Evanghelia
după Matei
10
32. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi
și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
33. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi
lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.
34. Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc
pace, ci sabie.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa,
pe noră de soacra sa.
36. Și dușmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este
vrednic de Mine; cel ce iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe
Mine nu este vrednic de Mine.
38. Și cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de
Mine.
19
27. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate și Ți-am
urmat Ție. Cu noi oare ce va fi?
28. Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-ați urmat Mie,
la înnoirea lumii, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, veți
ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții
ale lui Israel.
29. Și oricine a lăsat case sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă,
sau femeie, sau copii, sau țarine, pentru numele Meu, înmulțit va lua
înapoi și va moșteni viața veșnică.
30. Și mulți dintâi vor fi pe urmă, și cei de pe urmă vor fi întâi.
Back
to Top
Sfințenie
și delicatețe
În
omul sfânt umanitatea sa este restaurată prin comunicabilitatea sa, prin
atenția sa nesfârșită față de alții, prin promptitudinea sa de a se dărui
lui Hristos și altora.
Dar cum apare în concret această umanitate restaurată? Sfântul dovedește
față de fiecare om o comportare delicată, transparentă, pură în gândurile
și sentimentele sale. El se comportă cu delicatețe chiar față de animale
și de lucruri, pentru că vede în toți și în toate darurile iubirii lui
Dumnezeu și nu voiește să ofenseze această iubire tratând darurile lui
Dumnezeu cu neglijență și indiferență. Are respect față de toți oamenii
și toate lucrurile și dacă unii dintre oameni sau unele dintre lucruri
sunt în suferință, el le arată o profundă compasiune.
Înăsprirea
inimii este roada păcatului
Această
compătimire dezvăluie o inimă plină de îndurare, extrem de sensibilă,
departe de orice asprime, indiferență și brutalitate. Ea ne arată că înăsprirea
inimii este roada păcatului, a patimilor. În comportarea sfântului și
chiar în gândurile lui, nu există nici o trivialitate, nici o josnicie,
nici o meschinărie; el nu este afectat și lipsit de sinceritate; în el
se actualizează, în gradul cel mai înalt, delicatețea, sensibilitatea,
transparența împreunată cu puritatea, atenția generoasă față de oameni,
participarea cu întreaga lui ființă la problemele și necazurile lor. Prin
toate aceste calități, el realizează, în modul cel mai înalt, umanul.
Sfântul
este cel mai intim confident
Având
conștiința unei sensibilități superioare, hrănită de sensibilitatea participantă
a lui Dumnezeu făcut om pentru oameni, sfinții sesizează stările sufletești
cele mai discrete ale altora și evită tot ce ar putea să-i contrarieze,
cu toate că ei nu evită să-i ajute ca să învingă slăbiciunea și dificultățile
lor.
De aceea, sfântul este căutat ca cel mai intim confident. Sfântul descifrează
cea mai puțin articulată nevoie și dorință bună a altora și o împlinește
cu promptitudine, punând totul în mișcare pentru aceasta. Dar el citește
și impuritățile altora, chiar și pe cele mai abil ascunse, exercitând
o influență purificatoare, chiar prin puterea delicată a purității sale
și prin suferința care naște și persistă în el, din pricina intențiilor
și faptelor rele ale altora. În toate aceste situații el știe când și
ce trebuie să vorbească, când trebuie să tacă și ce trebuie să facă. Este
diplomația pastorală și discernământul subtil al sfinților, în care se
manifestă din nou nobila lor distincție.
Sprijin
pentru alții
Din
persoana sfântului iradiază întotdeauna un spirit de generozitate, de
autojertfire, de atenție, de participare, fără nici o grijă pentru sine
însuși, o căldură care încălzește pe alții și le dă sentimentul întăritor
și bucuria că nu sunt singuri. El este un "miel nevinovat",
dat întotdeauna să se jertfească, să-și asume durerea pentru alții, dar
în același timp și un zid de nezdruncinat, care oferă un sprijin pentru
alții. În această participare la destinul altora el se manifestă uneori
cu mare discreție, alteori cu o mare expansiune. Este inutil să spunem
că în această întreagă participare el este cu totul dezinteresat.
