Back

 

Cuvântul credintei

Buletin al Parohiei Ortodoxe “Mihai Viteazul” Alba Iulia 

Anul I, nr. 25, Hristos a înviat!

Sumar: Sfântul Ioan Gurã de Aur- Cuvânt de învãtãturã v Ce este Sãptãmâna Luminatã?- Pãrintele Teofil Mãnãstirea BrâncoveanuvPoezii vSfântul Simeon Noul Teolog- Imnv Sãptãmâna Luminatã (Cântãri)

 

Cuvânt de învãtãturã

Al celui între sfinti Pãrintelui nostru Ioan Gurã de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului,
în sfânta si luminata zi a slãvitei si mântuitoarei Învieri a lui Hristos, Dumnezeul nostru

De este cineva credincios si iubitor de Dumnezeu, sã se bucure de acest Praznic frumos si luminat. De este cineva slugã înteleaptã, sã intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului sãu. De s-a ostenit cineva postind, sã-si ia acum rãsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, sã-si primeascã astãzi plata cea dreaptã. De a venit cineva dupã ceasul al treilea, multumind sã prãznuiascã. De a ajuns cineva dupã ceasul al saselea, sã nu se îndoiascã nicidecum, cãci cu nimic nu va fi pãgubit. De a întârziat cineva pânã în ceasul al nouãlea, sã se apropie, nicidecum îndoindu-se. De-a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, sã nu se teamã din pricina întârzierii, cãci darnic fiind Stãpânul, primeste pe cel din urmã ca si pe cel dintâi, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; si pe cel din urmã miluieste si pe cel dintâi mângâie; si acelui plãteste, si acestuia dãruieste; si faptele le primeste; si gândul îl tine în seamã, si lucrul îl pretuieste, si vointa o laudã.
Pentru aceasta, intrati toti întru bucuria Domnului nostru: si cei dintâi si cei de-al doilea luati plata. Bogatii si sãracii, împreunã bucurati-vã. Cei ce v-ati înfrânat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-vã astãzi. Masa este plinã, ospãtati-vã toti. Vitelul este mult, nimeni sã nu iasã flãmând. Gustati toti din ospãtul credintei: împãrtãsiti-vã toti din bogãtia bunãtãtii. Sã nu se plângã nimeni de lipsã, cã s-a arãtat împãrãtia cea de obste. Nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate cã din mormânt, iertare a rãsãrit. Nimeni sã nu se teamã de moarte, cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului; si a stins-o pe ea cel ce a fost tinut de ea. Prãdat-a iadul, Cel ce s-a pogorât în iad; umplutu-l-a de amãrãciune fiindcã a gustat din Trupul Lui. Si aceasta mai înainte întelegând-o, Isaia a strigat: Iadul s-a amãrât întâmpinându-Te pe Tine jos: amãrâtu-s-a cã s-a stricat. S-a amãrât cã a fost batjocorit; s-a amãrât cã a fost omorât, s-a amãrât cã s-a surpat, s-a amãrât cã a fost legat. A prins un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A prins pãmânt si s-a întâlnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cãzut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Înviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos si au cãzut diavolii. Înviat-a Hristos si se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos si viata stãpâneste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este în groapã; cã Hristos sculându-Se din morþi, începãtura celor adormiti S-a fãcut. Lui se cuvine slavã si stãpânire în vecii vecilor.
Amin!

Back to Top

Ce este Sãptãmâna Luminatã?

