-ai pus la închinarea cinstitului și slăvitului Tău nume. Pentru
aceasta ne rugăm, Doamne, dă-ne dar și putere să ne învrednicim a-Ți cânta
Tie cu înțelegere, a ne ruga de-a pururea și totdeauna a căuta la Tine,
Mântuitorule și Făcătorule de bine al sufletelor noastre, lucrând cu frică
și cu cutremur la mântuirea noastră. Ascultă-ne, dar, Îndurate și ne miluiește
pe noi! Zdrobește sub picioarele noastre pe vrăjmașii noștri nevăzuți
și războinici! Primește mulțumirile noastre cele după putere! Dă-ne dar
și putere să ne deschidem gurile noastre și ne învață îndreptările Tale,
că nu știm ce să cerem, nici să ne rugăm cum se cuvine, de nu ne vei povățui
Tu, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt. Și orice am greșit până întru acest
ceas, cu cuvântul său cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fără de voie,
lasă, curăță si iartă, Doamne, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va putea suferi? Că numai Tu singur ești sfânt, ajutător
puternic și sprijinitorul vieții noastre, și pe Tine Te binecuvântăm întru
toți vecii. Amin. (Catisma 14)
***
Cât
de mare e noianul greșelilor mele, Mântuitorule, și mă afund cumplit în
păcatele mele. Dă-mi măna, ca lui Petru, Doamne, și mă mantuiește !
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Pentru
gânduri si fapte rele am fost osândit, Mantuitorule! Dăruiește-mi gând
de pocăință, Dumnezeule, ca să strig: Miluiește-mă, Bunule și Făcătorule
de bine, și mă mântuiește.
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Fecioară
de Dumnezeu fericită și cu totul nevinovată, curațește-mă pe mine, ticălosul,
care sunt întinat și pângărit de faptele mele cele rele și de gândurile
spurcate, Maica Preacurată, Preacinstită și cu totul sfântă si pururea
Fecioară!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Stăpâne,
Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ești ajutorul meu și în mâinile Tale sunt;
ajută-mi și nu mă lăsa să-Ți gresesc, că sunt rătăcit! Nu mă lăsa să umblu
după voia trupului meu și nu mă trece cu vederea, că sunt bolnav, Doamne!
Tu cunoști ce-mi este de folos. Nu mă lăsa să pier pentru păcatele mele!
Nu mă părăsi, Doamne, nici nu Te depărta de la mine, că spre Tine am nădăjduit!
Invață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu! Vindecă-mi sufletul,
că am greșit Ție! Mântuiește-mă pentru mila Ta, că înaintea Ta sunt toți
cel ce au necaz pe mine! Altă scăpare n-am, Doamne, fără numai pe Tine!
Să se rușineze dar, toți cei ce se scoală asupra mea și cei ce caută sufletul
meu ca să-l piardă! Că numai Tu singur ești puternic, Doamne, întru toate,
și a Ta este slava, în vecii vecilor. Amin. (Catisma 15)
***
Alta
lume te așteaptă, suflete, și Judecătorul, Care va să vădească cele ascunse
și rele ale tale. Deci nu rămâne în acestea de aici, ci apucă mai înainte
și strigă către Judecătorul. : Dumnezeule, milostiv fii mie și mă mântuiește
!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Pentru
că sunt înconjurat de multe păcate, Mântuitorule, și de rănile greșelilor
fără de număr, rogu-mă Ție, Milostive Hristoase, Doctorul celor bolnavi,
cercetează-mă, tămăduiește-mă și mă mântuiește!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Suflete
al meu, pentru ce zaci în lene și fără de grijă? De ce nu porți grija
de relele ce ai făcut în această viață? Silește-te și te îndreptează până
nu-ți închide Domnul ușa. Aleargă la Născătoarea de Dumnezeu, cazi înaintea
ei și strigă: Preacurată Stăpână, nădejdea deznădăjduiților, mântuiește-mă
pe mine, cel ce am greșit mult!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne
Sfinte, Cel ce întru cele de sus locuiești și spre cele smerite privești
și cu ochiul Tău cel a toate văzător cauți spre toată zidirea, înaintea
Ta am plecat grumazul sufletului și al trupului și Ție ne rugăm, Sfinte
al sfinților: tinde mâna Ta cea nevăzută din sfânt locașul Tău și ne binecuvintează
pe noi toți! Iartă-ne greșeala cea de voie și cea fără de voie, cea cu
cuvântul sau cu fapta. Dăruiește-ne nouă, Doamne, umilința, dăruiește-ne
lacrimi duhovnicești din tot sufletul, pentru spălarea păcatelor noastre
cele multe! Dăruiește mila Ta cea mare peste toată lumea Ta și peste noi,
nevrednicii robii Tai! Că binecuvântat și preaslăvit este numele Tau,
al Tatălui și al Fiului și al Sfantulul Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.(Catisma 16)
***
Greșit-am
Tie, Mântuitorule, ca și fiul cel pierdut! Dar primește-mă, Părinte, pe
mine, cel ce mă pocăiesc, și mă miluiește, Dumnezeule!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Ca
