Prima pagina

Televizorul - tentatia vremurilor noastre

Televizorul a ajuns o prezentã constantã în viata noastrã. La oras sau la tarã îl întâlnim în majoritatea caselor, achizitionarea lui fiind una din primele griji ale unei familii tinere. Cât ar fi de mare sãrãcia putini sunt dispusi sã renunte la televizor. Chiar mai mult, de când cu varietatea programelor receptionate prin cablu, fiecare membru al familiei are propriul lui televizor la care îsi urmãreste programele preferate. Televizorul a ajuns un lucru atât de comun încât, pentru multi, pare cel putin ciudatã ridicarea problemei oportunitãtii prezentei acestuia în casã si a urmãririi programelor sale. Si totusi televizorul reprezintã o mare provocare pentru crestinul de azi. Vom încerca, în cele ce urmeazã, sã argumentãm de ce.

Televizorul ne atrage si ne absoarbe în lumea lui

S-a remarcat faptul cã un televizor deschis reprezintã o atractie cãreia cu greu îi pot face fatã persoanele prezente într-o camerã. Succesiunea imaginilor, curiozitatea, radiatiile tubului catodic ne fac sã ne întoarcem privirea spre televizor chiar dacã nu suntem interesati în mod direct de cele prezentate. Odatã atrasi de ele, telecomanda ne va ajuta sã gãsim ceva interesant. În continuare, prin efectul hipnotic pe care-l produce, televizorul ne va smulge din realitate si ne va absorbi în lumea lui fãcându-ne sã ne scufundãm într-o lume a iluziei, mult mai interesantã si mai bogatã în întâmplãri decât viata noastrã de zi cu zi. Aceastã lume a iluziei nu este lipsitã de primejdii cãrora cu greu le putem tine piept.

Televizorul creeazã imaginarul confortabil

Majoritatea emisiunilor TV pot fi încadrate în trei categorii: filme, stiri si divertisment. Emisiunile serioase de educatie (culturale, religioase, stiintifice) au o pondere destul de micã si , de aceea, în cele ce urmeazã nu ne vom referi la ele.
Emisiunile TV creeazã imaginarul confortabil, schimbã sensul realitãtii înlocuindu-o cu fictiunea oferindu-ne plãcerea stabilitãtii în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. Într-o lume în schimbare în care ne coplesesc problemele zilnice devine reconfortantã întâlnirea zilnicã cu aceeasi prezentatori bine dispusi creati toti dupã acelasi tipar, cu aceleasi generice si emisiuni, cu aceleasi reclame, cu aceleasi personaje din seriale care ne devin mai apropiate decât propria familie.

Televizorul ne oferã trãirea plãcerii suprimând sentimentul responsabilitãtii

Unul dintre cele mai evidente aspecte negative ale televiziunii constã în faptul cã aceasta se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei anticrestine a societãtii moderne care sustine permisivitatea totalã si relativismul valorilor. Aceasta se reflectã în prezentarea pãcatelor ca acte "normale" si în prezenta frecventã, în special în cazul filmelor, a erotismului exacerbat si a violentei extreme care, în acelasi timp, fascineazã si perverteste. "Când privesti esti transportat acolo unde tot ce e ascuns în suflet, toate patimile ascunse, refulate sau nestiute capãtã hranã si spatiu de desfãsurare" Efectul cel mai pervers al televizorului este cã îti dã iluzia posibilitãtii trãirii plãcerilor pãtimase, prin intermediul personajelor, în absenta responsabilitãtii. Mântuitorul ne învatã însã cã pãcatul se sãvârseste din momentul primirii gândului pãcãtos si cã patimile stârnite astfel ajung sã ne domine.

Televizorul transformã realitatea în spectacol

Dacã efectul negativ al promovãrii imoralitãtii este destul de usor de remarcat, mult mai nevinovate par emisiunile de stiri. Acestea însã, dincolo de manipularea ce se exercitã sistematic prin ele, au darul de a transforma realitatea în spectacol iesind în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului si creând astfel plãcere. Ineditul si agreabilul este vizat în raport cu complexitatea si profunzimea vietii fiind bombardati sistematic cu o multime de informatii irelevante de naturã sã ne abatã de la problemele esentiale. Privind televizorul avem iluzia dominãrii lumii hrãnindu-ne orgoliul si setea de putere si uitând de propriile noastre pãcate.

