BACK
BISERICA ȘI MASS-MEDIA
Pr.
Drd. Florin Botezan
1.
Mass-media este un termen generic, de origine engleza, care denumeste
"ansamblul mijloacelor si modalitatilor tehnice moderne de informare
a maselor". 1
Mass-media cuprinde presa scrisa, (ziare, reviste), radioul, televiziunea,
reteaua internet, precum si alte instrumente de stocare si transmitere
a informatiei (discuri, compact-discuri, casete, etc).
Pe plan mondial, mijloacele de comunicare în masa au cunoscut o dezvoltare
si o raspândire remarcabila în secolul nostru odata cu crearea posibilitatilor
tehnice pentru transmiterea si accesul relativ usor la informatia scrisa,
vorbita (radio) si televizata. În zilele noastre, un nou instrument mass-media
ia o amploare tot mai mare. Este vorba de internet, un sistem mondial
de interconectare a calculatoarelor electronice. Principalele facilitati
pe care le ofera reteaua internet abonatilor sai, sunt:
- accesul la baze de date din întreaga lume (publicatii, programe TV,
pagini speciale, etc);
- posta electronica - posibilitatea comunicarii ieftine cu un alt abonat
din orice parte a lumii;
- posibilitatea efectuarii de tranzactii comerciale.
În tara noastra, daca în perioada comunista, informatia si mijloacele
de transmitere a ei erau tinute strict sub control, dupa anul 1989, am
asistat la o adevarata explozie informationala pe fondul aparitiei a numeroase
ziare si reviste, posturi de radio si canale de televiziune. De asemenea,
reteaua internet este accesibila detinatorilor de calculatoare electronice.
Dupa cum o arata si numele, mass-media mijloceste accesul informatiei
la mase. Asadar se adreseaza maselor si nu persoanelor concrete, se adreseaza
colectivitatilor de indivizi care reactioneaza solidar la anumiti stimuli.
Pe de alta parte reprezinta un mijlocitor, un sistem în care transmiterea
se face într-un singur sens: de la cel ce detine controlul asupra mijlocului
de comunicare, spre mase. La modul ideal este de asteptat ca un mijloc
de comunicare sa transmita cât mai fidel realitatea, astfel încât sa refaca
cât mai global receptarea ei de catre cel ce primeste informatia. Dar,
nici o tehnica reproductiva nu poate transmite autenticitatea absoluta
si de aceea, întotdeauna vor aparea distorsiuni ale realitatii. Atunci
când aceste distorsiuni sunt produse intentionat în vederea atingerii
anumitor scopuri, vorbim despre manipulare prin mass-media.
Aceste scopuri pot varia de la cresterea audientei unui anumit canal mediatic
sau promovarea unor vânzari, pâna la asigurarea controlului asupra societatii.
Ispita manipularii prin mass-media este prea mare pentru ca omul modern
sa-i poata face fata si experienta ne arata ca aceasta manipulare se face
din plin.2
Traim
într-o epoca dominata de mass-media, iar Biserica nu îsi poate permite
luxul sa ignore acest lucru, din cel putin trei motive:
1. Omul contemporan este conditionat de mass-media, este supus unei presiuni
continue din partea ideologiei propagate de mass-media, o ideologie care
de cele mai multe ori se dovedeste a fi în contradictie cu valorile crestine;
2. Mass-media nu ignora Biserica, ci abordeaza problematica ei, de multe
ori cu o atitudine voit nefavorabila sau cu diletantism;
3. Instrumentele mediatice sunt compatibile cu misiunea Bisericii si este
chiar indicata folosirea lor în acest scop.
Atitudinea crestina fata de mass-media variaza de la exaltarea lor ca
"daruri ale lui Dumnezeu care, în conformitate cu scopurile Providentei
apropie popoarele si le ajuta sa coopereze la planul mântuirii lor"
3 pâna la a le considera instrumente ale satanei menite a ne duce la pieire.
Probabil ele nu sunt nici instrumente ale lui Dumnezeu nici ale diavolului,
ci pur si simplu ale omului, ele putând sa ne apropie într-o masura mai
mica sau mai mare fie de Dumnezeu, fie de diavol.
Vom vedea însa în cele ce urmeaza ca felul în care este folosita mass-media
în societatea contemporana este de natura sa ne îndeparteze de Dumnezeu,
fiind de datoria Bisericii sa valorizeze aceste mijloace de comunicare
în vederea apropierii de Dumnezeu.
2.
