Back

Anul I, nr. 1, Motto: ”Este un Domn, o credintã, un botez” (Efeseni 4, 5).

Liturghia Cuvântului

Apostolul - Efeseni 4,1-7

1. De aceea, vã îndemn,eu cel întemnitat pentru Domnul, sã umblati cu vrednicie, dupã chemarea cu care ati fost chemati,

 2. Cu toatã smerenia si blândetea, cu îndelungã-rãbdare, îngãduindu-vã unii pe altii în iubire,

 3. Silindu-vã sã pãziti unitatea Duhului, întru legãtura pãcii.

 4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singurã nãdejde a chemãrii voastre;

 5. Este un Domn, o credintã, un botez,

 6. Un Dumnezeu si Tatãl tuturor, Care este peste toate si prin toate si întru toti.

 7. Iar fiecãruia dintre noi, i s-a dat harul dupã mãsura darului lui Hristos.

Evanghelia Luca 10, 25-37 -

25. Si iatã, un învãtãtor de lege s-a ridicat, ispitindu-L si zicând: Învãtãtorule, ce sã fac ca sã mostenesc viata de veci?

 26. Iar Iisus a zis cãtre el: Ce este scris în Lege? Cum citesti?

 27. Iar el, rãspunzând, a zis: Sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta  si din tot sufletul tãu si din toatã puterea ta si din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu ca pe tine însuti.

 28. Iar El i-a zis: Drept ai rãspuns, fã aceasta si vei trãi.

 29. Dar el, voind sã se îndrepteze pe sine, a zis cãtre Iisus: Si cine este aproapele meu?

 30. Iar Iisus, rãspunzând, a  zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cãzut între tâlhari, care, dupã ce l-au dezbrãcat si l-au rãnit, au plecat, lãsându-l aproape mort.

 31. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea si, vãzându-l, a trecut pe alãturi.

 32. De asemenea si un levit, ajungând în acel loc si vãzând, a trecut pe alãturi.

 33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el si, vãzându-l, i s-a fãcut milã,

 34. Si, apropiindu-se, i-a legat rãnile, turnând pe ele untdelemn si vin, si, punându-l pe dobitocul sãu, l-a dus la o casã de oaspeti si a purtat grijã de el.

 35. Iar a doua zi, scotând doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grijã de el si, ce vei mai cheltui, eu, când mã voi întoarce, îti voi da.

 36. Care din acesti trei ti se pare cã a fost aproapele celui cãzut între tâlhari?

 37. Iar el a zis: Cel care a fãcut milã cu el. si Iisus i-a zis: Mergi si fã si tu asemenea.

Back to Top

Ce sã fac ca sã mostenesc viata de veci?

Prinsi în hãtisul problemelor zilnice uitãm de multe ori de lucrurile esentiale. Iatã însã cã fragmentul din Evanghelia Sfântului Luca rânduit de Bisericã sã fie citit astãzi în cadrul Sfintei Liturghii  ne pune în fatã o întrebare fundamentalã adresatã Mântuitorului: Ce sã fac ca sã mostenesc viata de veci?

Viata vesnicã este o nãzuintã mai mult sau mai putin constientizatã a fiecãrui om. Ne cutremurãm în fata absurditãtii mortii si nu putem accepta faptul cã ea este sfârsitul existentei noastre. Dar Domnul Iisus Hristos a învins moartea. El ne aduce certitudinea vietii de veci dovedind acest lucru prin propria sa înviere. În acelasi timp El ne învatã însã cã, asa cum este o viatã vesnicã, este si o moarte vesnicã ce nu înseamnã nefiintã, anulare a existentei, ci suferintã fãrã de sfârsit. Chiar mai mult, încã din timpul existentei noastre pãmântesti putem fi vii sau morti. Mai precis viata adevãratã nu se reduce doar la subzistenta fiziologicã: sã respiri, sã mãnânci etc., nici chiar numai sã gândesti , ci înseamnã mult mai mult: comuniune cu însãsi izvorul vietii, adicã cu Dumnezeu, cu Hristos care a zis: “Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata”. De aceea rãspunsul la întrebarea “Ce sã fac ca sã mostenesc viata de veci?” este: “Sã iubesti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta si din tot sufletul tãu si din toatã puterea ta si din tot cugetul tãu, iar pe aproapele tãu ca pe tine însuti.”  Sensul acestui rãspuns este întemeierea vietii noastre pe iubirea fatã de Dumnezeu si de oameni.

Relatia noastrã cu Dumnezeu trebuie înteleasã ca o relatie de iubire. Dumnezeu si-a dovedit iubirea murind pentru noi. Hristos însusi ne spune cã: “mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sã si-l punã pentru prietenii sãi” (Ioan 15,13). El ne cheamã sã-i rãspundem cu o dãruire totalã: din toatã inima, din tot sufletul, din toatã puterea, din tot cugetul. Sã-L iubesti pe Dumnezeu înseamnã sã cauti sã fi cu El, sã cauti sã-I afli voia si sã I-o împlinesti, sã nu faci nimic care te-ar despãrti de El. Adicã sã-I dãruiesti Lui viata ta cãutându-L în rugãciunea personalã si în slujbele Bisericii, sã citesti cuvântul Lui în Biblie, sã te feresti de orice pãcat pentru cã te desparte de El.

Dar iubirea fatã de Dumnezeu trebuie sã se rãsfrângã si asupra semenului. “Dacã cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu! Dar pe fratele sãu Îl urãste, mincinos este. Pentru cã cel ce nu-si iubeste fratele pe care îl vede, nu-l poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vede” (I Ioan 4,20). Evanghelia de azi ne învatã cã aproapele fatã de care trebuie sã ne manifestãm iubirea în modul cel mai concret este în primul rând cel în suferintã pe care Dumnezeu l-a rânduit,  într-un fel sau altul, sã ne iasã în cale.

Asadar numai rânduindu-ne viata pornind de la iubirea fatã de Dumnezeu si de semeni vom fi vii cu adevãrat si vom mosteni viata vesnicã.

Pr. Florin Botezan

Back to Top

Redescoperirea Traditiei     

La început de drum

Ideea unui buletin parohial exista de mai multã vreme la biserica noastrã. Acum începe sã prindã contur si sperãm sã fie o prezentã constantã, duminicã de duminicã, astfel ca prin acest mijloc de comunicare si informare sã realizãm o punte de legãturã între noi.

Câteva repere despre biserica noastrã

Initiativa au avut-o tinerii. Este firesc sã fie asa într-o bisericã tânãrã. Cu toate acestea se resimte aici duhul lui Mihai Viteazul. Într-adevãr, pe locul actualei bisericute de lemn s-a aflat vechea ctitorie, din 1597, a voievodului unificator. Centru al Mitropoliei Ardealului în veacul al XVII-lea unde au slujit sfintii ierarhi mãrturisitori Ilie Iorest si Sava Brancovici (pomeniti la 24 aprilie), vechea catedralã din acest loc  avea ca hram Sfânta Treime, simbol al unitãtii de credintã si neam al celor trei tãri românesti. Ea nu s-a pãstrat fiind dãrâmatã în totalitate de regimul habsburgic în 1714. Iatã, însã, cã se reconstruieste, pe acelasi loc si cu acelasi hram, începând cu 1989, sfintindu-se în 1992.

Veche dar tânãrã, Biserica memorialã “Mihai Viteazul” îsi doreste sã tinã treazã constiinta comunitãtii strânse în jurul acestui sfânt locasde tainã si rugãciune.

Un buletin parohial

 Prin acest buletin parohial sperãm sã reusim sã ne cunoastem mai bine, sã ne stim preocupãrile si problemele fiecãruia si ale parohiei si nu în ultimul rând sã ne ajutãm la nevoie. Astfel devenim cu adevãrat membri ai acestei comunitãti care se cunosc si care se roagã unii pentru altii.

