Orasul Alba Iulia are o istorie milenarã. În prima jumãtate a secolului al II-lea î. Hr., izvoarele antice mentioneazã tribul apulilor si pe regele Rubobostes. Ptolemeu, în lucrarea sa "Geographia", aminteste printre cele 40 de localitãti mai importante din Dacia si de Apoulon, din zona centralã a Transilvaniei. Mai târziu, romanii au ridicat aici un puternic castru care a jucat un rol important, fiind centrul economic, militar si administrativ al întregii Dacii romane. Împãratul Septimius Severus ridicã asezarea pe prima treaptã în ierarhia oraselor romane, aceea de municipiu, fiind cunoscutã cu denumirea de "municipium Septimius Apulense".
La începutul evului mediu, Bãlgrad, cum se numea atunci, s-a impus ca principal centru al Transilvaniei. La 1 noiembrie 1599, dupã victoria de la Selimbãr, Mihai Viteazul isi face trumfala intrare în acest oras. Dupã unirea Moldovei cu celelalte douã principate române în mai 1600, marele domnitor se numeste "Din mila Domnului" domnitor al celor trei principate: Tara Româneascã, Transilvania si Moldova, reusind sã împlineasca pentru prima datã în istorie, cel mai râvnit ideal al românilor- unirea celor trei principate românesti sub un singur conducator.
Dar prezenta marelui voievod unificator a fost simtitã la Alba Iulia cu câtiva ani înainte -în anul 1597, prin ctitoria Catedralei Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei cu hramul "Sfânta Treime"-simbol al unitãtii de credintã si neam al celor trei tãri românesti, (în vecinãtatea zidurilor cetãtii), care a fost mai bine de un secol un centru important religios si cultural în Transilvania. Mitropolia Ortodoxã a devenit, asa cum scrie marele nostru istoric Nicolae Iorga, "cel mai trainic si mai de folos asezãmânt al neamului nostru de peste munti" si a avut adevãrati pãrinti spirituali si oameni de culturã, printre care amintim: Teoctist, Dosoftei, Ghenadie II, Sfintii mãrturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici (pomeniti la 24 aprilie), Simion Stefan, Ghenadie III, Daniil, Iosif Budai, Ioasaf, Sava III, Varlaam, Teofil, Atanasie si altii. Aici au cunoscut lumina tiparului "Evanghelia cu învãtãturã" (1461), "Psaltirea"(1651), Bucoavna (1699- primul abecedar tipãrit în limba românã) si cel mai de seamã - "Noul Testament de la Bãlgrad" din anul 1648 - tipãrit la initiativa mitropolitului cãrturar Simion Stefan. Catedrala Mitropoliei nu s-a pastrat fiind darâmata în totalitate de regimul habsburgic în anul 1714, numeroase materiale fiind folosite la construirea Bisericii ortodoxe Maieri din Alba Iulia.
Însa, începând cu anul 1988 se reconstruieste noua bisericutã din lemn în stil maramuresan, pe acelasi loc si cu acelasi hram, sfintindu-se în anul 1992. "Veche dar tânara, Biserica Memorialã "Mihai Viteazul" doreste sã tinã treazã constiinta comunitãtii strânse în jurul acestui sfânt locas de tainã si rugãciune."
Bisericuta Mihai Viteazul se sfinteste in 26 noiembrie 2006 si are ca ocrotitor pe Cuviosul Pãrintele nostru Sfântul Siluan cel de la Sfântul Munte Athos.