Impactul mass-mediei asupra omului contemporan si raspunsul Bisericii
Statele moderne, inclusiv cel român, îsi propun sa garanteze libera circulatie
a informatiilor, dreptul la informatie fiind considerat unul dintre drepturile
fundamentale ale omului. 4 Problema care se ridica este daca în lipsa
unei valorizari a informatiitor, acest drept nu se întoarce împotriva
omului.
Traim o epoca în care lumea este avida de informatie, iar mass-medis are
grija sa-i alimenteze continuu aceasta sete, stimulându-i curiozitatea,
o curiozitate de multe ori sterila daca nu chiar malefica. Într-o forma
sau alta, mass-media este omniprezenta în societate întinzându-si influenta
direct sau indirect asupra tuturor. Omul modern, omul de masa, este supus
unui bombardament continuu de informatii, care-l depersonalizeaza, îl
face sa-si piarda constiinta de sine. Dezvoltarea tehnicii a dus la aparitia
de instrumente mediatice tot mai atractive, de natura sa creeze o adevarata
fascinatie asupra destinatarului. Oamenii devin dependenti de mass-media
si reactioneaza în masa la semnalele primite. Mass-media ajunge astfel
sa impuna valori si comportamente.
În aceste conditii s-a remarcat ca mass-media reprezinta o putere în stat.
Ea nu este însa o putere în sine, ci o putere în mâna cuiva. Atâta timp
cât cei ce detin aceasta putere sunt de buna credinta, urmarind dezvoltarea
personalitatii umane; educarea în spiritul valorilor autentice si apropierea
omului de Dumnezeu, totul este în regula. Din pacate, experienta ne dovedeste
ca lucrurile nu stau asa.
Societatea în care traim nu este o societate crestina, ci una secularizata
în care permisivitatea si relativitatea valorilor sunt noile dogme sociale
impuse tuturor, în special prin mass-media. 5
Libertatea de circulatie a informatiilor prost înteleasa, a facut ca mass-media
sa devina un izvor de informatii periculoase, de idei false si ireale;
în lipsa unui sistem coerent de valori autentice. Concurenta între diferitele
canale mediatice si dorinta de câstigare a unei audiente cât mai largi,
duce la difuzarea unor mesaje tot mai nocive, prin exaltarea violentei
si a erotismului, cultivarea orgoliului si a lacomiei, a derizorului si
a lipsei de sens.
Se promoveaza mitul vedetelor, idolii lumii contemporane, propuse ca modele
universale. Omul ajunge sa nu mai traiasca el însusi ci sa-si cedeze trairile
modelelor, încadrându-se în clisee. Dar, aceste vedete, fac de cele mai
mutte ori o mândrie din imoralitatea tor si îsi afirma aderenta la diferite
secte si miscari sincretiste (New Age, Biserica scientologica, etc). Efectul
este distrugator, mai ales asupra tinerilor aflati la vârsta cautarii
modelelor si a identificarii cu acestea; putând fi constatat în întreaga
atitudine a adolescentilor, de la îmbracaminte pâna la comportament.
Secularismul modern promovat de mass-media se caracterizeaza nu printr-o
negare a valorilor religioase, ci printr-o confuzie valorica în care nu
mai exista nici un criteriu obiectiv al adevarului, printr-o punere pe
picior de egatitate a valorilor religioase cu alte valori (eludând faptul
ca valorile religioase sunt valori integratoare) si prin sincretism.
Sfântul Maxim Marturisitorul remarca faptul ca viata omului cazut este
o alergare dupa placere si o fuga de durere si ca numai Mântuitorul Hristos
poate sparge acest cerc. În mare masura mass-media profita de acest comportament
al omului cazut, promovând o filozofie a evdemonismului vietii, adica
a regasirii omului în placere dând iluzia posibilitatii dobândirii continue
a acesteia în absenta durerii.
Aceasta filozofie este promovata în primul rând de publicitate, care ocupa
un loc foarte important în mass-media datorita dependentei financiare
de ea.
Publicitatea
Omniprezenta
mass-mediei face ca nimeni sa nu poata scapa de influenta publicitatii.
Rod al unor intense studii demografice, psihografice, geografice, comportamentale,
publicitatea modeleaza modul de a întelege viata, lumea, propria existenta
în special în privinta motivatiilor criteriilor de selectare si a comportamentului
având un impact indirect dar puternic asupra societatii. Functiile publicitatii
sunt de a informa si a convinge potentialul client sa achizitioneze. Dar,
în conditiile concurentei acerbe, reclama încearca tot mai mult sa seduca,
aducând argumente amagitoare, cultivând orgoliul, exploatând pornirile
josnice, stimulând nevoi artificiale si prezentând deformat realitatea.
