Ieromonah Serafim Rose Mai multe despre Părintele Serafim Rose si din scrierile lui puteti găsi la: Pagina Mănăstirii Săraca : http://saraca.1plan.net "Cu
cât ești mai în suferință și in dificultăți și ești "disperat"
după Dumnezeu, cu atât mai mult El iți vine in ajutor, Se dezvăluie Cine
este și iți arată calea de ieșire." "Este
mai tarziu decât iți închipui!" (Titlul nu contine nici o ironie) Nu e nimic legat de oameni de afaceri mierosi, de lanturi de fast-food-uri sau de planuri de investitii. Si multi crestini rusi vor recunoaste de indata despre cine e vorba: putine librarii crestine sau tarabe cu carti bisericesti nu au traduceri ale scrierilor parintelui Serafim Rose. Trebuie totusi notat ca apostolatul sau - in Rusia sau in orice alta tara in care i s-au tradus scrierile - nu a iesit la suprafata pana la incheierea sederii pamantesti a parintelui: a murit in septembrie 1982, la varsta de 48 de ani, si cea de-a douazecea aniversare a mortii sale premature este sarbatorita, in mod solemn, pretutindeni in lume. Aici pe pamant a vietuit intr-o micuta comunitate monastica, in muntii din nordul Californiei, cufundat fiind mereu in ciclul slujbelor bisericesti, in activitatea de cercetare, scriere, editare si publicare, traducand comorile mostenirii crestine in engleza, raspunzand scrisorilor primite de la cititori si vizitatori, ocupandu-se de necesitatile cotidiene, precum gradinaritul, lemnele de foc, motorul camionului si echipamentul de tiparire, si rugandu-se in tacere. Cine este el, acest smerit si rezervat preot-calugar? Eugene Rose inainte de a intra in monahism, fiul cel mai mic al unui portar, nascut la San Diego, California, in anii sai de scoala primara si liceu a avut putine legaturi si a aratat putin interes fata de crestinism. Insa a avut o minte stralucitoare, cercetatoare si o inima curata, doritoare de adevar - iar aceasta a facut diferenta. A studiat budhismul sub indrumarea lui Alan Watts, in San Francisco, si filosofia chineza la Universitatea Californiei, din Berkeley, exceland in orice domeniu pe care l-a abordat si realizand, in acelasi timp, ca adevarul deplin trebuie cautat in alta parte... Precum isi amintea mai tarziu, "...am inceput sa constientizez o idee noua: ca Adevarul nu era doar o idee abstracta, cautata si cunoscuta cu mintea, ci mai degraba ceva personal - o Persoana chiar - cautata si iubita cu inima. Si astfel l-am intalnit pe Hristos." O suma de factori exteriori au incurajat convertirea sa. Eugene avea legaturi cu comunitatea de imigranti rusi din San Francisco, cu radacini crestine ortodoxe foarte puternice. In 1962 a fost indrumat de catre Arhiepiscopul Ioan Maximovici, cunoscut de catre unii dintre ucenicii sai din China si Europa Apuseana ca fiind un sfant inca din timpul vietii (si, intr-adevar, a fost canonizat in 1994, la San Francisco). El a luat asupra sa responsabilitatea duhovniceasca a tanarului catehumen american, si parintele Serafim a pastrat de-a lungul intregii sale vieti o evlavie profunda pentru Arhiepiscopul Ioan. Dar nu se incheie aici. O multime mare de credinciosi era adunata in jurul Arhiepiscopului celui sfant - insa nimeni altul nu a ajuns ca Parintele Serafim. Mult mai tarziu, o persoana care l-a cunoscut destul de bine a rezumat precum urmeaza: "Era foarte inteligent - un astfel de geniu, incat putini oameni isi dadeau seama de aceasta. Dar in acelasi timp era foarte simplu, deloc complicat, asemanandu-se tatalui si mamei sale. Putea vedea lucrurile exact in felul in care erau - un om cu picioarele pe pamant, cordial, sincer." Mostenirea Parintelui Serafim, atat cea palpabila cat si cea imperceptibila, este cu adevarat imensa, si chiar si astazi, la douazeci de ani de la moartea sa, ramane nedescoperita, dezvaluind noi bogatii. Un nou volum, cuprinzand o parte din corespondenta sa, intitulat "Scrisori de la Parintele Serafim" (Letters from Fr. Seraphim) a fost publicat de curand. Inaintea acestuia, a aparut o vasta culegere sub numele de "Cartea Facerii" (Genesis, Creation and Early Man), dedicata indeosebi disputei dintre evolutionism si creationism. Cea mai cunoscuta