De altă parte, nu există un altul mai smerit, mai simplu, mai liber de
artificialitate, de fanfaronadă, mai "natural" în comportare
decât el. Sfântul creează astfel îndată o atmosferă de familiaritate,
de apropiere și intimitate omenească între el și alții.
Sfinții
se dăruiesc în întregime
Sfinții
au depășit lupta dintre suflet și trup, dintre bunele intenții și faptele
pe care le săvârșesc, dintre aparențele înșelătoare și gândurile ascunse,
dintre ceea ce pretindem că suntem și ceea ce suntem în realitate. Ei
s-au "simplificat" pentru că s-au dăruit în întregime lui Dumnezeu.
De aceea ei se pot dărui în întregime și oamenilor, în comunicarea lor
cu ei; și dacă ei evită uneori să numească în chip brutal slăbiciunile
lor, ei o fac pentru a nu-i descuraja și pentru a crea și în ei o stare
de bunătate, de delicatețe, de recunoștință, de simplitate și de sinceritate.
Back
to Top
Dicționar
liturgic
Octoihul - O nouă perioadă liturgică
Anul
bisericesc este împărțit în trei mari perioade, în centru fiind praznicul
cel mare al Sfintelor Paști:
1. Perioada Triodului (perioada prepascală).
2. Perioada Penticostarului (perioada pascală).
3. Perioada Octoihului (perioada postpascală).
Triodul ține zece săptămâni și se încheie în Sâmbăta Mare. Penticostarul
începe din ziua Paștilor și ține până în Duminica Tuturor Sfinților (a
8-a după Paști). Tot restul anului bisericesc, din lunea de după Duminica
Tuturor Sfinților și până în Duminica Vameșului și a Fariseului, este
perioada Octoihului.
Cu această nouă săptămână intrăm astfel în cea de-a treia perioadă liturgică
a anului bisericesc. Octoihul are ca sărbătoare centrală Nașterea Domnului
urmată de Bobotează și reînnoiește, prin slujbele Bisericii, activitatea
profetică, didactică și învățătorească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
în care El a dat lumii învățătura dumnezeiască a Evangheliei Sale. Cartea
care va conduce slujbele din această perioadă se numește Octoih. Lecturile
de la Sfânta Liturghie vor fi în majoritatea din Evangheliile după Matei
și Luca.
Pr. Sabin Vodă
Back
to Top
Postul
Sfinților Apostoli
Pentru
a putea întâmpina cum se cuvine un mare praznic, Biserica a rânduit o
perioadă de post, de pregătire sufletească și trupească, care să ne ajute
în efortul nostru de a înțelege și trăi comuniunea cu Dumnezeu, cu sfinții
Lui și cu semenii. Astfel, în decursul unui an, Biserica a stabilit patru
mari posturi, adică patru perioade de împreună nevoință.
De
ce postim?
Postul
nu este un scop în sine, ci este doar un mijloc. Ne folosim de acest mijloc
deoarece:
1. Avem mărturii în Sfânta Scriptură: porunca postirii în rai (Facere
2, 16-17); modelul adevăratei postiri (Isaia 58); postul Mântuitorului
nostru Iisus Hristos ș.a.
2. Postul ne disciplinează întreaga ființă prin cele două dimensiuni ale
sale: postul trupesc (alimentar) și postul duhovnicesc.
3. Postind nu ne supunem propriei noastre voințe, ci ne supunem voința
disciplinei Bisericii.
4. Postul ne ajută în lupta noastră împotriva păcatului și a patimilor
din noi.
5. Postul ne ajută la rugăciune și la conștientizarea sensului existenței
noastre, a foamei după Dumnezeu. Nu postim doar pentru noi, ci și pentru
a ne regăsi adevăratul sens al vieții, sens care este în și cu Dumnezeu.
6. Postul ne ajută la însănătoșirea trupului și sufletului.
Experiența de două milenii a Bisericii ne încredințează de necesitatea
și folosul postului.
Cât
durează Postul Sfinților Apostoli?
Unul
dintre cele patru mari posturi de peste an este și postul pe care îl începem
mâine. Numit popular Postul Sânpetrului, postul Sfinților Apostoli Petru
și Pavel este rânduit de Biserică în cinstea celor doi mari apostoli,
care obișnuiau ca înaintea fiecărei misiuni să postească. Durata acestui
post este variabilă, începutul lui depinzând de data Paștilor. El începe
din lunea de după Duminica Tuturor Sfinților (duminica 8-a după Paști)
și ține până în ziua de 29 iunie (dacă sărbătoarea cade miercurea și vinerea).