În general publicitatea promoveaza ideea profund anticrestina ca fericirea
si deplina realizare de sine se dobândeste prin consumul unor produse
sau servicii. 6
Ca urmare ierarhia valorilor este falsifcata, cultivându-se euforia, hedonismul,
narcisismul si individualismul, tulburând raportarea la lumea reala prin
oferirea unei lumi iluzorii din care au disparut lupta, suferinta, esecul.
Este promovat tipul individului care nu stie sa traiasca decât apropriindu-si
totul: a poseda, a consuma, a înfasca în loc de a contempla. 7
Principalele manevre publicitare constau în:
- a reduce aspiratiile individului la lucruri;
- a frustra prin desteptarea unor nostalgii a caror împlinire este promisa
prin consum;
- a erotiza produsele prezentându-le ca adjuvant, mijlocitor sau obiect
sexual promovând ideea ca nu existam decât sexualiceste, iar experienta
sexuala se traieste în consum;
- a aliena prin conformarea fiintei umane la produse;
- a infantiliza consumatorul.
Limbajul publicitar ocoleste sistemul nostru rational de aparare:
- anesteziind inteligenta prin procedee retorice, abandonarea principiului
contradictiei, pervertirea principiului identitatii, pierderea principiului
rationalitatii, confuzia valorilor si pe de alta parte, supradezvoltarea
automatismelor cerebrale, a comportamentelor negândite, reflexe;
- sporind credibilitatea prin pseudoevidente ale imaginii;
- suscitând si manipulând emotiile publicului;
- întinzând capcane constiintei printr-o retea de voci si melodii.
Publicitatea ne transpune într-o lume a abundentei în care obiectele se
grabesc sa se conformeze vointei noastre, rupându-ne astfel de realitate
si deturnându-ne de la problemele esentiale ale vietii, spre materialitate.
Televiziunea
Dintre
mijloacele de comunicare în masa, impactul cel mai puternic îl are în
prezent televiziunea. Aceasta se adreseaza simtului cel mai sensibil dar
si cel mai coruptibil al omului, adica vazului. Prin ochi omul ia în primul
rând contact cu lumea, cu realitatea exterioara. Nu întâmplator Mântuitorul
Hristos atrage atentia ca ochiul poate deveni "piatra de poticnire"
(Mt.15, 28; 18, 9) facându-se poarta de intrare pacatului, caci "daca
ochiul tau e rau tot trupul tau va fi întunecat" (Mt. 6, 23). 8
Karl Popper, unul dintre teoreticienii "societatii deschise"
considera ca "televiziunea a devenit o putere politica colosala potential;
s-ar putea spune chiar cea mai mare dintre toate ca si cum ar fi însusi
Cuvântul lui Dumnezeu". 9
Iata ca, potrivit acestui analist, în societatea contemporana televiziunea
tinde sa ia locul lui Dumnezeu.
Vom încerca în cele ce urmeaza sa deslusim câteva elemente care fac ca
impactul televiziunii sa fie atât de puternic..
- Televiziunea transforma evenimentul, realitatea în spectacol, iesind
în întâmpinarea nevoii de spectacol a omului si creând astfet placere.
Vizeaza ineditul si agreabilul în raport cu complexitatea si profunzimea
vietii. Privind televizorul individul are impresia ca domina lumea;
- Televiziunea urmareste crearea imaginarului confortabil, schimba sensul
realitatii înlocuind-o cu fictiunea, ne ofera o lume iluzorie în care
trairea placerii suprima responsabilitatea, ne ofera placerea consensului
general prin întoarcerea la un anumit primitivism si placerea stabilitatii
în ambianta de iluzii prin iesirea din realitate. În acest sens serialele
au un rol important în a ne mentine într-o realitate iluzorie dar stabila,
oferindu-ne si modele de comportament;
- Televiziunea se face, de obicei, un propagator fidel al ideologiei societatii
moderne care sustine permisivitatea totala si relativitatea valorilor.
Ca urmare nu este de mirare prezenta frecventa pe ecrane a erotismului
exacerbat si a violentei extreme care, în acelasi timp fascineaza si perverteste.
Dragostea dintre barbat si femeie este redusa la sexualitate, partenerul
devenind doar un obiect producator de placere care atunci când nu îsi
mai îndeplineste functia este schimbat. Este îngrijorator cât de mult
"a prins" acest model în rândul tinerei generatii.