Ce vom regãsi în aceste pagini ?

 În fiecare duminicã, dupã terminarea Sfintei Liturghii, buletinul parohiei “Mihai Viteazu” va gãzdui: textele Sfintei Evanghelii si ale Apostolului din duminica respectivã si un rezumat al mesajului acestora pentru noi cei de astãzi; câteva referinte pentru redescoperirea Traditiei autentice în ceea ce priveste icoana, slujba, cântarea sau învãtarea ortodoxã; sinaxarul (calendarul) sãptãmânii urmãtoare si viata unui sfânt din acea sãptãmânã; prezentarea unor cãrti din biblioteca parohiei sau a unor noi aparitii editoriale; rãspunsuri la întrebãrile si preocupãrile dumneavoastrã; programul slujbelor de la biserica noastrã .

Chemarea noastrã

Toate acestea nu sunt altceva decât încercarea noastrã de a ne regãsi lãuntric pe fãgasul adevãratei Traditii a Bisericii Ortodoxe si în acelasi timp de a da un rãspuns provocãrilor din societatea contemporanã. Dacã mass-media - presa scrisã sau audio-vizualã - ne mijloceste informatii despre duhul acestei lumi, buletinul parohial - “Cuvântul credintei” - doreste sã ne trezeascã si sã ne cheme la împlinirea vocatiei noastre de persoane unice, botezate în numele Sfintei Treimi, care au ca scop intrarea în Împãrãtia lui Dumnezeu încã din aceastã viatã.

Pr. Sabin Vodã.

Back to Top

Postul - cale spre împãrãtie

“Stãpâneste-ti  pântecele atâta timp cât nu te stãpâneste el pe tine” -Pateric-

Stãpâneste-ti pântecele atâta timp cât nu te stãpâneste el pe tine -Pateric-

"Feriti-vã de a mãsura postul cu o simplã înfrânare în ale mâncãrii.

“Feriti-vã de a mãsura postul cu o simplã înfrânare în ale mâncãrii. Cei ce se înfrâneazã de la mâncare, dar au purtãri rele, se aseamãnã diavolului care, desi nu mãnâncã nimic nu înceteazã sã pãcãtuiascã" Sfântul Vasile cel Mare

"Fiilor, bine este a-l sãtura pe cel flãmând si sãrac, si asa sã postesti" -Pateric-

"E cu neputintã sã ardã focul în apã, e cu neputintã pocãinta fãrã post" Sfântul Ioan Gurã de Aur

* * *

În întelepciunea ei, Biserica a rânduit ca înaintea fiecãrei mari sãrbãtori sã fie o perioadã specialã, de pregãtire a crestinului, prin post si rugãciune. Astfel, în fiecare an, la 15 noiembrie începe Postul Crãciunului

Pentru noi cei de astãzi a posti este tot mai greu. De ce? Pentru cã, în primul rând, nu mai cunoastem sensul adevãrat al postirii. A posti nu înseamnã doar sã nu mãnânci carne, lapte si ouã ci mult mai mult. E nevoie de o întelegere mai profundã a omului- trup si suflet: trupul exprimã persoana, este templu al Duhului Sfânt pe care suntem chemati sã-l curãtim si sã-l transfigurãm împreunã cu sufletul. A posti înseamnã, deci, a ne îngriji în aceeasi mãsurã de trup si de suflet. Postul cel adevãrat, zice Biserica în cântãrile sale, este înstrãinarea de rãutate, înfrânarea limbii, lepãdarea mâniei, depãrtarea de pofte, de clevetire, de minciunã si de jurãmântul mincinos.

Pentru a ajunge însã la aceastã mãsurã a postului duhovnicesc o treaptã absolut necesarã este împlinirea postului trupesc. Acesta nu este un simplu regim alimentar ci este mai ales un mijloc de disciplinare a simturilor, a instinctelor si a întregi noastre fiinte. Temeiul sau argumentul acestui post trupesc (alimentar) îl avem din exemplul vietii edenice (raiul) si din experienta de veacuri a Bisericii.

