BACK

Televizorul -ispita vremurilor noastre

Televizorul a ajuns o prezenta constanta în viata noastra. La oras sau la tara îl întâlnim în majoritatea caselor, achizitionarea lui fiind una din primele griji ale unei familii tinere. Cât ar fi de mare saracia putini sunt dispusi sa renunte la televizor. Chiar mai mult, de când cu varietatea programelor receptionate prin cablu, fiecare membru al familiei are propriul lui televizor la care îsi urmareste programele preferate. Televizorul a ajuns un lucru atât de comun încât, pentru multi, pare cel putin ciudata ridicarea problemei oportunitatii prezentei acestuia în casa si a urmaririi programelor sale. Si totusi televizorul reprezinta o mare provocare pentru crestinul de azi. Vom încerca, în cele ce urmeaza, sa argumentam de ce.

Televizorul ne atrage si ne absoarbe în lumea lui

S-a remarcat faptul ca un televizor deschis reprezinta o atractie careia cu greu îi pot face fata persoanele prezente într-o camera. Succesiunea imaginilor, curiozitatea, radiatiile tubului catodic ne fac sa ne întoarcem privirea spre televizor chiar daca nu suntem interesati în mod direct de cele prezentate. Odata atrasi de ele, telecomanda ne va ajuta sa gasim ceva interesant. În continuare, prin efectul hipnotic pe care-l produce, televizorul ne va smulge din realitate si ne va absorbi în lumea lui facându-ne sa ne scufundam într-o lume a iluziei, mult mai interesanta si mai bogata în întâmplari decât viata noastra de zi cu zi. Aceasta lume a iluziei nu este lipsita de primejdii carora cu greu le putem tine piept.

Televizorul creeaza imaginarul confortabil

Majoritatea emisiunilor TV pot fi încadrate în trei categorii: filme, stiri si divertisment. Emisiunile serioase de educatie (culturale, religioase, stiintifice) au o pondere destul de mica si, de aceea, în cele ce urmeaza nu ne vom referi la ele.
Emisiunile TV creeaza imaginarul confortabil, schimba sensul realitatii înlocuindu-o cu fictiunea oferindu-ne placerea stabilitatii în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. Într-o lume în schimbare în care ne coplesesc problemele zilnice devine reconfortanta întâlnirea zilnica cu aceeasi prezentatori bine dispusi creati toti dupa acelasi tipar, cu aceleasi generice si emisiuni, cu aceleasi reclame, cu aceleasi personaje din seriale care ne devin mai apropiate decât propria familie.

Televizorul ne ofera trairea placerii suprimând sentimentul responsabilitatii

Unul dintre cele mai evidente aspecte negative ale televiziunii consta în faptul ca aceasta se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei anticrestine a societatii moderne care sustine permisivitatea totala si relativismul valorilor. Aceasta se reflecta în prezentarea pacatelor ca acte “normale” si în prezenta frecventa, în special în cazul filmelor, a erotismului exacerbat si a violentei extreme care, în acelasi timp, fascineaza si perverteste. "Când privesti esti transportat acolo unde tot ce e ascuns în suflet, toate ".(1) Efectul cel mai pervers al televizorului este ca îti da iluzia posibilitatii trairii placerilor patimase, prin intermediul personajelor, în absenta responsabilitatii. Mântuitorul ne învata însa ca pacatul se savârseste din momentul primirii gândului pacatos si ca patimile stârnite astfel ajung sa ne domine.

Televizorul transforma realitatea în spectacol

Daca efectul negativ al promovarii imoralitatii este destul de usor de remarcat, mult mai nevinovate par emisiunile de stiri. Acestea însa, dincolo de manipularea ce se exercita sistematic prin ele, au darul de a transforma realitatea în spectacol iesind în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului si creând astfel placere. Ineditul si agreabilul este vizat în raport cu complexitatea si profunzimea vietii fiind bombardati sistematic cu o multime de informatii irelevante de natura sa ne abata de la problemele esentiale. Privind televizorul avem iluzia dominarii lumii hranindu-ne orgoliul si setea de putere si uitând de propriile noastre pacate.