si raspandita lucrare a sa, "Ortodoxia si religia viitorului" (Orthodoxy and the Religion of the Future), retiparita de mai multe ori in Statele Unite si in strainatate, trebuie creditata pentru expunerea numeroaselor inselari spirituale ale zilelor contemporane si salvarea a nenumarate suflete de la sectele New Age si oculte. "Sufletul dupa moarte" (Soul after death) lamureste viziunea crestina traditionala si explica altfel misterioasele "experiente din pragul mortii" si "post-mortem". Publicatia bilunara "Cuvantul ortodox" (The Orthodox Word), publicata de Parintele Serafim din 1965, uneori de unul singur, slujeste inca crestinilor vorbitori de limba engleza. Si acestea sunt doar o mica parte din cele ce le-a savarsit. Ucenicii sai, atat clerici, cat si mireni, pot fi gasiti in comunitatile ortodoxe de pe tot cuprinsul Statelor Unite si, de fapt, in intreaga lume; articolele, predicile si conferintele sale asigura o sursa vesnic proaspata de cunoastere si inspiratie. Si mormantul lui, din Platina, California, a devenit un loc popular de pelerinaj pentru cei ce l-au iubit aici pe pamant, ca si pentru cei ce nu l-au intalnit niciodata in persoana. Din prefata la "Taramul cel ceresc" (Heavenly Realm), o colectie de eseuri ale lui Eugene Rose, viitorul parinte Serafim: "Cautarea unui suflet de tanar contemporan care a izbandit cumva sa patrunda in taramul bogatei traditii crestine, apoi sa se umple pe sine cu frumusetea ei dumnezeiasca si in cele din urma sa se inalte ca o legatura vie cu Parintii Bisericii - este cu adevarat coplesitor! Cine si-ar fi inchipuit ca prozaica noastra America ar fi putut produce un astfel de vizionar?" Din Amintiri despre Parinte Serafim (Remembering Fr. Seraphim - Orthodox America, aug.- sep. 1982): l In discutii, el era proverbialul "om al cuvintelor putine". Nu era interesat de vorbirea desarta, rareori isi exprima o preferinta pentru ceva anume si ii displacea falsul de orice fel, vorbind adesea de "mentalitatea de Disneyland" a Americii care facea imposibil pentru oameni sa caute si sa gaseasca adevarul (O asemenea aversiune fata de compania Disney, in acei ani aparent inocenta, a parut ciudata multora - dar curand vor cadea mastile si in 1996 crestinii americani vor incepe sa boicoteze Disney-ul - n. ed.) Era ingrijorat de faptul ca majoritatea dintre noi eram "inconstienti": eram ignoranti cu desavarsire de marile adevaruri ale credintei noastre... "Fii treaz, constient, informat!... - sustinea el, "Nu pastra ortodoxia pentru tine, ca si cum ar fi o comoara personala. Impartaseste-o!" l Parintele Serafim a fost sursa de inspiratie pentru mii de oameni. A oferit unele din cele mai inspirate predici scrise vreodata in limba engleza. Povatuirea sa statornica era: "Invinuieste-te. Nu-ti cauta nicodata scuze. Daca trebuie, sau daca crezi ca trebuie, ingaduie o slabiciune, iar apoi asigura-te ca o recunosti ca fiind o slabiciune, si un pacat. Dar priveste-ti propriile greseli si nu-ti osandi fratele!". In ultima perioada a vietii sale, Parintele Serafim a insistat mai ales pe nevoia de atentie duhovniceasca [trezvie] in pregatirea luptelor ce vor veni. Se pare ca avea o constienta, o inainte-cunoastere, a vremurilor apocaliptice ce ne asteapta. Mesajul sau a fost transmis prin binecunoscuta fraza: "E mult mai tarziu decat iti inchipui". Moartea Parintelui Serafim a cauzat un fenomen spiritual nemaintalnit in zilele noastre. Zacand intr-un sicriu de lemn nefinisat, in biserica modesta a manastirii, nu doar trupul i-a ramas moale si parca viu in caldura verii, ci si chipul ii era atat de mangaietor, incat nimeni nu s-a indurat sa il acopere, dupa obiceiul calugaresc. Pana si copii puteau fi doar cu greu indepartati de langa sicriu, de vreme ce trupul aducea o asemenea pace launtrica si inspira o asemenea dragoste. Toata lumea era constienta ca in timpurile noastre, printre noi, un om sfant a lasat in trupul lui un fenomen ce lanseaza o provocare stiintei si inimilor noastre. Din Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului (Gods Revelation to the Human Heart - Fratia Sf. Gherman din Alaska, 1987): ...