Televizorul este un fals remediu împotriva singurãtãtii si akediei

Omul modern, desi trãieste în mijlocul multimii, este tot mai însingurat deoarece nu mai are puterea de a iubi jertfelnic si de a crea astfel legãturi sufletesti trainice cu cei din jur. Dar neputând suporta singurãtatea el apeleazã la televizor în speranta scãpãrii de aceasta si de maladia specificã singuraticilor, akedia, cel mai temut, mai rãspândit si mai actual dintre cele opt gânduri ale rãutãþii prin care demonii îi chinuie pe oameni. Caracterizatã ca plictisealã, lehamite, lâncezealã, descurajare, scârbã, melancolie, sãturare, indiferentã fatã de cele spirituale, akedia este "expresia concretã a unei profunde dezintegrãri interioare a persoanei umane ca urmare a pãcatului" Dacã primul si cel mai eficace remediu împotriva akediei este de a rezista în fata oricãrei ispite, a persevera în rugãciune si a nu fugi de tine însuti, mijlocul cel mai lesnicios, în aparentã, de a scãpa de povara akediei este devierea atentiei, distractia, fuga de tine însuti. Prin aceasta însã rãul nu e suprimat ci amânat si agravat ducând în cele din urmã chiar la suferinte neuro-astenice . Televizorul este cel mai la îndemânã mijloc de a te distra, de a evada din cotidian, de a fugi, în definitiv, de tine însuti. Dar aceastã fugã nu face decât sã adânceascã suferinta provocatã de singurãtate si de akedie.

Cum ne putem apãra de televizor

Caracteristicile televizorului descrise mai sus ne aratã cã acesta poate deveni pentru noi o patimã în fata cãreia suntem foarte vulnerabili. Putem zãbovi în fata lui ceasuri în sir comportându-se ca un adevãrat drog. Dar cunoscându-i nocivitatea trebuie sã cãutãm cãile de apãrare pentru a nu ne transforma în legume asezate în fata televizorului care înghit tot ce li se oferã. Dacã nu ne putem lipsi de tot de el atunci mãcar sã avem în vedere urmãtoarele:
- Limitarea drasticã a timpului petrecut în fata televizorului stiut fiind si numai faptul cã este un mare devorator de timp si nici un crestin nu poate sã-si permitã irosirea timpului;
- Selectia riguroasã a programelor vizionate; televizorul sã nu devinã un fundal al activitãtilor zilnice ci sã fie deschis numai pentru a urmãri anumite emisiuni educative serioase si sã fie închis imediat dupã aceea;
- Incompatibilitatea televizorului cu postul si cu pregãtirea pentru Sfânta Liturghie si pentru împãrtãsire; ca urmare în zilele de post precum si înainte de Sfânta Liturghie (începând cu seara precedentã) sã evitãm televizorul.

Ce putem pune în locul televizorului?

* Sã încercãm sã acordãm o mai mare atentie construirii unor relatii autentice, întemeiate pe iubire, cu cei din jurul nostru (familie, membrii parohiei, colegi), relatii pe care televizorul le face înspãimântãtor de superficiale.
* Lectura unor cãrti serioase, nu neapãrat teologice, dar care sã ne îndrepte spre Dumnezeu si, mai ales, citirea din Sfânta Scripturã.
* Rugãciune si participare la slujbele Bisericii primind astfel viata cea adevãratã pe care ne-o dãruieste Hristos.

Pr. Florin Botezan

Meniu:
IstoricvContactvBibloteca: Cuvântul credintei vVeniti de luati bucurie-Pãrintele Teofil PãrãianuvExplicarea Sfintei Liturghii- Pãrintele Florin BotezanvLiturghie si Euharistie-Pãrintele Florin BotezanvTelevizorul-Tentatia vremurilor noastre- Pãrintele Florin BotezanvCuvinte alese-Sfântul Ioan Gurã de Aur vViata în duh filocalic-Antologie filocalicã- Alcãtuire de Ignatie MonahulvRugãciuni: v Linksv Guestbook.

Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.