Pãrintele Teofil
Mãnãstirea Brâncoveanu

Sãptãmâna Învierii, Sãptãmâna de sãrbãtorire a Învierii, pentru cã Sfintele Pasti se sãrbãtoresc spiritual o sãptãmânã întreagã, se numeste “Sãptãmâna Luminatã” pentru cã este luminatã de Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toatã credinta noastrã stã sub lumina Învierii. Cei care, de pildã, considerã cã nu trebuie cinstitã crucea Mântuitorului, nu au în vedere Învierea prin care s-a ajuns la Cruce, nu au în vedere ce le-a spus Domnul Hristos celor doi care cãlãtoreau spre Emaus: “O nepriceputilor si zãbavnici cu inima a crede toate câte au scris prorocii! Nu se cãdea, oare, ca Hristos sã pãtimeascã toate acestea si sã intre întru slava Sa?”(Luca 24, 25).
Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos dã valoare tuturor celor ce s-au petrecut înainte si tuturor celor ce au urmat. De aceea ea este o luminã care învãluie si care pune în evidentã ceea ce nu am fi cunoscut si ceea ce nu ar fi fost de fapt, dacã nu era aceastã Înviere a Domnului nostru.
Biserica, la Sfintele Pasti, are cuvinte în care se pomeneste lumina, lumina lui Hristos, lumina Învierii. În tot timpul Postului Pastilor la Liturghia Darurilor mai înainte Sfintite, preotul, cu lumânarea în mânã, zice: “Lumina lui Hristos, lumineazã tuturor!” ca un fel de înainte-vestire a ceea ce se va întâmpla la Pasti.
La Înviere, preotul dând luminã din lumânarea aprinsã pentru credinciosii care sunt de fatã, spune: “Veniti de luati luminã!”. Iarãsi este vorba de lumina Învierii, simbolizatã de lumina fizicã. Si apoi, la sfintele slujbe de Pasti din toatã Sãptãmâna Luminatã se pomeneste mereu despre luminã si se zice, de pildã: “Acum toate de luminã s-au umplut; si cerul, si pãmântul; si cele de dedesubt. Deci, sã prãznuiascã toatã fãptura Învierea lui Hristos, întru care s-a întãrit.” (stihira a 2-a, cântarea a 3-a). Sau: “Sã ne apropiem purtãtorilor de luminã de Hristos, cel ce a iesit din mormânt ca un mire si sã prãznuim, împreunã cu cetele cele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu, cele mântuitoare.” (stihira a 2-a, cântarea a 5-a). Sau ce frumos se spune la Sfintele Pasti: “Pe Soarele cel mai înainte de soare, care a apus oarecând în mormânt, mers-au mai înainte de cãtre ziuã, cãutându-L ca pe o zi, mironositele femei si, una cãtre alta, grãiau: O prietenelor, veniti sã ungem cu miresme trupul cel de viatã purtãtor si îngropat, Trupul care l-a înviat pe Adam cel cãzut, Care zace în mormânt. Sã mergem, sã ne sârguim ca si magii si sã ne închinãm ca si magii si sã aducem miruri în loc de daruri, Celui ce nu în scutece, ci în giulgiu a fost înfãsurat si sã plângem si sã grãim: O Stãpâne scoalã-Te, Cel ce dai celor cãzuti ridicare.” (Icos). Iatã atâtea texte liturgice de la Sfintele Pasti care vorbesc de luminã, de soare, de bucuria zilei celei neînserate: “O, Pastile cele mari si preasfintite, Hristoase! O, Întelepciunea, si Cuvântul si Puterea lui Dumnezeu. Dã-ne nouã sã ne împãrtãsim cu Tine, mai adevãrat, în ziua ce-a neînseratã a Împãrãtiei Tale” (stihira a 2-a, cântarea a 9-a). Si toatã lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, toatã Sãptãmâna Luminatã, este, de fapt, cu totul deosebitã ca structurã spiritualã, ca slujbe, de celelalte sãptãmâni ale anului, asa cã bine s-a zis cã Sãptãmâna Luminatã este Raiul anului bisericesc, este o înainte trãire a vietii celei de dincolo de lumea aceasta, a vietii cu Hristos, a vietii celei din Rai.

Back to Top

Rugãciune

Sfinte Dumnezeule, Tatã,
de-nstrãinare Tu mã iartã,
ajutã-mã sã cred în Tine,
în aproapele meu, în mine,
din întuneric, la luminã
învaþã-mi sufletul sã vinã,
de îndoialã mã fereste,
teama de moarte mi-o descreste,
iubirea lasã-mi-o de pazã
cãrãrilor ce se îngusteazã
si pune-mi ca merinde, mie,
dospite lacrimi de Marie!

Maria d’Alba

Hristos a Înviat!

Hristos a Înviat! Ce vorbã sfântã!
Îti simti de lacrimi calde ochii uzi
Si-n suflet parcã serafimii-ti cântã
De câte ori, crestine, o auzi.

Hristos a Înviat în firul ierbii,
A înviat Hristos în Adevãr,
În poienita-n care zburdã cerbii
În florile de piersec si de mãr.

În stupii de albine fãrã gres,
În vântul care adie mângâios,
În ramura-nfloritã de cires.
Dar, vai, în suflet ti-a-nviat Hristos?

Ai cântãrit cu mintea ta, crestine,
Cât bine ai fãcut sub cer umblând?
Te simti mãcar acum pornit spre bine?
Mãcar acum te simti mai bun, mai blând?

Simti tu topitã-n suflet vechea urã?
Mai vrei pieirea celui plin de har?
Þi-ai pus zãvor pe bârfitoarea-ti gurã?
Iubirea pentru semeni o simti jar?

O, dacã-aceste legi de-a pururi sfinte
În aur mãcar azi te-au îmbrãcat,
Cu serafimii-n suflet imn fierbinte
Ai drept sã cânti: Hristos a Înviat.

Vasile Militaru

Racla de luminã

viata-mi
putinã
trupul
îngândurat

îngroapã-le
vii
în luminã

de-ar muri
tot ce nu e
în mine
curat

tãrâna
si gândul
preaiubind
le sfinteste
sã nu mai stiu
sã nu mai stiu
dacã mai sunt
sau doar Tu esti

viata-mi
putinã
trupul
îngândurat

usor
mi le-ngropi
de vii
în luminã

Daniel Turcea

Grafica de Ioana Gornic

Învierea

Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas îngânã cuvintele de miere,
Închise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc în mâni mosneagul cu barba ca zãpada,
Din cãrti cu file unse norodul îl învatã,
Cã moartea e în luptã cu vecinica viatã,
Cã de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzicã adâncã si plinã de blândete
Patrunde tânguioasã puternicile bolti:
"Pieirea, Doamne sfinte, cãzu în orice colt,
Înveninând pre însusi izvorul de viete,
Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o razã mângâioasã,
În pâlcuri sunãtoare de plânsete duioase
A noastre rugi, Pãrinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tãcere, cutremur si sfialã
Si negrul întuneric se sperie de soapte...
Douãsprezece ceasuri rãsunã... miez de noapte...
Deodatã-n negre ziduri lumina dã nãvalã.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uitã si preoti si popor,
Cum din mormânt rãsare Christos învingãtor,
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
"Cântãri si laude-nãltãm
Noi, tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-vã neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos au înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte cãlcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!"

Mihai Eminescu

Înviere

Zãceau în noi vechi stavili de pãcat
Ne ocoleau din Ceruri mesagerii…
Dar Domnul a venit, le-a spulberat:
Trec libere-n noi cãile-nvierii.

Pândeste suflete, ia-ti straie noi,
Cãmãrile gãteste-ti: poate iatã-L:
E drumul Sãu Hristos acum prin noi,
Prin om El suie-nvingãtor, la Tatãl.

Nu-i scapã colt neluminat, pustiu,
El, fulger, cerceteazã pe oricine,
Atin-te clipa mare cât esti viu,
De-i place îsi face un popas în tine,

Si-n volbura-I de slãvi te ia cu Sine…

Vasile Voiculescu

Back to Top

Grafica de Edit VrabieSfântul Simeon Noul Teolog

Imnul 28

Nu mai voiesc sã vãd lumina lumii acesteia,
nici soarele însusi, nici cele din lume,
cãci vãd pe Stãpânul meu, vãd pe Împãratul,
vãd pe Cel Ce este cu adevãrat Lumina si Creatorul a toatã lumina,
vãd izvorul a tot binele, vãd cauza tuturor,
prin care toate primesc viatã si se umplu toate de hranã.
Cãci prin voia Lui se fac si se vãd toate
si prin vointa lui dispar toate.

Imnul 51

Învãluindu-mã lumina Ta, îmi dã viatã, Hristoase al meu,
cãci vederea Ta e viatã si Înviere.
Nu pot descrie lucrãrile luminii Tale,
dar pe aceasta am cunoscut-o si o cunosc.
Chiar de mã aflu în boalã, în necazuri, în întristãri,
chiar de sunt tinut în lanturi, în foame si închisoare,
sau în suferinte cumplite, Hristoase al meu,
de-mi strãluceste lumina Ta, ea le alungã pe toate
ca pe un întuneric.
Iar în odihnã si în luminã si în bucuria de luminã,
mã face sã fiu deodatã, Duhul Tãu dumnezeiesc.

Imnul 29

De unde vii? Cum intri
înãuntrul chiliei mele
închisã din toate pãrtile?
Acesta este un lucru minunat,
mai presus de cuvânt si mai presus de minte.
Faptul cã vii înãuntrul meu
întreg, deodatã, si cã strãlucesti
si Te arãti luminos,
ca luna în plinã luminã,
îmi este neînteles si mã lasã
fãrã grai, Dumnezeul meu.
si sunt uimit si-mi ies
din cugetare si cuvânt,
vãzând o luminã strãinã,
care întrece toatã zidirea.
toatã firea, orice cuvânt.

Back to Top

Sãptãmâna Luminatã

Cântãri

Veniti din rodul cel nou al vietii, al dumnezeiestii veselii, în ziua cea vestitã a învierii, Împãrãtiei lui Hristos sã ne împãrtãsim, lãudându-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu în veci.
(stihira întâi, cântarea a 8-a)

Îngerul a strigat celei pline de dar: “Curatã Fecioarã, bucurã-te!” Si iarãsi zic: “Bucurã-te! Cã Fiul tãu a înviat a treia zi din mormânt.”
Lumineazã-te, lumineazã-te, noule Ierusalime cã slava Domnului peste tine a rãsãrit. Saltã acum si te bucurã Sioane! Iar tu, curatã Nãscãtoare de Dumnezeu, veseleste-te întru învierea celui nãscut al tãu.
(Irmos, cântarea a 9-a, Axion)

O, Pastile cele mari si preasfinte, Hristoase! O, Întelepciunea, si Cuvântul si Puterea lui Dumnezeu! Dã-ne nouã sã ne împãrtãsim cu Tine, mai adevãrat, în ziua cea neînseratã a Împãrãtiei Tale.
(stihira a 2-a, cântarea a 9-a)

Cu trupul adormind, ca un muritor, Împãrate si Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricãciune ridicând si moartea pierzând: Pastile nestricãciunii, lumii de mântuire.
(Luminânda Pastilor)

Pastile cele sfintite astãzi nouã s-au arãtat. Pastile cele nouã si sfinte, Pastile cele de tainã. Pastile cele preacinstite, Pastile Hristos Izbãvitorul, Pastile cele fãrã prihanã, Pastile cele mari, Pastile credinciosilor, Pastile care au deschis usile Raiului, Pastile cele ce-i sfintesc pe toti credinciosii.
(stihira a 5-a, laude)

Pastile cele frumoase, Pastile Domnului. Pastile! Pastile cele preacinstite nouã ne-au rãsãrit. Pastile, cu bucurie unul pe altul sã ne îmbrãtisãm! O, Pastile, izbãvitoare de întristare! Cã astãzi din mormânt, ca dintr-o cãmarã strãlucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: “Vestiti apostolilor!”
(stihar a 8-a, laude)

Ziua învierii! Si sã ne luminãm cu prãznuirea si unul pe altul sã ne îmbrãtisãm. Sã zicem: “Fratilor!” si celor ce ne urãsc pe noi; sã iertãm toate pentru Înviere. Si sã strigãm: “Hristos a înviat din morti, cu moartea pe moarte cãlcând, si celor din morminte, viatã dãruindu-le”
(stihira a 9-a, Laude)

Învierea Lui Hristos vãzând, sã ne închinãm Sfântului Domnului Iisus, Unuia celui fãrã de pãcat. Crucii Tale ne închinãm Hristoase, si Sfântã Învierea Ta o lãudãm si o slãvim; cã Tu esti Dumnezeul nostru, afarã de Tine pe altul nu stim, numele Tãu numim. Veniti toti credinciosii sã ne închinãm Sfintei Învierii lui Hristos! Cã iatã a venit prin cruce bucurie la toatã lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lãudãm Învierea Lui; cã rãstignire rãbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.”
(Duminica la utrenie)

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatãl si cu Duhul, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins. (Troparul Învierii, glas 2)

Din izvorul tãu cel nesecat, ceea ce esti de Dumnezeu dãruitã, îmi dãruiesti mie, izvorând pururea, curgerile harului tãu mai presus de cuvânt. Cãci, ca Ceea ce L-ai nãscut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, te rog sã mã rourezi cu darul tãu, ca sã grãiesc tie: “Bucurã-te, apã izbãvitoare!”
(Tropar – Izvorul Tãmãduirii)

Back to Top

Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.