Rugãciunea de dimineatã a Arhimandritului Sofronie Saharov
Împãrate Sfinte,
Cela ce esti mai înainte de toti vecii Fiul Tatãlui si Cuvântul
Lui Cel împreunã fãrã de început si împreunã
vesnic, Iisuse Hristoase, Fãcãtorul cerului si al pãmântului,
Ziditorul meu, Carele prin atotziditoare porunca Ta ai scos toate dintru
nefiintã si pre mine întru aceastã viatã m-ai
adus, Cela ce bine ai voit a-mi dãrui în scãldãtoarea
Botezului harul nasterii celei de Sus în Sfântul Duh si a
pune pecetea Darului Acestuia pre mãdularele trupului meu în
Sfânta Tainã a Mirungerii, Cela ce ai pus în inima
mea dorul de a Te cãuta pre Tine, Unul Dumnezeu Cel Adevãrat
- auzi rugãciunea mea. Cã nici luminã am, nici bucurie,
nici întelepciune, nici viatã, nici putere afarã de
Tine; dar nici vrednic sunt pentru multimea pãcatelor mele sã
caut cãtre Tine, Dumnezeul meu; ci pentru Cuvântul Tãu,
cã "tot ceea ce veti cere în rugãciune, crezând,
veti primi" si "tot ce veti cere întru Numele
Meu voi face vouã", îndrãznind chem cãtre
Tine: binecuvânteazã, Doamne, ziua aceasta pe care mi-ai
dat pentru cea negrãitã bunãtatea Ta; si mã
învredniceste, în puterea binecuvântãrii Tale,
ca toatã fapta si cuvântul din ziua ce încep acum,
sã le sãvârsesc, Însuti pentru tine, spre slava
Ta, în frica Ta, dupre voia Ta, în duhul întregii cugetãri
si al curãtiei, al smeritei cugetãri, al rãbdãrii,
al dragostei, al blândetii, al pãcii, al bãrbãtiei,
al întelepciunii, cu rugãciune si în tot ceasul amintindu-mi
cã pretundinea esti.
Asa, Doamne, pentru nemãrginitã bunãtatea Ta, cu
Duhul Tãu cel Sfânt mã povãtuieste întru
tot lucrul si cuvântul cel bun si-mi dãruieste fãrã
poticnire sã trec toatã calea vietii înaintea fetei
Tale, ca nici o fãrãdelege sã mai adaug dreptãtii
pre carea o ai descoperit nouã.
Doamne, Cel mare si mult milostiv, îndurã-Te
spre mine cela ce rãu mã pierd; sã nu ascunzi de
la mine fata Ta, nici cãile mântuirii Tale; iar de mã
va duce voia mea cea stricãcioasã pre alte cãi, atunci
nu mã cruta, Mântuitorul meu si cu sila mã întoarce
la calea Ta cea sfântã. Cãci Tu, cunoscãtorule
de inimi Cel bun, cunosti toatã nimicnicia mea si nebunia, toatã
orbeala mea si toatã nepriceperea; dar si durerea inimii mele si
suspinurile sufletului meu înaintea Ta sunt. Pentru aceasta mã
rog Tie: auzi-mã în scârba mea, întãreste-mã
de Sus cu puterea Ta; ridicã-mã pre cel doborât de
pãcat, slobozeste-mã, pre cel robit de patimi, tãmãduieste-mi
toatã rana cea ascunsã, curãteste-mã de toatã
întinãciunea trupului si a duhului; pãzeste-mã
de tot lucrul si cuvântul stricãtor de suflet, de toatã
miscarea cea lãuntricã si cea dinafarã, Tie neplãcutã
si aproapelui meu nefolositoare. Aratã, mie, Doamne, calea în
carea voi merge, Însuti mã învatã ce mi se cade
sã grãiesc; iar, de este voia Ta, sã tac, învatã-mã
cum, în duhul pãcii sã tac, nu scârbind, nici
smintind pe fratele.
Rogu-mã Tie, lege pune mie în cãile poruncilor Tale
si nu mã lãsa pânã la suflarea mea cea mai
de pre urmã sã mã înstrãinez de lumina
asezãmintelor Tale, pânã ce va fi porunca Ta singura
lege a întregii mele firi: si cea vremelnicã si cea vesnicã.
Dãruieste-mi mie, Doamne sã ajung
la cunostinta adevãrului Tãu. Prelungeste-mi viata pânã
voi aduce Tie roada de pocãintã adevãratã;
sã nu mã iei la jumãtatea zilelor mele, nici în
ceasul întunecãrii mele, ci, înainte de a mã
întoarce în pãmântul din carele am fost luat,
binevoieste sã mã întorc la Tine, Dumnezeul meu si
mai înainte de a pãrãsi aceastã viatã
sã vazã sufletul meu slava fiilor învierii. Iar când,
întru adâncul întelepciunii Tale, ai rânduit a
pune capãt vietii mele pe pãmânt, atunci, mai înainte
fã mie cunoscutã moartea mea, ca sã se gãteascã
sufletul meu spre a Te întâmpina. În ziua aceea, cea
mare si sfântã mie, fii cu mine, Doamne si dãruieste
mie bucuria cea negrãitã a mântuirii Tale. Curãteste-mã
de toatã greseala cea vãzutã si cea ascunsã,
si de toatã fãrãdelegea ce se tãinuieste întru
cele dinlãuntru ale mele, si mã învredniceste sã
aduc rãspuns bun înaintea scaunului cel înfricosat
al judecãtii Tale.
Dumnezeule, Dumnezeul meu, multe lucruri si mari cer eu de la Tine, Împãratul
cel Preaînalt, dar nu am uitat nevrednicia mea, nici spurcãciunea
mea, nici urâciunea; ci, rogu-mã Tie, miluieste-mã
si nu mã trece cu vederea, nici mã lepãda pre mine
de la fata Ta, pentru prea multã îndrãzneala mea;
ba mai vârtos si înmulteste în mine aceastã sfântã
si dreaptã îndrãznealã si întru puterea
dragostei Tale mã cãlãuzeste pre urmele pasilor Tãi.
Dãruieste mie, celui mai de pe urmã si mai lepãdat
dintre toti oamenii sã Te iubesc pre Tine, precum Însuti
ai poruncit nouã; din toatã inima mea si din tot sufletul
meu si din tot cugetul meu, din toatã vârtutea mea; cu întreaga
mea fãpturã îmi dãruieste sã Te iubesc
pre Tine, Doamne.
Cã Singur esti Acoperitorul cel Sfânt si Atotputernic si
Apãrãtorul vietii mele si Tie rugãciunile mele aduc
si Cuvântãrile de slavã acum si în vecii vecilor.
Amin
