Cuvânt
de învãtãturã
Al
celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de
Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului,
în sfânta si luminata zi a slãvitei si mântuitoarei
Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru
De
este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de
acest Praznic frumos si luminat. De este cineva slugã înteleaptã,
sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu.
De s-a ostenit cineva postind, sã-si ia acum rãsplata. De
a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-si primeascã
astãzi plata cea dreaptã. De a venit cineva dupã
ceasul al treilea, multumind sã prãznuiascã. De a
ajuns cineva dupã ceasul al saselea, sã nu se îndoiascã
nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit. De a întârziat
cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã
se apropie, nicidecum îndoindu-se. De-a ajuns cineva abia în
ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii,
cãci darnic fiind Stãpânul, primeste pe cel din urmã
ca si pe cel dintâi, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas
ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; si pe cel din urmã
miluieste si pe cel dintâi mângâie; si acelui plãteste,
si acestuia dãruieste; si faptele le primeste; si gândul
îl tine în seamã, si lucrul îl pretuieste, si
vointa o laudã.
Pentru aceasta, intrati toti întru bucuria Domnului nostru: si cei
dintâi si cei de-al doilea luati plata. Bogatii si sãracii,
împreunã bucurati-vã. Cei ce v-ati înfrânat
si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit,
veseliti-vã astãzi. Masa este plinã, ospãtati-vã
toti. Vitelul este mult, nimeni sã nu iasã flãmând.
Gustati toti din ospãtul credintei: împãrtãsiti-vã
toti din bogãtia bunãtãtii. Sã nu se plângã
nimeni de lipsã, cã s-a arãtat împãrãtia
cea de obste. Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate
cã din mormânt, iertare a rãsãrit. Nimeni sã
nu se teamã de moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea
Mântuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea. Prãdat-a
iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amãrãciune
fiindcã a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai înainte întelegând-o,
Isaia a strigat: Iadul s-a amãrât întâmpinându-Te
pe Tine jos: amãrâtu-s-a cã s-a stricat. S-a amãrât
cã a fost batjocorit; s-a amãrât cã a fost
omorât, s-a amãrât cã s-a surpat, s-a amãrât
cã a fost legat. A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A
prins pãmânt si s-a întâlnit cu cerul. A primit
ceea ce vedea si a cãzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este moarte,
boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Înviat-a Hristos si tu ai
fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au cãzut diavolii. Înviat-a
Hristos si se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos si viata
stãpâneste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este
în groapã; cã Hristos sculându-Se din morþi,
începãtura celor adormiti S-a fãcut. Lui se cuvine
slavã si stãpânire în vecii vecilor.
Amin!
Back
to Top
Ce
este Sãptãmâna Luminatã?
Pãrintele
Teofil
Mãnãstirea Brâncoveanu
Sãptãmâna
Învierii, Sãptãmâna de sãrbãtorire
a Învierii, pentru cã Sfintele Pasti se sãrbãtoresc
spiritual o sãptãmânã întreagã,
se numeste Sãptãmâna Luminatã
pentru cã este luminatã de Învierea Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. Toatã credinta noastrã stã
sub lumina Învierii. Cei care, de pildã, considerã
cã nu trebuie cinstitã crucea Mântuitorului, nu au
în vedere Învierea prin care s-a ajuns la Cruce, nu au în
vedere ce le-a spus Domnul Hristos celor doi care cãlãtoreau
spre Emaus: O nepriceputilor si zãbavnici cu inima a crede
toate câte au scris prorocii! Nu se cãdea, oare, ca Hristos
sã pãtimeascã toate acestea si sã intre întru
slava Sa?(Luca 24, 25).
Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos dã valoare
tuturor celor ce s-au petrecut înainte si tuturor celor ce au urmat.
De aceea ea este o luminã care învãluie si care pune
în evidentã ceea ce nu am fi cunoscut si ceea ce nu ar fi
fost de fapt, dacã nu era aceastã Înviere a Domnului
nostru.