Specialistii vorbesc de un adevarat efect hipnotic pe care televizorul
îl are asupra privitorului. În orice caz este clar ca televiziunea creaza
dependenta, comportându-se ca un adevarat drog. Atitudinea omului fata
de ea devine de multe ori vicioasa: realizeaza nocivitatea, o uraste si
totusi se lasa prada ei de buna voie. Desi pare o cale lesnicioasa de
alungare a singuratatii, televizorul nu rezolva aceasta problema, ci,
din contra, contribuie la izolare, oferindu-ne doar solutia iluzorie a
fugii de realitate.10
Televizorul este un mare devorator de timp, el devenind o prezenta continua
în viata noastra. Ori, stiind ca timpul este intervalul între chemarea
iubitoare a lui Dumnezeu si raspunsul iubirii noastre; nici un crestin
nu-si poate permite sa-l iroseasca.
Ispita manipularii prin televiziune în domeniul informatiilor este deosebit
de mare deoarece:
- are un puternic efect emotional datorita prezentarii de imagini;
- permite trucaje nesesizabile;
- permite utilizarea mesajelor subliminale. 11
Mesajele subliminale sunt imagini sau texte nesesizabile cu ochiul liber
dar care sunt înregistrate de subconstient, influentând comportamentul
si modul de a gândi al privitorului. Fara a fi un lucru rau în sine atâta
timp cât se margineste la transmiterea unor informatii, televiziunea devine
nociva atunci când îl îndeparteaza pe om de Dumnezeu, cu atât mai mult
atunci când un post TV încearca sa se impuna ca un adevarat idol pretinzând
nu admiratie ci adorare, adecvare launtrica totala la ideile pe care le
propune în mod sistematic (câstigul imediat, satisfactia imediata, iluzia
bunastarii ivite rapid, placerea în care ne complacem sa visam uitând
de situatia reala) si urmarind modelarea unei întregi generatii în acest
sens (vezi cazul PRO TV - postul de televiziune care nu acorda în mod
regulat spatiu de emisie programelor spirituale, însa nu scapa nici un
prilej de a pune în evidenta slabiciunile Bisericii).
Reteaua
internet
Reteaua
internet are un impact tot mai puternic, tinzând sa monopolizeze atentia
tinerei generatii prin posibilitatile nebanuite pe care le deschide. Atractivitatea
sa deosebita vine din faptul ca deschide posibilitatea participarii active
a utitizatorului la preluarea informatiei. Avantajele si dezavantajele
televiziunii sunt prezente si în acest caz. Însa, posibilitatea de manipulare
este mult mai mare prin strecurarea unor informatii false si blocarea
accesului la anumite informatii.
Una din aplicatiile cu adevarat satanice ale retelei internet este posibilitatea
intrarii, cu ajutorul unor casti speciale, într-o realitate virtuala,
la crearea careia poti sa participi tu însuti. Granita dintre realitate
si fantasma este astfel desfiintata, omul ramânând dezarmat în fata diavolului.
Principalele
victime ale mass-mediei sunt copii, ei neavând puterea discernamântului
si preluând necritic tot ceea ce li se transmite.
Studii realizate în SUA, arata ca majoritatea copiilor, desi cauta si
divertismentul, urmaresc mass-media pentru ca doresc sa înteleaga lumea.
"Copiilor le vine mai greu - din cauza puterii lor limitate de întelegere
- sa discearna între fapte si fictiune, sunt mult mai vulnerabili decât
adultii." 12
Dar am vazut ca mass-media poate fi un izvor de informatii periculoase,
promovând relativismul valorilor si permisivitatea pe toate canalele si
prin toate mijloacele.
S-a remarcat ca copii care urmaresc cu asiduitate mass-media, sunt mai
agresivi, indiferenti fata de problemele semenilor, dornici de o îmbogatire
cât mai usoara si indiferenti fata de valorile morale crestine.