Durata lui este mai lungă sau mai scurtă, după cum Paștile din anul respectiv
a căzut mai devreme sau mai târziu. Astfel, lungimea acestui post poate
varia între 28 de zile și până la desființarea lui când Paștile cad după
1 mai (în aceste situații Biserica stabilește cel puțin trei zile de post
înainte de praznicul Sfinților Apostoli).
Cum
postim în acest post?
Chiar
dacă este așa de scurt e important să ne asumăm integral postirea, în
cele două dimensiuni ale sale: postul alimentar (trupesc) și postul duhovnicesc
(sufletesc). Prima treaptă a postirii este postul alimentar. După rânduielile
Bisericii luni și miercuri se mănâncă legume fără untdelemn, iar marți
cu untdelemn și vin. Dacă postul ar fi fost mai mare atunci sâmbăta, duminica
și la praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul (24 iunie) se poate
mânca și pește.
Nu trebuie uitat însă postul duhovnicesc: înfrânarea limbii, paza ochilor,
disciplinarea gândurilor ș.c. Dacă putem să ne înfrânăm și de la televizor,
radio și ziare măcar pentru trei zile ar fi și mai bine.
Oricum, experiența acestor zile de post trebuie să schimbe ceva în viața
noastră, să ne miște spre mai bine, se devenim mai buni decât am fost.
Pr. Sabin Vodă
Back
to Top
Din
cuvintele Părinților
Postul
trupului este hrană pentru suflet.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Postul
este binecuvântarea familiilor, tatăl sănătății, călăuza tinereții, podoaba
celor bătrâni, bunul tovarăș al călătorilor, oaspetele sigur al soților.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Postul
adevărat nu stă atât în lepădarea de mâncări, cât în lepădarea de păcate.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Să
postim post bine primit și bine plăcut Domnului, înstrăinându-ne de răutăți,
înfrânându-ne limba, lepădând mândria și mânia, despărțindu-ne de pofte,
de clevetire și de minciună.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Dacă
nu ți-ai schimbat viața, ce-ți folosește să postești ? Schimbarea bucatelor
nu ajută la nimic.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Postul
n-aduce nici un folos, dacă nu-i împreunat cu toate celelalte lucrări:
pocăința, rugăciune, citirea Sfintei Scripturi, milostenia și vegherea
[trezvia].
(Sfântul Ioan Gură de Aur)
Cea
dintâi poruncă dată omului de Dumnezeu în rai a fost pentru post. Întrucât
n-am postit am fost izgoniți din rai; de aceea vom posti, ca să intrăm
din nou în rai.
(Sfântul Vasile cel Mare)
Postul
pe care voiești să-l păzești, ține-l așa: mai întâi de toate ferește-te
de orice vorbă urâtă, de orice dorință rea și îți păstrează inima curată
de deșertăciunile lumii acesteia. Dacă păzești aceasta, postul va fi desăvârșit.
(Păstorul lui Herma)
Back
to Top
Sfinții
Apostoli Petru și Pavel
Sfântul
Petru
Simon,
fiul lui Iona, din seminția lui Neftali, căsătorit, pescar de profesie,
trăia în Capernaum împreună cu familia sa. El avea să fie unul din cei
mai mari convertiți ai Mântuitorului Hristos. Întâlnirea cu Mesia este
hotărâtoare. Hristos îi schimbă numele: "Simone, Fiule lui Iona,
tu te vei numi Chefa" - ce se tâlcuiește Petru. O singură minune,
aceea a pescuirii minunate, îl va face nedespărțit de Învățătorul său
pe parcursul întregii activități. Dragostea față de Hristos este așa de
mare încât se impune în fruntea celor doisprezece Apostoli aleși de Domnul,
nu ca șef posedând o autoritate, coercitivă - cum ar fi fost posibil aceasta
când Domnul le interzisese de a avea între ei pretenții hegemonice (Matei
20, 27 ) - ci mai curând ca purtător de cuvânt al Apostolilor și interlocutor
privilegiat al Învățătorului. Datorită zelului său și dragostei sale este
ales împreună cu Iacob și Ioan pentru a fi mărturii ale manifestării cele
mai strălucite a naturii dumnezeiești a Mântuitorului: învierea fiicei
lui Iair și chimbarea la față. Om cu un caracter puternic și impulsiv
cu dragoste fără rezerve pentru Mesia, reușește să depășească limitele
naturii sale (mersul pe ape, mărturisirea de credință din Cezareea Palestinei,
tăierea urechii lui Malhus), dar de asemenea este îmbrăcat cu haina slăbiciunii
și a imperfecțiunii (Hristos îl numește satana - Matei 16, 23, lepădarea
întreită de Mântuitorul).
Acesta este Petru pentru că Duhul Sfânt nu pecetluise credința sa prin
harul îndumnezeitor. Lucrurile se schimbă în ziua Cincizecimii, când harul
Sfântului Duh se pogoară în chipul limbilor de foc asupra celor doisprezece
Apostoli. De acum înainte nimic nu-l mai desparte de dragostea lui Hristos
până la moarte în capitala Imperiului roman în timpul persecuției lui
Nero: atrage prin predica sa mii de iudei și elini la Hristos, vindecă
ologi paralizați (Enea), învie morți (Tavita), este scos de îngeri din
închisoare, în același timp generos și sever, nu-i suportă pe impostori
(cazul lui Simon Magul, soții Anania și Safira).
Sfântul
Pavel
Născut
în Tarsul Ciliciei, în jurul anului 7, din părinți credincioși evrei,
mici meseriași, și crescut în mediul culturii elenistice al Asiei Mici,
Saul își face studiile în Ierusalim ca elev al marelui Gamaliel din școala
rabinică fariseică. Tânăr cu înzestrări excepționale, el devine destul
de repede, ceea ce se cheamă un rabin perfect, versat mai ales în dimensiunea
juridică a Legii, slujindu-L pe Dumnezeu la modul total și dezinteresat
înainte de convertirea de pe drumul Damascului - când devine Pavel (anul
33) - el Îl slujește persecutându-i pe creștini ca adversari ai lui Iahve;
După convertire I se dăruiește fără rezerve unicului Dumnezeu adevărat,
Cel ce i se descoperise prin Iisus Hristos; o va face vreme de trei decenii
și jumătate până în anul 67, când va muri ca martir în capitala imperiului.
Părinte iubitor, duios, gingaș, prevenitor, lucid, cumpănit, a cărui smerenie
nu se confundă cu lipsa demnității, polemist, ironic, aspru, tăios, Pavel
imprimă celor aproape 30 de comunități întemeiate pe țărmurile Mediteranei
Taina lui Hristos ținută ascunsă de Dumnezeu, dar descoperită la plinirea
vremii, pentru ca în El cele cerești și cele pământești să fie împăcate
prin cruce și toți oamenii să devină fii adoptivi ai lui Dumnezeu prin
harul Sfântului Duh.
Back
to Top
Sinaxar
Duminica
Tuturor Sfinților
Dumnezeieștii
noști Părinți au așezat să prăznuim, după Pogorârea Sfântului Duh, sărbătoarea
de azi, ca să arate că venirea Preasfântului Duh a lucrat prin Apostoli
lucruri atât de mari, încât a sfințit și a înțelepțit pe cei de un aluat
cu noi: pe unii prin mucenicie și sânge, iar pe alții prin trăire și viață
virtuoasă - Duhul Sfânt săvârșind astfel fapte mai presus de fire.
În al doilea rând, prăznuind această sărbătoare, noi cinstim și pe mulți
alții care, deși au bine plăcut lui Dumnezeu prin virtutea lor, au rămas
neștiuți de nimeni, cu toate că au multă slavă înaintea lui Dumnezeu.
În al treilea rând, prăznuirile Sfinților ce se fac în fiecare zi în parte,
trebuiau adunate într-o singură zi, spre a se arăta că ei au luptat pentru
un singur Hristos, și că toți s-au găsit pe aceeași cale a virtuții și
astfel, s-au încununat ca niște slujitori ai unui singur Dumnezeu. Ei
au alcătuit Biserica, împlinind lumea cea de sus și încurajându-ne și
pe noi a ne sârgui să ducem cu toată râvna aceeași luptă, potrivit cu
puterea fiecăruia.
Pr. Cosmin Bufnea
Back
to Top
|