Biserica, la Sfintele Pasti, are cuvinte în care se pomeneste lumina,
lumina lui Hristos, lumina Învierii. În tot timpul Postului
Pastilor la Liturghia Darurilor mai înainte Sfintite, preotul, cu
lumânarea în mânã, zice: Lumina lui
Hristos, lumineazã tuturor! ca un fel de înainte-vestire
a ceea ce se va întâmpla la Pasti. La Înviere,
preotul dând luminã din lumânarea aprinsã pentru
credinciosii care sunt de fatã, spune: Veniti de luati
luminã!. Iarãsi este vorba de lumina Învierii,
simbolizatã de lumina fizicã. Si apoi, la sfintele slujbe
de Pasti din toatã Sãptãmâna Luminatã
se pomeneste mereu despre luminã si se zice, de pildã: Acum
toate de luminã s-au umplut; si cerul, si pãmântul;
si cele de dedesubt. Deci, sã prãznuiascã toatã
fãptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întãrit.
(stihira a 2-a, cântarea a 3-a). Sau: Sã ne apropiem
purtãtorilor de luminã de Hristos, cel ce a iesit din mormânt
ca un mire si sã prãznuim, împreunã cu cetele
cele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.
(stihira a 2-a, cântarea a 5-a). Sau ce frumos se spune la Sfintele
Pasti: Pe Soarele cel mai înainte de soare, care a apus
oarecând în mormânt, mers-au mai înainte de cãtre
ziuã, cãutându-L ca pe o zi, mironositele femei si,
una cãtre alta, grãiau: O prietenelor, veniti sã
ungem cu miresme trupul cel de viatã purtãtor si îngropat,
Trupul care l-a înviat pe Adam cel cãzut, Care zace în
mormânt. Sã mergem, sã ne sârguim ca si magii
si sã ne închinãm ca si magii si sã aducem
miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în
giulgiu a fost înfãsurat si sã plângem si sã
grãim: O Stãpâne scoalã-Te, Cel ce dai celor
cãzuti ridicare. (Icos). Iatã atâtea texte
liturgice de la Sfintele Pasti care vorbesc de luminã, de soare,
de bucuria zilei celei neînserate: O, Pastile cele mari
si preasfintite, Hristoase! O, Întelepciunea, si Cuvântul
si Puterea lui Dumnezeu. Dã-ne nouã sã ne împãrtãsim
cu Tine, mai adevãrat, în ziua ce-a neînseratã
a Împãrãtiei Tale (stihira a 2-a, cântarea
a 9-a). Si toatã lumina Învierii Mântuitorului nostru
Iisus Hristos, toatã Sãptãmâna Luminatã,
este, de fapt, cu totul deosebitã ca structurã spiritualã,
ca slujbe, de celelalte sãptãmâni ale anului, asa
cã bine s-a zis cã Sãptãmâna Luminatã
este Raiul anului bisericesc, este o înainte trãire a vietii
celei de dincolo de lumea aceasta, a vietii cu Hristos, a vietii celei
din Rai.
Back
to Top
Rugãciune
Sfinte
Dumnezeule, Tatã,
de-nstrãinare Tu mã iartã,
ajutã-mã sã cred în Tine,
în aproapele meu, în mine,
din întuneric, la luminã
învaþã-mi sufletul sã vinã,
de îndoialã mã fereste,
teama de moarte mi-o descreste,
iubirea lasã-mi-o de pazã
cãrãrilor ce se îngusteazã
si pune-mi ca merinde, mie,
dospite lacrimi de Marie!
Maria
dAlba
Hristos
a Înviat!
Hristos
a Înviat! Ce vorbã sfântã!
Îti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parcã serafimii-ti cântã
De câte ori, crestine, o auzi.
Hristos
a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevãr,
În poienita-n care zburdã cerbii
În florile de piersec si de mãr.
În
stupii de albine fãrã gres,
În vântul care adie mângâios,
În ramura-nfloritã de cires.
Dar, vai, în suflet ti-a-nviat Hristos?
Ai
cântãrit cu mintea ta, crestine,
Cât bine ai fãcut sub cer umblând?
Te simti mãcar acum pornit spre bine?
Mãcar acum te simti mai bun, mai blând?
Simti
tu topitã-n suflet vechea urã?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Þi-ai pus zãvor pe bârfitoarea-ti gurã?
Iubirea pentru semeni o simti jar?
O,
dacã-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur mãcar azi te-au îmbrãcat,
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sã cânti: Hristos a Înviat.
Vasile
Militaru
Racla
de luminã
viata-mi
putinã
trupul
îngândurat
îngroapã-le
vii
în luminã
de-ar
muri
tot ce nu e
în mine
curat
tãrâna
si gândul
preaiubind
le sfinteste
sã nu mai stiu
sã nu mai stiu
dacã mai sunt
sau doar Tu esti
viata-mi
putinã
trupul
îngândurat
usor
mi le-ngropi
de vii
în luminã
Daniel
Turcea
|

Învierea
Prin
ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas îngânã cuvintele de miere,
Închise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc în mâni mosneagul cu barba ca zãpada,
Din cãrti cu file unse norodul îl învatã,
Cã moartea e în luptã cu vecinica viatã,
Cã de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzicã adâncã si plinã de blândete
Patrunde tânguioasã puternicile bolti:
"Pieirea, Doamne sfinte, cãzu în orice colt,
Înveninând pre însusi izvorul de viete,
Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o razã mângâioasã,
În pâlcuri sunãtoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Pãrinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tãcere, cutremur si sfialã
Si negrul întuneric se sperie de soapte...
Douãsprezece ceasuri rãsunã... miez de noapte...
Deodatã-n negre ziduri lumina dã nãvalã.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uitã si preoti si popor,
Cum din mormânt rãsare Christos învingãtor,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
"Cântãri si laude-nãltãm
Noi, tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-vã neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte cãlcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"
Mihai
Eminescu
Înviere
Zãceau
în noi vechi stavili de pãcat
Ne ocoleau din Ceruri mesagerii
Dar Domnul a venit, le-a spulberat:
Trec libere-n noi cãile-nvierii.
Pândeste
suflete, ia-ti straie noi,
Cãmãrile gãteste-ti: poate iatã-L:
E drumul Sãu Hristos acum prin noi,
Prin om El suie-nvingãtor, la Tatãl.
Nu-i
scapã colt neluminat, pustiu,
El, fulger, cerceteazã pe oricine,
Atin-te clipa mare cât esti viu,
De-i place îsi face un popas în tine,
Si-n
volbura-I de slãvi te ia cu Sine
Vasile
Voiculescu
|
Back
to Top
Sfântul
Simeon Noul Teolog
Imnul
28
Nu
mai voiesc sã vãd lumina lumii acesteia,
nici soarele însusi, nici cele din lume,
cãci vãd pe Stãpânul meu, vãd pe Împãratul,
vãd pe Cel Ce este cu adevãrat Lumina si Creatorul a toatã
lumina,
vãd izvorul a tot binele, vãd cauza tuturor,
prin care toate primesc viatã si se umplu toate de hranã.
Cãci prin voia Lui se fac si se vãd toate
si prin vointa lui dispar toate.
Imnul
51
Învãluindu-mã
lumina Ta, îmi dã viatã, Hristoase al meu,
cãci vederea Ta e viatã si Înviere.
Nu pot descrie lucrãrile luminii Tale,
dar pe aceasta am cunoscut-o si o cunosc.
Chiar de mã aflu în boalã, în necazuri, în
întristãri,
chiar de sunt tinut în lanturi, în foame si închisoare,
sau în suferinte cumplite, Hristoase al meu,
de-mi strãluceste lumina Ta, ea le alungã pe toate
ca pe un întuneric.
Iar în odihnã si în luminã si în bucuria
de luminã,
mã face sã fiu deodatã, Duhul Tãu dumnezeiesc.
Imnul
29
De
unde vii? Cum intri
înãuntrul chiliei mele
închisã din toate pãrtile?
Acesta este un lucru minunat,
mai presus de cuvânt si mai presus de minte.
Faptul cã vii înãuntrul meu
întreg, deodatã, si cã strãlucesti
si Te arãti luminos,
ca luna în plinã luminã,
îmi este neînteles si mã lasã
fãrã grai, Dumnezeul meu.
si sunt uimit si-mi ies
din cugetare si cuvânt,
vãzând o luminã strãinã,
care întrece toatã zidirea.
toatã firea, orice cuvânt.