Exista cumva vreun organ special de primire a descoperirii de la Dumnezeu?
Da, intr-un anume sens, exista un asemenea organ, desi in mod obisnuit
il inchidem si nu-l lasam sa se deschida: in inima ii face Dumnezeu omului
darul de a i Se descoperi, in inima iubitoare. Stim din Scripturi ca Dumnezeu
este iubire: crestinismul este religia iubirii. (Te poti uita la caderi,
ii poti vedea pe cei care-si spun crestini dar nu sunt, poti sa spui despre
crestinism ca nu e iubire; dar crestinismul este cu adevarat religia iubirii,
atunci cand aceasta este biruitoare si practicata pe calea cea dreapta).
Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus ca, mai presus de orice, adevaratii
Sai ucenici vor fi recunoscuti prin dragostea lor. Opusul inimii iubitoare care primeste descoperirea lui Dumnezeu este calculul facut cu sange rece pentru a obtine tot ce se poate de la oameni. In viata religioasa acesta duce la masluire si la toate felurile de sarlatanie. Daca va uitati la lumea religioasa de astazi, veti vedea ca cea mai mare parte a ei merge pe acesta cale: e atata falsitate, poza, calcul, se face atata uz de valurile modei care fac sa fie in voga mai intai o religie sau o atitudine religioasa, apoi alta.
l
Cerule!
Ce se intampla cu oamenii? Cat de usor este tras cineva de la calea slujirii
lui Dumnezeu in tot felul de factiuni, invidii si incercari de razbunare.
(...) Ieromonah
Serafim Rose, Ortodoxia și religia viitorului
Ultimul capitol din scurta viata a Parintelui Serafim Rose de Maica Brigid I.
Parintele Serafim a fost înmormântat în Noble Ridge ("Creasta cea
nobila"), un loc potrivit pentru cineva al carui nume dintâi a fost
Eugene, ce înseamna "nobil". A fost californian, dupa locul
de nastere, si fiind inspirat de autenticele izvoare patristice ale Ortodoxiei,
a reusit sa îsi preschimbe viata din lumea aceasta contemporana, într-un
fenomen hagiografic. II. 1.
Când se stia ca Parintele Serafim e pe moarte, au fost facute rugaciuni
catre Dumnezeu în numeroase parti ale lumii, caci multi l-au cunoscut
prin intermediul revistei "Cuvântul Ortodox" si al cartilor
sale si s-au rugat staruitor ca o astfel de viata, trebuitoare, sa fie
crutata. 2.
Cu o zi înainte de a muri, Parintele Serafim a vizitat o femeie, pe mama
unui fiu duhovnicesc, caruia îi purta o grija deosebita. Iata marturia
ei: Evghenia
Voitan 3.