Televizorul este un fals remediu împotriva singuratatii si akediei

Omul modern, desi traieste în mijlocul multimii, este tot mai însingurat deoarece nu mai are puterea de a iubi jertfelnic si de a crea astfel legaturi sufletesti trainice cu cei din jur. Dar neputând suporta singuratatea el apeleaza la televizor în speranta scaparii de aceasta si de maladia specifica singuraticilor, akedia, cel mai temut, mai raspândit si mai actual dintre cele opt gânduri ale rautatii prin care demonii îi chinuie pe oameni. Caracterizata ca plictiseala, lehamite, lâncezeala, descurajare, scârba, melancolie, saturare, indiferenta fata de cele spirituale, akedia este "expresia concreta a unei profunde dezintegrari interioare a persoanei umane ca urmare a pacatului". (2) Daca primul si cel mai eficace remediu împotriva akediei este de a rezista în fata oricarei ispite, a persevera în rugaciune si a nu fugi de tine însuti, mijlocul cel mai lesnicios, în aparenta, de a scapa de povara akediei este devierea atentiei, distractia, fuga de tine însusi. Prin aceasta însa raul nu e suprimat ci amânat si agravat ducând în cele din urma chiar la suferinte neuro-astenice.(3) Televizorul este cel mai la îndemâna mijloc de a te distra, de a evada din cotidian, de a fugi, în definitiv, de tine însuti. Dar aceasta fuga nu face decât sa adânceasca suferinta provocata de singuratate si de akedie.

Cum ne putem apara de televizor

Caracteristicile televizorului descrise mai sus ne arata ca acesta poate deveni pentru noi o patima în fata careia suntem foarte vulnerabili. Putem zabovi în fata lui ceasuri în sir comportându-se ca un adevarat drog. Dar cunoscându-i nocivitatea trebuie sa cautam caile de aparare pentru a nu ne transforma în legume asezate în fata televizorului care înghit tot ce li se ofera. Daca nu ne putem lipsi de tot de el atunci macar sa avem în vedere urmatoarele:
- Limitarea drastica a timpului petrecut în fata televizorului stiut fiind si numai faptul ca este un mare devorator de timp si nici un crestin nu poate sa-si permita irosirea timpului;
- Selectia riguroasa a programelor vizionate; televizorul sa nu devina un fundal al activitatilor zilnice ci sa fie deschis numai pentru a urmari anumite emisiuni educative serioase si sa fie închis imediat dupa aceea;
- Incompatibilitatea televizorului cu postul si cu pregatirea pentru Sfânta Liturghie si pentru împartasire; ca urmare în zilele de post precum si înainte de Sfânta Liturghie (începând cu seara precedenta) sa evitam televizorul.
Ce putem pune în locul televizorului?
- Sa încercam sa acordam o mai mare atentie construirii unor relatii autentice, întemeiate pe iubire, cu cei din jurul nostru (familie, membrii parohiei, colegi), relatii pe care televizorul le face înspaimântator de superficiale.
- Lectura unor carti serioase, nu neaparat teologice, dar care sa ne îndrepte spre Dumnezeu si, mai ales, citirea din Sfânta Scriptura.
- Rugaciune si participare la slujbele Bisericii primind astfel viata cea adevarata pe care ne-o daruieste Hristos.

Note:
1. Parintele Alexandru, Copilul în lumea televizorului si computerelor, Schitul romanesc Lacul, Sf. Munte Athos, 1999, p. 21
2. Ieromonah Gabriel Bunge, Akedia. Plictiseala si terapia ei dupa avva Evagrie Ponticul sau sufletul în lupta cu demonul amiezii, Sibiu, 1999, p.78
3. Ibidem, p.90.

Pr. Florin Botezan

Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia