MAICA DOMNULUI

Maica Domnului a fost si este locas al dumnezeiestii Treimi. Asa i-a spus îngerul când Preasfânta Fecioarã a întrebat la Buna Vestire: "Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu stiu de bãrbat?". Ea a auzit de la înger atunci: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preînalt te va umbri - deci e vorba de Duhul Sfânt si de Tatãl - si Sfântul care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema", e vorba de Dumnezeu Fiul.

Deci Maica Domnului devine locas al Preasfintei Treimi. Devenind locas al preasfintei Treimi, Maica Domnului poate sã ne ajute sã ni se curãteascã si mintea noastrã, ca sã devenim locasuri ale Preasfintei Treimi. Si locas al Preasfintei Treimi Maica Domnului este in vesnicie: "Curãteste mintea mea cea întinatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al Preasfintei Treimi". Numai dacã suntem locasuri înfrumusetate ale Preasfintei Treimi, prin mijlocirea Maicii Domnului, putem sã lãudãm mãrirea si mila cea nemãsuratã a Maicii Domnului, noi, netrebnicii robii ei.

Maica Domnului si acum este locas al Preasfintei Treimi. Cum? Cã doar L-a nãscut pe Domnul Hristos. Domnul Hristos S-a despãrtit de ea. Da, S-a despãrtit, asa cum se desparte orice copil de mama lui, dar asta nu înseamnã cã Domnul Hristos nu mai este undeva în Maica Domnului. Unde? În inima ei, cã ea nu L-a purtat numai în pântecele ei, ci L-a purtat si în inima ei pe Domnul Hristos. Si de aceea Maica Domnului rãmîne pentru vesnicie locas al Preasfintei Treimi.

Maica Domnului e ca un rai. Când avem legãturã cu Maica Domnului în constiinta noastrã, în gândurile noastre, în simtirile noastre, e ca si când am fi intrat în rai. E o bucurie de rai de-a fi în legãturã sufleteascã cu Maica Domnului.

Pe Maica Domnului o numim "rai cuvântãtor", "rai de tainã". Bucuria din legãtura cu Maica Domnului este o trãire a raiului.

Mi-aduc aminte, a fost odatã la noi la mãnãstire o împrejurare mai grea si mama a zis: "Apoi, dacã nu mai poti sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni". E ceva atât de înduiosãtor...Vedeti ce inseamnã inima de mamã? Nu te lasã niciodatã. Te lasã altii, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizeazã, te împing, te asupresc. Asa ceva nu poate face mama! Pot face strãinii, dar cine are inimã de mamã, nu poate, "Apoi, dacã tu nu mai poþi sta aici, sã vii acasã, cã doar tu ai unde veni..."Dacã mama cea pãmânteascã poate face asa ceva, gânditi-vã la Maica Domnului! Maica Domnului sã ne pãrãseascã vreodatã? Se poate cumva sã ne pãrãseascã Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru cã este mamã, pentru cã are inimã de mamã. Noi zicem: "Maica Domnului" ca si când am zice un titlu. Or, noi trebuie sã stim cã Maica Domnului este mamã. Si nu este mamã numai pentru Domnul Hristos, este mamã pentru toti cei care vrem s-o avem de mamã. "Tu, dacã nu mai poti sta aici, sa vii acasã, cã ai unde sã veni". Apoi sã stiti cã Maica Domnului zice tot asa catre noi!

Un pãrinte, Dumnezeu sã-i ajute, poate unii îl cunoasteti, Pãrintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvânt în Convorbiri Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugãciunea". Maica Domnului poate sã ne ajute prin rugãciunile ei sã primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemãrginitã, pentru cã rugãciunea ei este puternicã si mijloceste revãrsare de putere din puterea Fiului ei si Dumnezeului nostru.

Credinciosii doresc sã stie multe despre Maica Domnului si pînã la urmã s-a ajuns si la niste plãsmuiri, niste istorisiri despre Maica Domnului care vor sã umple acest gol, însã în realitate golul acesta este mai mult decît se poate spune despre Maica Domnului, mai ales de cãtre oameni necompetenti. De exemplu Visul Maicii Domnului e o carte apocrifã care vrea sã spunã ceva despre Maica Domnului, ceva ce nu e în gîndirea autentic ortodoxã. Si atunci suntem mai folositi sã avem în vedere putinele informatii despre Maica Domnului, ceea ce este autentic în gândirea ortodoxã si sã ne multumim cu putinul acela. Si putinul acela care îl gãsim în Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai mult despre Maica Domnului decât acel mult care pânã la urmã este mai mult o umpluturã.

Au apãrut si niste cãrti cu viata Maicii Domnului care nu spun mare lucru. De ce? Pentru cã Maica Domnului a fost smeritã, despre Maica Domnului nu se poate spune mult. În Scripturã se spune putin si în altã parte, cei care spun despre Maica Domnului ceva, sau vor sã spunã ceva deosebit, nu sunt competenti. N-au cum sã spunã. De ce? Pentru cã Maica Domnului fiind smeritã, n-a vrut sã fie pusã în atentia oamenilor. Dorinta ei a fost ca Domnul Hristos sã fie pus în atentia oamenilor. La nunta din Cana Galileii a zis cãtre slujitorii de la nuntã: "Faceti ceea ce vã va spune El" (Ioan 2, 5). Deci "vã spun si eu ceva, vã spun sã faceti ce vã va spune El, nu sã faceti ce vã spun eu. Eu nu vã spun, n-am eu rostul de a vã spune, ascultati-L pe El, pe Iisus". Si asa cã Maica Domnului a fost smeritã pânã la asa mãsurã, încât ea nu a vorbit despre cele ale ei, despre mãretiile ei, despre nasterea ei mai presus de fire.

Acest cuvânt "Iatã roaba Domnului. Fie mie dupã cuvântul tãu" aratã smerenia Maicii Domnului în fata vointei lui Dumnezeu, supunerea. Si asta îmi aminteste de un cuvânt al pãrintelui Arsenie Boca, Dumnezeu sã-l odihneascã, cuvântul cã: "Noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu în loc sã se supunã fãrã discutie". "Fie mie dupã cuvântul tãu".

Maica Domnului n-a fãcut niciodatã publicitate din alegerea ei, n-a fãcut niciodatã publicitate din ceea ce avea numai ea si ceea ce trebuia sã stie ea si nu altii, ea nu s-a afisat niciodatã cu curãtia ei, cu fecioria ei, nu s-a afisat niciodatã cu alegerea ei, nu s-a afisat niciodatã cu mãretiile ei reale, ci a trãit într-un anonimat, într-o retragere totalã, într-o retragere în care nu s-a pus în evidentã cu nimic si nici mãcar cu retragerea. Iatã un exemplu al Maicii Domnului fatã de noi si pe care-l avem în vedere, si ar trebui sa-l avem în vedere de câte ori vrem sã ne punem în atentia altora, de câte ori vrem sã ne înfigem în constiinta cuiva, cãci în cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului.

"Faceti ceea ce vã va spune El" (Ioan 2, 5). Am putea zice cuvântul acesta este un cuvânt vesnic si cuvântul de îndrumare al Maicii Domnului, mesajul Maicii Domnului: "Faceti ce vã va spune El", pe El Îl vreau în lucrare, pe El Îl vreau în atentie, pe El, pe Fiul meu. "Faceti ceea ce vã va spune El" (Ioan 2, 5)

Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem sã facem niste lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie sã facem noi este sã ne lãsãm în mîinile lui Dumnezeu si apoi lucreazã Dumnezeu ca un Sfânt, cum stie cu fiecare dintre noi, si dacã vrea Dumnezeu sã ne afirme ne afirmã, si dacã nu vrea Dumnezeu sã ne afirme degeaba vrem sã ne afirmãm noi.

Asta înseamnã sã urmãm exemplul Maicii Domnului, sã fim smeriti, adicã sa fim fãrã veleitãti religioase. Nu zice nimeni cã nu trebuie sã ocupãm, ca crestini, locuri de frunte în societate, locuri de frunte chiar în conducerea oamenilor. Putem sã avem astfel de locuri si sã dea Dumnezeu sã fie cît mai multi crestini la locuri de frunte si la locuri din care sã poatã ajuta pe altii, dar lucrul de cãpetenie pentru noi este sã-I slujim lui Dumnezeu si sã ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El sã fim. Asa a fãcut Maica Domnului. Maica Domnului parcã ar fi stiut cuvântul Sfântului Isaac Sirul cã: "Desãvârsirea este o prãpastie de smerenie".

În legãturã cu cele întâmplate îndatã dupã Nasterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu închinarea magilor, cu închinarea pãstorilor, în legãturã cu închinarea pãstorilor, ne spune Luca în Sfânta Evanghelie cã Maica Domnului pãstra toate în inima ei. Cineva, si cred cã pe bunã dreptate, spunea cã Maica Domnului este adãvãratul chip al Ortodoxiei. De ce? Pentru cã a pãstrat în inima ei, cuvintele cele folositoare, cuvintele cele bune, le-a pãstrat în inima ei. În mãsura aceasta suntem ortodocsi, în mãsura în care, ca si Maica Domnului, pãstrãm si noi cuvintele cele sfinte în inima noastrã.

Sã ne gândim cã Maica Domnului a trãit în tãcere, dar a spus si cuvânt când a fost necesar sã spunã, de exemplu: "Vin nu au", a spus si cuvânt atunci când a trebuit sã spunã cuvânt: "Mãreste suflete al meu pe Domnul".