"Chiar înainte de a ma trezi, în dimineata zilei de 2 septembrie
1982, ziua când a murit Parintele Serafim, am avut un vis. Eram însotita
de un parinte necunoscut, care m-a mustrat pentru pacatele mele. Mi-a
spus ca niciodata nu trebuie sa ma simt jignita, de nimeni. Am intrat
împreuna într-o sala uriasa, mareata. În capatul acelei sali, un om statea
în picioare, pe o platforma înaltata, si cânta. Era dificil sa-l vad bine,
din pricina distantei. Cu un glas preafrumos, cânta Lauda "Binecuvinteaza
suflete al meu pe Domnul..." Am spus "Nu aud bine". Parintele
m-a îndemnat sa merg mai aproape si am facut câtiva pasi înainte. Apoi
am început sa aud foarte clar cântarea. Cel ce cânta era un tenor, cu
o voce ca a Parintelui Serafim, pe care l-am auzind cu ani în urma, în
Catedrala din San Francisco. Era la începutul anilor `60. Sezând în cliros,
a cântat singur toata slujba Utreniei, de la un capat la celalalt. Nicicând
în viata mea nu am mai auzit o cântare mai rugatoare. Sufletul meu se
ridicase catre înaltimi. Acum, în vis, auzeam aceeasi cântare neasemuita.
Era aceeasi voce, dar suna precum cea a unui înger, a unui locuitor al
raiului... Era o cântare cereasca, nepamânteasca. Helene Kontevici III. 1. "Duminica trecuta, în Medford, Oregon, Svetlana Jones mi-a spus ca în noaptea mortii parintelui Serafim, l-a vazut si ea în vis. Slujea Sfânta Liturghie - de fapt, tamâia cu cadelnita - iar Svetlana si Timothy erau de fata. Am întrebat-o cum s-a simtit, când s-a trezit, si mi-a spus "fericita, plina de pace". Am simtit ca Dumnezeu i-a îngaduit aceasta experienta, datorita noii misiuni din casa lor. Parintele Serafim si-a aratat placerea la întemeierea acestei misiuni si a spus ca spera sa slujeasca acolo, într-o zi. Poate ca Dumnezeu a îngaduit deja aceasta". Parintele Alexey Young 2. Marti noaptea, în ziua în care Parintele Serafim a murit, Martha Nicholas l-a vazut pe parintele. A fost întratât de socata de vis, încât m-a chemat miercuri dis-de-dimineata, îndata ce s-a trezit. L-a vazut pe Parintele Serafim în vis, în vesminte aurii, stând pe malul unui râu. Dar lucrul ciudat era ca purta o camilafca alba si o panaghie episcopala. Sute de oameni veneau la el sa-i ceara binecuvântarea, si s-a apropiat si ea. Dar îl venera într-atât, încât îi era frica ca nu îi va da binecuvântarea. A mers catre el, implorându-l sa o blagosloveasca, iar el a facut-o. Apoi a privit-o si i-a zis ca are sa-i spuna ceva sotului ei. Apoi s-a trezit". Parintele Alexey Young
1.
Înmormântarea Parintelui Serafim a fost descrisa amanuntit în revista
"America Ortodoxa". Parintele Serafim, cel care în timpul vietii
sale intelectuale a cugetat asupra tainei mortii, sedea întins în sicriu,
aratând de parca ar fi fost viu. Fata sa parea mai tânara decât fusese
înainte vreodata. Asupra expresiei chipului sau se asternuse o pace triumfatoare,
iar buzele sale, din când în când, purtau un zâmbet evident. Imaginea
lui în sicriul simplu, asezat în biserica de lemn, semnifica biruinta
vietii asupra mortii. Iata ce povesteste una dintre fiicele sale duhovnicesti: Ellie Anderson 2.
"Desi am vorbit cu el doar câteva minute, am tinut foarte mult la
Parintele Serafim. Pare sa fi existat o mare dragoste în launtrul sau.