  Pe de altã parte, se uitã un lucru esential: postul este prin excelentã o stare a Bisericii, o împreunã lucrare a tuturor si a fiecãruia în parte pentru dobândirea Împãrãtiei lui Dumnezeu.

Si nu în ultimul rând postul - acum Postul Crãciunului - este vremea în care trebuie si putem sã ne înmultim rugãciunile si sã ne curãtãm sufletul mãrturisindu-ne pãcatele, greselile si neputintele prin Taina Spovedaniei. Astfel, fiind pregãtiti sufleteste si trupeste, sã putem primi înlãuntrul fiintei noastre, asa precum odinioarã ieslea din Bethleem, pe Hristos cel viu, arvuna vietii noastre.

Doar înteles astfel postul îsi justificã sensul si exprimã în acelasi timp semnul libertãtii si al biruintei vointei. Îndrãzniti, acesta este îndemnul lui Hristos.

Pr. Sabin Vodã

Back to Top

Sinaxar † 14 noiembrie

Sf. Grigorie Palama se naste în anul 1296 la Constantinopol în sânul unei familii de aristocrati. Dobândeste o cunoastere temeinicã a stiintelor profane, dar succesele sale intelectuale nu-l multumesc. Tânãrul se simte atras de viata monahalã. Pleacã la muntele Athos unde sub influenta miscãrii isihaste  si la capãtul unor eforturi ascetice deosebite ajunge sã înainteze rapid în viata duhovniceascã. Prin viata retrasã si prin practicarea rugãciunii lui Iisus, Grigorie îsi fixeazã tot timpul mintea în inimã invocând numele lui Iisus în asa fel încât el însusi devenea o rugãciune. Ajuns episcop al Tesalonicului, Grigorie este cel care va integra spiritualitatea monahalã isihastã într-o vastã sintezã a învãtãturii ortodoxe. Sfântul afirmã realitatea plenarã a îndumnezeirii: Dumnezeu în esenta Sa este transcendent, de necunoscut, dar prin energiile Sale necreate date în Sf. Taine ala Bisericii firea umanã este pãrtasã firii dumnezeiesti. Prin efort ascetic si  rugãciune putem ajunge la starea de nepãtimire, la vederea luminii dumnezeiesti. Este vorba de aceeasi experientã pe care apostolii au trãit-o pe muntele Schimbãrii la fatã a Mântuitorului.

La moartea sa, în ziua de 14 noiembrie 1359, Dumnezeu a arãtat încã o datã realitatea îndumnezeirii prin lumina necreatã a Duhului Sfânt: chipul sãu a început sã rãspândeascã luminã asemenea aceluia de pe chipul arhidiaconului Stefan.

Pr. Cosmin BUFNEA

Sinaxar † 14 noiembrie              

Sf. PaisieVericicovski  a fost un înnoitor al monahismului ortodox din sec. al XVIII-lea. S-a nãscut la 21 noiembrie  în Ucraina. Nemultumit de scolastica scolilor teologice se hotãrãste sã îmbrace haina monahala dar sã nu trãiascã în mãnãstiri bogate unde e cu neputintã a urma lui Hristos si a trãi dupã regulile monahale în toatã strâmtorarea si reaua pãtimire. Trãieste un timp la câteva mãnãstiri din Rusia, din România si din Muntele Athos unde se cãlugãreste sub numele de Paisie. Se reîntoarce dupã un timp la mãnãstirile din Moldova  unde impune viata monahalã autenticã. La mãnãstirea Neamtu el  a excelat printr-o imensã activitate literarã, si astfel mãnãstirea Neamtu devine centru si fãclia monahismului ortodox si scoalã a  vietii sihãstresti si a culturii duhovnicesti pentru tot orientul ortodox. Moare la 15 noiembrie 1794.         

Ioan FLOREA

Back to Top