Deci Maica Domnului a si vorbit, nu numai a tãcut. Noi deducem cã îsi ducea viata în tãcere prin faptul cã Sfintii Evanghelisti ne spun putine cuvinte ale Maicii Domnului. Maica Domnului a spus cuvânt si atunci când a zis: "Iatã, tatãl Tãu si eu îngrijorati Te cãutãm", cuvânt sã zicem asa de nemultumire, un cuvânt de neliniste si totusi l-a spus. A trebuit spus si l-a spus. Asa cã dacã învãtãm sã tãcem, sã învãtãm sã tãcem mai mult când trebuie sã tãcem, nu sã nu vorbim.

Mã gândesc cã ar trebui sã se gândeascã multi dintre credinciosii nostri, si mai ales femeile, ar trebui sã se gândeascã mereu la exemplul Maicii Domnului si când e vorba de îmbrãcãminte, de felul cum se îmbracã. Adicã sã aibã o cuviintã în imbrãcãminte gândindu-se si la Maica Domnului.

Care trebuie sã fie raportul nostru cu sectele evanghelice? Avem dreptul sã fim pasivi, fie cler fie laici?

E greu de spus. Cred cã ceea ce trebuie sã facem noi în raport cu ei ar fi aceea sã avem un ascendent moral, sã ne recomande viata noastrã mai mult decât pe ei. Asta ar fi prima biruintã. În al doilea rând putem sã-i ocolim, nu ostentativ, dar sã nu ne prea facem vorbã cu ei, pentru cã sã stiti cã de multe ori influentele acestea, chiar dacã nu doboarã, în orice caz clatinã, si nu sunt toti destul de întãriti ca sã poatã sã facã fatã. Episcopul de la Vâlcea, care a fost, P.S Iosif Gafton, a fost cândva la noi la mãnãstire, si el si un frate de-al lui au fost studenti în teologie. Si au venit la vorbã acasã despre ce spun sectarii despre Maica Domnului. Si a zis cã tatãl lor care era preot nu i-a lãsat sã vorbeascã asa ceva în casa lui. Adicã îsi dãdea seama totusi cã noi nu discutãm despre Maica Domnului, ci noi o cinstim pe Maica Domnului.

Se zice cã un copil îsi cãuta mama. "Nu ati vãzut-o pe mama?" - întreba copilul. Si cineva îi spune: "Mã copile, am vãzut o femeie, a trecut adineaori pe aici". Dar zice copilul: "Eu nu caut o femeie, eu o caut pe mama". Nici mamele noastre nu sunt o femeie ca toate femeile, ci sunt unice fatã de celelate femei. Deci Maica Domnului, dacã îngerul a spus: "Binecuvântatã esti tu între femei", nu mai avem noi alt cuvânt sã spunem cã Maica Domnului a fost o femeie ca toate femeile, pentru cã nu a fost o femeie ca toate femeile.

Înainte cu mai multi ani, stiu eu, vreo sapte, am citit o carte intitulatã "Faceti ceea ce vã va spune El" (cuvinte spuse de Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei cãrti pune o problemã pe care mi-am pus-o si eu cu mai mult timp în urmã: cã oamenii de astãzi sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului si se întreba din ce cauzã. Si rãspunsul, care mi-a plãcut foarte mult, era acesta: "Crestinismul nostru este un crestinism de idei", fiti atenti ce frumos urmeazã, "si ideile n-au mamã". Dacã Îl avem pe Domnul Hristos în cinstea cuvenitã, dacã pentru noi Domnul Hristos este o realitate, nu putem sã nu fim cinstitori si ai Maicii Lui. Iar dacã pentru noi Domnul Hristos este o idee, n-avem atunci pentru ce sã-I cinstim mama, pentru cã ideile n-au mamã. Extraordinar de frumos prezentatã chestiunea!

Cred cã Maica Domnului va fi bunã si cu necinistitorii ei, sau, în orice caz, va fi bunã cu cei care nu o cinstesc pur si simplu, nu cã au ceva împotriva Maicii Domnului, pentru cã Maica Domnului e bunã si o sã-i înteleagã si pe cei care sunt cuprinsi de neputinta aceasta a mândriei sau de pãcate care nu-i lasã sã înteleagã lucrurile asa cum sunt, pentru cã nu se lasã condusi de Bisericã. Pãrintele Arsenie Boca, Dumnezeu sã-l odihneascã, zicea cã: "În mintea strâmbã si lucrul drept se strâmbã". Asa cã Maica Domnului o sã-i înteleagã pe cei care au avut o minte strâmbã, iar noi dorim ca oamenii sã aibã mãcar bucuria pe care o avem noi din faptul cã suntem cinstitori ai Maicii Domnului.

Nu existã Ortodoxie fãrã Maica Domnului.