glasul vameșului strig Tie, Mântuitorule: milostiv fii mie, ca și aceluia,
și mă miluiește, Dumnezeule!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Născătoare
de Dumnezeu, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce am trebuință de
ajutorul tău, că spre tine a nădăjduit sufletul meu, miluiește-mă!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Stăpâne,
Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor și
Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ și l-ai aratat după
chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ marea
cuviință a numelui Tău și care fiind căzut prin călcarea poruncii Tale,
l-ai zidit iarași a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, și l-ai
suit la ceruri, iți mulțumesc, că ai înmulțit spre mine slava Ta. Și nu
m-ai dat vrăjmașilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia
iadului, nici nu m-ai lăsat să pier intru fărădelegile mele. Deci acum,
mult-Milostive și Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiești moartea
păcătosului, ci aștepți întoarcerea lui, ca să-l primești, Cel ce ridici
pe oamenii cei căzuți și tămăduiești pe cei zdrobiți, întoarce-mă și pe
mine la pocaință și căzut fiind, mă ridică, și zdrobit fiind, mă vindecă.
Adu-Ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea veșnică și nemărginita
și uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le-am săvârșit cu cuvântul
și cu fapta și cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele și-mi dă lacrimi
de umilință pentru curățirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne!
Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostivește-Te, îndură-Te, și izbăvește
ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă
mai bântuiască păcatul și diavolul cel vrăjmaș să nu mă mai vatăme, nici
să mă mai ducă la voile lui, ci răpește-mă cu mâna Ta cea tare de sub
stăpânirea lui și împărățește Tu întru mine, Bunule și Iubitorule de oameni,
Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să viețuiesc de acum după voia
Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă-mi curățire inimii, pază gurii, îndreptare
faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești,
bucurie duhovnicească, dragoste curată, indelungă-răbdare, bunătate, blândețe,
credință nefățarnică și înfrânare prea cuprinzătoare, și mă umple de roadele
tuturor bunătăților cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea
zilelor mele, nici să-mi răpești sufletul neîndreptat și nepregătit; ci
fă-mă desăvarșit cu desăvârșirea Ta și așa mă scoate din viața aceasta,
ca trecând cu darul Tău fără de opreală începătoriile și stăpânirile întunericului,
să văd și eu frumusețea cea negrăita a slavei Tale celei neapropiate,
împreună cu toti sfinții Tăi, întru care s-a preaslăvit și s-a cinstit,
întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tau, în veci. Amin.(Catisma
17)
***
Mai
înainte de a mă osândi, Doamne, Doamne al meu, dă-mi întoarcere și îndreptare
de păcatele mele cele multe! Dă-mi umilința duhovnicească, ca să strig
către Tine: Dumnezeul meu cel milostiv și iubitor de oameni, miluiește-mă!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Dobitoacelor
celor fără de minte asemănându-mă eu, păcătosul, m-am făcut deopotriva
cu ele; dăruiește-mi întoarcere Hristoase, ca să iau de la Tine mare milă!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Nu-ți
întoarce, Stăpâna, fața ta de la mine, cel ce mă rog ție, ci ca o Maică
milostiva a înduratulul Dumnezeu, sârguiește de-mi dăruiește să mă pocăiesc,
mai înainte de sfârșit, ca să mă mântuiesc prin tine. Că tu, Doamna mea,
ești mântuirea mea și nădejdea mea cea neînfruntată.
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Damne,
nu mă mustra cu mânia Ta, și cu urgia Ta nu mă certa! Stăpâne Doamne,
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu celui viu, miluiește-mă pe mine păcătosul,
săracul, golul, leneșul, nepăsătorul, lipsitul, ticălosul, desfrânatul
și preadesfrânatul, care mă tăvălesc în păcate împotriva firii; întinatul,
nerecunoscătorul, nemilostivul, împietritul, bețivul, aprinsul, obraznicul,
îndrăznețul, cel fără de răspuns și nevrednic de iubirea Ta de oameni,
dar vrednic de tot chinul și de gheena și de pedeapsă. Deci, pentru atâta
mulțime de greșeli ale mele, izbăvitorule, nu mă pune sub mulțimea chinurilor,
ci mă miluiește, că sunt neputincios și cu sufletul și cu trupul, cu judecata
și cu gândul, și mă mântuiește pe mine nevrednicul robul Tău, cu judecățile
care știi, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei
de Dumnezeu, și ale tuturor sfinților, care din veac au bineplăcut Ție.