Se pare ca a fost foarte sârguincios, toata viata sa fiind un lucrator
ce a irosit foarte putina vreme. Abia asteptam sa ma folosesc de sfaturile
sale. Îi multumesc Domnului ca mi-a oferit sansa sa cunosc o asemenea
persoana, chiar pentru putina vreme. Fie ca el sa treaca prin vamile despre
care a scris, ajungând întru bratele lui Hristos. Fratele David 3. "Sora mea Iustina spune ca sâmbata noapte, dupa înmormântarea Parintelui Serafim, lui Jeremiah i s-a aratat Parintele în dormitor, imediat dupa ce acesta s-a dus la culcare. Jeremiah i-a povestit aceasta Iustinei duminica seara, dupa ce ea s-a întors de la Platina. "Mami", i-a spus, "stiu ca Parintele Serafim vegheaza asupra mea, fiindca noaptea trecuta si-a pus mâna chiar aici si a apasat tare". În timp ce spunea acestea, si-a asezat mâna pe inima, apasând puternic. Nu i-a fost teama câtusi de putin. Aceasta este întâmplarea despre care Iustina mi-a scris în dimineata urmatoare." Parintele Alexey Young 4. "Am fost profund miscat de moartea parintelui Serafim Rose. La câteva zile dupa ce am primit numarul din "America Ortodoxa" ce anunta fericita sa adormire, sotia mea a avut un vis, în care a vazut un monah iesind dintr-un lung sir de pustnici, ce a venit spre noi si ne-a blagoslovit. Ziua urmatoare, mi-a povestit visul si i-am aratat o fotografie a parintelui Serafim, primita de la publicatia "Cuvântul ortodox". Ea nu o vazuse niciodata, dar l-a recunoscut pe calugarul din vis. Apoi i-am spus ca m-am rugat parintelui Serafim sa-mi dea un semn din partea sa, daca îi este placut Domnului.
Fabian de Costa V. 1.
În vremea celor patruzeci de zile, când sufletul omului este înca atasat
pamântului si Biserica ortodoxa se roaga pentru raposat, mortii pastreaza
o anumita legatura cu cei apropiati. Parintele Serafim a scris mult despre
aceasta, în cartea sa "Sufletul dupa moarte". 2.
În a 40-a zi de la moartea Parintelui Serafim, Episcopul Nectarie din
Seattle, care a avut o mare dragoste si pretuire fata de par. Serafim,
a sosit la Manastirea Sfântului Gherman împreuna cu câtiva preoti. Dupa
Sfânta Liturghie, a slujit o panihida episcopala la mormântul par. Serafim,
la capatul careia a tinut o predica încheiata cu aceasta fraza: "Parintele
Serafim a fost un om drept, un sfânt, poate". Coborând dealul
de la mormântul par. Serafim, era pe punctul sa intre în biserica, tinând
înca în mâna cadelnita fumegânda. Dintr-odata s-a întors si, plin de evlavie,
a început sa cânte cu glas mare, însotit de fratii, clericii si pelerinii
din jur: "Slava, slava tie, sfântul nostru parinte Serafim si cinstim
sfânta pomenirea ta: învatator al monahilor si împreuna-vorbitor cu îngerii"[1]
- si tristetea despartirii de Parintele Serafim s-a preschimbat în bucurie. 3.
Co-fondatorul Misiunii "Sfintilor Ierarhi ai Moscovei", din
Moscow, statul Idaho, scrie:
Daniel Matheson 4.
În a doua noapte dupa cea de-a patruzecea zi, s-a slujit o Liturghie la
miezul noptii, în cinstea fondatorului Fratiei Sfântului Gherman, arhimandritul
Gherasim, care a murit în aceeasi zi, în anul 1969. Par. Gherman, fiind
foarte obosit, a venit sa se odihneasca în chilia Parintelui Serafim,
numita "Optina". Era înca lumina afara, când a cazut într-un
somn usor. S-a trezit curând, dupa ce l-a vazut pe Parintele Serafim lânga
iconostasul din biserica manastirii, aratând asa cum ne-am obisnuit sa-l
zarim: foarte serios, concentrat si putin îngrijorat. Cu un glas imperios,
a grait: "Ai grija de John, de John". Parintele Gherman a sarit
cu întrebarea: "Care John?" - caci sunt atât de multi John.