Back
to Top
Sãptãmâna
Luminatã
Cântãri
Veniti
din rodul cel nou al vietii, al dumnezeiestii veselii, în ziua cea
vestitã a învierii, Împãrãtiei lui Hristos
sã ne împãrtãsim, lãudându-L pe
Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci.
(stihira întâi, cântarea a 8-a)
Îngerul
a strigat celei pline de dar: Curatã Fecioarã, bucurã-te!
Si iarãsi zic: Bucurã-te! Cã Fiul tãu
a înviat a treia zi din mormânt.
Lumineazã-te, lumineazã-te, noule Ierusalime cã slava
Domnului peste tine a rãsãrit. Saltã acum si te bucurã
Sioane! Iar tu, curatã Nãscãtoare de Dumnezeu, veseleste-te
întru învierea celui nãscut al tãu.
(Irmos, cântarea a 9-a, Axion)
O,
Pastile cele mari si preasfinte, Hristoase! O, Întelepciunea, si
Cuvântul si Puterea lui Dumnezeu! Dã-ne nouã sã
ne împãrtãsim cu Tine, mai adevãrat, în
ziua cea neînseratã a Împãrãtiei Tale.
(stihira a 2-a, cântarea a 9-a)
Cu
trupul adormind, ca un muritor, Împãrate si Doamne, a treia
zi ai înviat, pe Adam din stricãciune ridicând si moartea
pierzând: Pastile nestricãciunii, lumii de mântuire.
(Luminânda Pastilor)
Pastile
cele sfintite astãzi nouã s-au arãtat. Pastile cele
nouã si sfinte, Pastile cele de tainã. Pastile cele preacinstite,
Pastile Hristos Izbãvitorul, Pastile cele fãrã prihanã,
Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis usile
Raiului, Pastile cele ce-i sfintesc pe toti credinciosii.
(stihira a 5-a, laude)
Pastile
cele frumoase, Pastile Domnului. Pastile! Pastile cele preacinstite nouã
ne-au rãsãrit. Pastile, cu bucurie unul pe altul sã
ne îmbrãtisãm! O, Pastile, izbãvitoare de întristare!
Cã astãzi din mormânt, ca dintr-o cãmarã
strãlucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând:
Vestiti apostolilor!
(stihar
a 8-a, laude)
Ziua
învierii! Si sã ne luminãm cu prãznuirea si
unul pe altul sã ne îmbrãtisãm. Sã zicem:
Fratilor! si celor ce ne urãsc pe noi; sã iertãm
toate pentru Înviere. Si sã strigãm: Hristos
a înviat din morti, cu moartea pe moarte cãlcând, si
celor din morminte, viatã dãruindu-le
(stihira
a 9-a, Laude)
Învierea
Lui Hristos vãzând, sã ne închinãm Sfântului
Domnului Iisus, Unuia celui fãrã de pãcat. Crucii
Tale ne închinãm Hristoase, si Sfântã Învierea
Ta o lãudãm si o slãvim; cã Tu esti Dumnezeul
nostru, afarã de Tine pe altul nu stim, numele Tãu numim.
Veniti toti credinciosii sã ne închinãm Sfintei Învierii
lui Hristos! Cã iatã a venit prin cruce bucurie la toatã
lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lãudãm
Învierea Lui; cã rãstignire rãbdând pentru
noi, cu moartea pe moarte a stricat.
(Duminica
la utrenie)
În
mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în
rai cu tâlharul si pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatãl
si cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins. (Troparul
Învierii, glas 2)
Din
izvorul tãu cel nesecat, ceea ce esti de Dumnezeu dãruitã,
îmi dãruiesti mie, izvorând pururea, curgerile harului
tãu mai presus de cuvânt. Cãci, ca Ceea ce L-ai nãscut
mai presus de cuvânt pe Cuvântul, te rog sã mã
rourezi cu darul tãu, ca sã grãiesc tie: Bucurã-te,
apã izbãvitoare!
(Tropar
Izvorul Tãmãduirii)
Back
to Top
|