Că binecuvântat ești în vecii veciior. Amin. (Catisma 18)
***
Mulțumindu-Ti
Ție, Te slăvesc, Dumnezeul meu, ca tuturor păcătoșilor le-ai pus la îndemâna
pocăința. Să nu mă rușinezi, Mântuitorule, când vei veni să judeci toată
lumea, nici pe mine, cel ce am făcut lucruri de rușine!
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
Fără
de număr greșindu-Ți, pedepse nenumărate aștept, dar Tu, Dumnezeul meu,
îndură-Te și mă mântuiește!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
La
mulțimea milei tale alerg acum, Născătoare de Dumnezeu: dezleagă-mi lanțurile
greșelilor mele!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Stăpâne,
Hristoase Dumnezeule, Cel ce cu patimile Tale ai vindecat patimile mele
și cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dăruiește-mi lacrimi de umilință
mie, celui ce mult Ți-am greșit! Împrumută trupului meu din mireasma trupului
Tău celui de viață făcător și îndulcește sufletul meu cu cinstit Sângele
Tău, de amărăciunea cu care m-a adăpat potrivnicul. Înalță către Tine
mintea mea cea târătă în jos și mă ridică din prăpastia pieirii! Că nu
am pocăință, nu am umilință, nu am lacrimi de mângâiere, care întorc pe
fii la moștenirea lor. Întunecat sunt la minte de patimile lumești, nu
pot căuta spre Tine la durere, nici nu mă pot înfierbânta cu lacrimile
dragostei celei către Tine. Dar, Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Vistieria
bunătăților, dăruiește-mi pocăința desăvârșită și înnoiește iarași în
mine întipărirea chipului Tău! Deși eu Te-am părăsit, Tu însă nu mă iarăși
! Ieși de mă caută și mă întoarce iarăși la pășunea Ta, numărându-mă iarăși
cu oile cele alese ale turmei Tale! Hrănește-mă și pe mine împreună cu
dânsele, cu verdeața dumnezeieștilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei
Maicii Tale, și ale tuturor sfinților Tăi. Amin. (Catisma 19)
***
Plinirea
tuturor bunătăților Tu ești, Hristoase al meu; umple-mi de bucurie și
de veselie sufletul și mă mântuiește, ca un mult-milostiv.
Slavă
Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
De
am și greșit, Dumnezeule, Mântuitorul meu, înaintea Ta dar alt Dumnezeu
afară de Tine nu știu și la milostivirea Ta nădăjduiesc. Primește-mă dar
pe mine, cel ce mă întorc, Milostive Părinte și Fiule Unule-Născut și
Duhule Sfânt, ca pe fiul cel pierdut și mă mântuiește!
Și
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Altă
scăpare și sprijin tare afară de tine nu știu, Stăpâna! Deci, ca ceea
ce ai îndrăzneală către Cel ce S-a născut din tine, ajută-mi și mă miluiește
pe mine, robul tău!