Dar apoi si-a amintit de un anume John, aflat în necaz, cu care nu a mai
tinut legatura de saisprezece ani. Parintele Gherman a presupus ca aceasta
era persoana ce avea nevoie de ajutor. Curând, a adormit din nou, si iarasi
a vazut iconostasul cu Maica Domnului, dar Parintele Serafim nu mai era
acolo. Fiind convins ca visul acesta nu era unul obisnuit si cunoscând
prea-bine grija parintelui Serafim pentru oameni, par. Gherman s-a grabit
catre biroul sau, ca sa gaseasca adresa acestui John. Desi a gasit adresa,
nu a gasit si numarul de telefon, iar John se gasea la mare departare,
în Canada. Mama lui era într-un azil de batrâni din Bay Area, dar Parintele
Gherman nu a reusit sa o contacteze prin telefon. Trimitându-i lui John
o scrisoare, cu o bancnota de douazeci de dolari înauntru, s-a grabit
catre Bay Area, nadajduind sa o contacteze pe mama lui John, spre a afla
daca exista vreun necaz. Dupa o serie întreaga de vizite zadarnice prin
azilele de batrâni, a gasit-o în cele din urma, pe la miezul noptii, doar
pentru a descoperi ca John era somer si într-o situatie disperata. L-a
sunat de îndata pe un student, din orasul în care locuia John, si l-a
implorat sa-l viziteze pe acesta. VI. 1. Într-o zi, ma gaseam singur în biserica, în altar (cred ca faceam curatenie sau ceva asemanator). Dintr-o data m-am gândit la Parintele Serafim si la faptul ca nu-l voi mai vedea niciodata în acest micut paraclis. Parea de neconceput! Într-o clipa, am simtit ca era lânga mine, acolo în altar - nu într-un fel "ocult", precum o fantoma, ci prin mila Domnului. Era acolo; îl puteam simti acolo si dintr-o data am stiut ca eram în prezenta celeilalte lumi. Am fost coplesit cu desavârsire, am cazut în genunchi si am am plâns - lacrimile mele erau lacrimi de pocainta pentru pacatele mele, ale cunoasterii faptului ca sunt o scuza dezgustatoare pentru un om, si pentru cât de bun a fost Dumnezeu cu mine în ciuda tuturor acestora. În prezenta lumii de lânga mine, am simtit, doar într-o foarte, foarte mica masura, ceea ce poate a simtit Proorocul Moise atunci când a urcat pe Muntele Sinai (fara a face nici o comparatie între mine si el!). Ideea este ca acesta "experiere" a Parintelui Serafim din lumea cealalta (si a fost foarte reala) nu mi-a atras câtusi de putin atentia asupra lui, ci imediat m-a facut sa vad cât de pacatos sunt în fata Domnului. Constientizarea aceasta, a pacatoseniei proprii, este cea care ma convinge ca am avut parte de o traire adevarata, nu de una de la Cel Rau, si nu de un rod al imaginatiei mele". Parintele Alexey Young 2.
Nu cu mult dupa adormirea Parintelui Serafim, am fost cu toti socati sa
aflam ca matuska [sotia] par. Alexey Young, Susan, a fost gasita având
cancer la gât. Dupa analize ulterioare, au fost confirmate cele mai rele
temeri: cancerul era malign. De peste tot, oamenii au început sa se roage
la Dumnezeu pentru ea. Parintele Alexey i-a uns gâtul cu ulei, de la candela
ce arde la mormântul Parintelui Serafim. Doctorii nu i-au dat nici o speranta.
Unul dintre enoriasi ne-a scris cele ce urmeaza: Martha
Nichols La ceva vreme de când s-a petrecut visul acesta, matuska Susan a mers la medic pentru examene medicale. Toate testele au iesit negative si doctorii i-au spus ca nu mai trebuie sa vina, timp de sase luni. 3.
Cu ocazia celei de-a doisprezecea aniversari de la tunderea în monahism
a Parintelui Serafim, de pomenirea Staretului Nazarie de la Valaam (14/27
octombrie 1982), unul dintre fratii de la Manastirea Sfântului Gherman
a avut parte de înca o vizita miscatoare a Parintelui Serafim. Acest vis
s-a petrecut dupa Sfânta Liturghie, care s-a slujit la 2:30 dimineata,
si la care fratele s-a împartasit cu Sfintele Taine. El scrie: 4. "În noaptea de dinaintea hirotoniei mele întru preot, am avut un vis în care Parintele Serafim a venit la mine, m-a blagoslovit si apoi m-a îmbratisat, graindu-mi: "Fiul meu!" Am fost încântat si surprins, si am zis: "Parinte Serafim, ce faceti?" Iar el a raspuns, asa cum obisnuia sa spuna pe vremea când era cu noi, "Sunt foarte obosit". Fiind foarte nervos înaintea hirotonirii mele, din pricina ca parintele Herman nu putea fi prezent la slujba, am devenit foarte calm si fericit, stiind ca Parintele Serafim m-a vazut din lumea cealalta, m-a mângâiat si mi-a daruit blagoslovenia sa". 5. "Verisoara mea Judy, care este ca o sora pentru mine, a avut vineri o comotie cerebrala. Când au luat-o, doctorii nu i-au dat nici o speranta de viata. Am vrut sa va povestesc despre aceasta, pentru ca sunt sigura ca si pentru voi va însemna mult. În acea noapte, dupa ce am auzit de la Gary, sotul ei, despre comotie, am rostit un acatist catre Maica Domnului si am lasat-o pe Judy în grija Ei si a Parintelui Serafim. Am asezat imaginea ei lânga icoana Maicii Domnului si lânga imaginea Parintelui Serafim din sicriu. În mintea mea, mi i-am putut imagina mergând catre Los Angeles ca sa aiba grija de Judy, si în inima mea am stiut ca este adevarat. Am dormit foarte profund si linistit în noaptea aceea, ca si cum cineva ar fi asezat o patura usoara si calduroasa asupra mea. În dimineata urmatoare, am sunat ca sa aflu cum se simte, si vestile au fost minunate! Judy s-a miscat în timpul noptii si, acum, va parasi salonul de terapie intensiva, saptamâna aceasta. Poate vorbi si poate mânca hrana solida; îi recunoaste pe toti si nu este paralizata. Doctorii spun ca este o minune. Au o multime de teste de facut saptamâna aceasta nu stiu exact pentru ce, dar totul se prezinta bine. Atât de multi oameni s-au rugat pentru ea si stiu ca astfel s-a savârsit minunea... Dar simt ca a primit un ajutor deosebit din partea Maicii Domnului si a Parintelui nostru Serafim." Christina
Shane 6. "Pe 5 martie 1983 (stil nou), trei pelerini - Paul Baba, Christopher Haddad si Michael McGee - încercau cu disperare sa ajunga la Manastirea Sfântului Gherman al Alaskai din Platina, California. Dupa ce au avut câteva probleme cu masina pe drumul spre manastire, cei trei pelerini s-au împotmolit într-un orasel numit Williams. Au fost luati de o alta masina, sâmbata dis-de-dimineata, pâna în oraselul Red Bluff, ajungând la orele târzii ale diminetii. Oprindu-se la un telefon, Michael a sunat la magazinul universal din Platina pentru a lasa un mesaj unuia dintre calugari, spunând ca sunt împotmoliti si vor încerca sa ajunga cu autostopul sau o vor lua pe jos pe Autostrada 36, lunga de patruzeci si cinci de mile. Cei trei pelerini au pornit-o pe jos. Deoarece îsi carau lucrurile si echipamentul de dormit, calatoria a devenit obositoare, doar dupa câteva mile. Au început sa faca pauze scurte. Când au ajuns la o ferma, Michael l-a întrebat pe un om înalt, în vârsta, cât mai au de mers pâna la Platina si daca pot sa foloseasca telefonul lui. Bunul om a fost de acord si a adaugat, "Daca aveti de gând sa faceti tot drumul astazi, nu o sa reusiti niciodata - mai sunt înca vreo patruzeci de mile". Mergând în casa cu omul, Michael a sunat la magazinul din Platina pentru a lasa un mesaj urgent, ca au ramas împotmoliti pe Autostrada 36 si au nevoie de o masina pâna la manastire. Cei trei pelerini au continuat drumul, multumindu-i bunului si generosului om pentru ca le-a îngaduit sa-i foloseasca telefonul. Drumul parea ca nu se mai termina. Dupa una sau doua mile, disperat, Paul a strigat din adâncul inimii sale, "Parinte Serafim, ajuta-ne!". În decurs de unul sau doua minute, Parintele N. a venit cu o masina si ne-a luat. Astfel, dreptul parinte Serafim a auzit strigatul nostru, al celor neputinciosi. Slava lui Dumnezeu pentru toate! Amin." Michael McGee 7.