Doamne
miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește,
Doamne
Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, miluiește-mă pe mine păcătosul și-mi
iartă mie, nevrednicului robului Tău, câte Ți-am greșit în toată vremea
vieții mele până acum și orice am păcătuit ca un om, cu voie sau fără
de voie, cu lucrul sau cu cuvântul, cu mintea sau cu gândul, din nesocotință
sau din înfumurare, din multa trândăvie sau din lenevie: ori de m-am jurat
pe numele Tău cel sfânt, ori de am jurat strâmb, ori de am hulit în gândul
meu, ori de am ocărât pe cineva, ori de am năpăstuit, sau am întristat,
sau am mâniat cu ceva, sau am furat, sau m-am desfrânat, sau am mințit,
sau am mâncat pe ascuns, sau pe vreun prieten care a năzuit la mine l-am
trecut cu vederea, sau pe vreun frate l-am necăjit și l-am amărât, sau
stând la rugăciune și la cântare, mintea mea cea rea a alunecat spre răutăți;
sau m-am desfătat peste cuviință, sau am râs nebunește, sau am spus glume,
sau m-am trufit, sau la măriri deșarte m-am gândit, sau la frumusețe deșarta
am privit și m-am biruit de ea, sau am bârfit, sau m-am lenevit la rugăciune,
sau porunca duhovnicului nu am păzit, sau vorbe deșarte am grăit, sau
altceva rău am făcut, sau acestea toate și mai mult decât acestea am făcut
și nu le mai țin minte, miluiește-mă, Doamne, și mi le iartă toate, ca
un bun și de oameni iubitor, ca în pace să adorm și să dorm, - cântând,
binecuvântând și slăvindu-Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început
al Tău Părinte și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh,
Amin. (Catisma 20)
Rugăciune
către Dumnezeu-Tatăl, a celui între sfinți Părintelui nostru, Vasile cel
Mare
Stăpâne, Dumnezeule al tuturor, Părinte preabun, Cel ce ești și petreci
de-a pururea, Cel ce ești fără de început și mai înainte de toți
vecii, Cel ce cu ființa ești cu totul neînteles și cu mărimea necuprins,
iar cu bunătatea nemăsurat, adăncul cel izvorâtor si nepovestit al puterii
și al înțelepciunii, pe Tine Te binecuvântez că ai căutat cu mila și cu
îndurări spre ticălosia mea și m-ai izbăvit de tina și noroiul acestei
lumi rele și de cursele cele multe și de multe feluri ale stăpânitorului
celui viclean al întunericului veacului acestuia.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai minunat spre mine, păcătosul, milele
Tale si întru toate mi Te-ai făcut iubitor de oameni, hrănitor, ocârmuitor,
păzitor, sprijinitor, scăpare, purtător de grijă și mântuitor al sufletului
și trupului meu.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că ai arătat spre mine, nevrednicul,
iubirea Ta de oameni cea multă și nemărginită. Ca în fiecare zi, din lenevirea
mea, vânzându-mă diavolului, mă păzești, mă izbăvești și din cursele lui
mă răpești.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că mi-ai arătat nenumărate pricini de
întoarcere de la răutățile mele.
Pe Tine Te binecuvântez, Doamne, că, neputincios fiind, întărești slăbiciunea
mea si nu mă lași să cad cu totul, ci îndată îmi întinzi de sus mâna de
ajutor și mă întorci către Tine.
Cu ce voi răsplăti Ție, Stăpâne preabune, pentru toate bunătățile pe care
le-ai făcut și le faci cu mine, păcătosul? Ce mulțumire îți voi aduce
Ție? Ci din zori până în noapte, ca o rândunea voi glăsui și ca o privighetoare
voi striga și nu voi înceta a Te binecuvânta în toate zilele vieții mele
pe Tine, Făcătorul, Dătătorul de bine și Purtătorul meu de grijă, deși
nu sunt vrednic, Doamne, să grăiesc către Tine fiindcă sunt foarte păcătos.
Mulțumesc Ție, Doamne, că ai răbdat îndelung pentru greșelile mele și
m-ai lăsat nepedepsit până acum.
Mulțumesc Ție, Doamne, că nu voiești moartea păcătosului, ci să se întoarcă
și să fie viu. Că și eu, deși sunt vrednic de multe chinuri, Doamne, și
vrednic a fi lepădat de la fața Ta, pentru iubirea Ta de oameni cea nepomenitoare
de rău, îndelung m-ai răbdat. Mulțumesc Ție, Doamne, cu toate că nu pot
după vrednicie să fac aceasta.
Miluiește-mă, Doamne, și îndreptează-mi sufletul meu și ocârmuiește-mi
viața spre voia Ta, precum știe milostivirea Ta. Fă-ma desăvârșit spre
tot lucrul bun, ca să-ti plac Ție și, pentru mulțimea îndurărilor Tale,
slobozește-mă în pace din ticălosul meu trup. Că Ție se cuvine a ne milui
și a ne mântui pe noi, Dumnezeule, și Ție slavă, mulțumire și închinăciune
înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Bunului de viață Făcătorului
Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin.
***
Rugăciunea
Cuviosului Paisie Olarul
Domnul
Dumnezeu, Prea Milostivul, să vă binecuvânteze, Domnul să vă ajute, Domnul
să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să vă umple
de bucurie duhovnicească, Domnul, ca un bun și iubitor de oameni, să vă
ierte de păcate și în ceruri cu drepții să vă primească! Binecuvintează,
Doamne, pe robii tăi aceștia și rugăciunea lor, și dragostea lor, și credința
lor, și bucuria lor, și smerenia lor, și răbdarea lor. Binecuvintează,
Doamne, osteneala lor, și căsuța lor, și pâinea lor, și copiii lor, și
viața lor și sfârșit bun le dăruiește, iar dincolo un colțișor de rai
le dăruieste, că binecuvântat ești în veci. Amin!
|