O credincioasa ortodoxa, pe nume Martha, avea o durere mare în inima din
cauza ca tatal ei, care era un om bun si care credea în Dumnezeu, nu a
putut gasi fericirea întru Iisus Hristos, purtând pecetea tristetii si
a deziluziei de-a lungul întregii sale vieti. Ce minunat ar fi, s-a gândit
ea, daca tatal ei ar putea simti si întelege macar un strop din Ortodoxie,
si daca ar putea avea o soarta fericita în alegerea vietii viitoare. S-a
apropiat de el în câteva rânduri, încercând sa-l însufleteasca cu învatatura
ortodoxa. Desi el a fost interesat, întotdeauna ceva îl împiedica sa patrunda
mai profund în învatatura mântuitoare a credintei noastre. Pe neasteptate,
i-au sosit vestile cele rele ca el are cancer si ca mai are foarte putina
vreme de trait. Când i s-a apropiat sfârsitul, ea a venit sa petreaca
împreuna ultimele lui zile. I-a dezvaluit plinatatea Ortodoxiei, iar el
a primit-o din toata inima. Pentru ca nu era nici un preot ortodox prin
preajma si era putina vreme, ea a luat aghiasma si, dupa ce a rostit Crezul
si câteva rugaciuni, l-a botezat pe tatal ei, în acelasi chip în care
se facea si în timpurile stravechi, în cazuri asemanatoare. Multumita
hotarârii ei, tatal ei a murit crestin ortodox. A trecut ceva timp, si
Martha, fiind legata duhovniceste de Parintele Serafim (caci fiul ei este
fin al par. Serafim), a vizitat mormântul acestuia, pentru a se ruga si
a primi încredintare ca fapta ei de râvna a fost placuta lui Dumnezeu.
Când a ajuns si s-a rugat la mormântul lui, a scris un biletel scurt,
cerându-i Parintelui Serafim sa aiba grija de tatal ei, care era atât
de novice în cele ale credintei. A pus acest biletel într-o crapatura,
din mica structura de lemn de deasupra mormântului. Întorcându-se fericita
acasa, ne-a trimis o carte postala: 8. La primele Pasti departe de iubita sa manastire, Parintelui Serafim i-a fost dusa lipsa foarte mult. Staretul [egumenul] Gherman, primind binecuvântare de la Parintele Serafim, pe patul sau de moarte, spre a împlini un vis vechi de douazeci si cinci ani, a mers sa petreaca noaptea Învierii lui Hristos în Monks Lagoon [Laguna calugarului] pe insula Spruce, în Alaska. Era încordat si agitat, parasindu-si turma vaduvita, într-o perioada asa de importanta. Fratii si surorile sale au înteles ca Sfântul Gherman era cel ce îl chema în Alaska. Cu inima plina de îndoiala, el a mers la mormântul Parintelui Serafim si l-a rugat sa ocroteasca si sa umple de bucurie Fratia pe vremea Pastilor, cât timp va fi plecat. Si bineînteles ca Parintele Serafim si-a vizitat, în mod mistic, manastirea, de Pasti, caci o fetita de sapte ani, pe care parintele o botezase cu câtiva ani în urma, l-a zarit în prima zi a Pastilor. Era la manastire, purtând vesminte pascale pe de-a-ntregul albe si binecuvântând cu aghiasma si cu o cadelnita toate locurile: înauntru si în afara bisericii, toti copacii, precum si poarta manastirii. Noi credem ca Parintele Serafim a avut grija de manastire, în timpul absentei Parintelui Gherman. Monahia Brigid 1. Este de notat ca aceasta a fost o proslavire savârsita de un episcop, prin urmare socotindu-l în mod "oficial" pe Parintele Serafim în rândul sfintilor. Aparut
în The Orthodox Word "Calea
cea dreaptă se află in inima care incearcă să se smerească..." |