La
cele spuse pâna acum, putem adauga faptul ca potrivit unui raport al unui
serviciu secret român, în România, ca de altfel în întreaga lume, se duce
un puternic razboi informational prin care anumite centre de putere încearca
sa controteze societatea. Câteva din etapele prin care se realizeaza dependenta
de centrele de putere sunt:
- crearea unei stari de "fascinatie" a clasei politice românesti
aflata la începutul formarii sale. Depistarea liderilor autentici si orientarea
lor în zone în care nu au acces la decizie pentru ca un lider autentic
poate scapa procesului de fascinatie;
- în baza acestui efect de fascinatie care înseamna de fapt blocarea functiei
critice a mecanismului de evaluare a valorilor care i se prezinta, politicul
creaza legi în consonanta cu cerintele centrelor de putere fara a fi constient
de acest lucru. Si tot politicul urmareste ca aceste legi sa fie respectate;
- îndepartarea populatiei de la problemele de fond ale economiei si societatii
prin "drogarea" cu informatii nerelevante, în special din zona
faptului divers. 13
Ca urmare nu este de mirare ponderea scazuta pe care o au în cadrul mass-mediei
programele care reflecta spiritualitatea ortodoxa. Se stie ca o buna parte
a clasei politice si a intelectualitatii este "fascinata" de
"modelul european" si manifesta o adevarata rusine de a fi ortodox
14, vazând ortodoxia ca o piedica în calea integrarii europene.
În acest context apar periodic si atacurile directe împotriva Bisericii.
Este evident ca aceste atacuri sunt dirijate de anumite centre de putere
vizând scaderea încrederii în Biserica, dar dupa cum subliniaza periodicul
Patriarhiei Române, nu este întelept sa ne consumam energia în a identifica
fortele potrivnice cu orice pret si nici în polemici cu aceleasi instrumente
si pe acelasi ton. Ci luând aminte la critici si, în masura în care sunt
reale, procedând la îndreptarea propriilor neputinte, sa nu uitam ca în
spatele fortelor potrivnice sta de fapt începatorul rautatii, Satana,
cel care nu scapa nici o ocazie pentru a ataca Biserica lui Hristos. 15
Atacul mass-mediei împotriva Bisericii nu se limiteaza însa la atacurile
directe. Toate elementele negative pe care le-am identificat mai sus în
ceea ce priveste impactul mass-mediei asupra omului, sunt de fapt un atac
împotriva Bisericii, a umanitatii restaurate în Hristos.
Produsul mass-mediei este omul depersonalizat si însingurat, golit de
constiinta de sine, hranit cu publicitate si infuzat de ideologia hedonista
a societatii contemporane. Este de fapt omul vechi, rob al pacatului de
care ne lepadam atunci când, prin Botez renastem ca oameni noi în Hristos,
ca persoane chemate sa traiasca în Biserica viata cea noua în Hristos.
Idolii promovati de mass-media si anume bogatia, placerea si grijile lumesti
sunt, potrivit pildei semanatorului, spinii care înabuse rodirea Cuvântului
lui Dumnezeu în inima omului (Lc. 8, 14). Daca iubesti puterea si banii
nu vei cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu", spune Sfântul Siluan.
16
Membrii Bisericii, clerici si laici, trebuie sa fie constienti de nocivitatea
mass-mediei contemporane si sa înteleaga ca presiunea continua la care
sunt supusi din partea acesteia îi poate influenta chiar fara a fi constienti
de aceaste.
În primul rând clericii sunt cei care, în virtutea harismei învatatoresti
pe care o au, sunt datori sa constientizeze credinciosii asupra acestor
pericole, recomandând moderatie în consumul mediatic, printr-o selectie
riguroasa a programelor si publicatiilor. Credem ca ar fi util ca Biserica
sa recomande credinciosilor publicatiile si emisiunile Radio-TV serioase
si folositoare, putându-se face chiar o ierarhizare a acestora în functie
de gradul de interes pe care-l prezinta.
Am aratat mai sus ca primele victime ale mass-mediei si în special ale
televiziunii sunt copii. De aceea de cel mai mare interes ar fi implicarea
Bisericii într-o campanie asemanatoare celei initiate de asociatiile de
parinti din SUA, care au reusit sa obtina prin lege o supraveghere acerba
a programelor de televiziune 17 pornindu-se de la principiul ca libertatea
se întemeiaza pe o cunoastere reala a lucrurilor ce urmeaza a fi alese,
adica a programelor. Astfel, începând cu anul 1997, emisiunile de televiziune
au fost împartite pe transe de vârsta (ex. TV 14 - neindicate sub 14 ani).
Difuzorii sunt obligati sa adauge, daca e cazul, o litera menita sa indice
rezervele atasate anumitor secvente din emisiune: V pentru violenta, S
pentru sexualitate, L pentru grosolanii, D pentru dialoguri sugestive,
FV pentru desene animate violente, la supravegherea acestei împartiri
urmând sa participe si reprezentantii asociatiilor de parinti. În plus
se fac presiuni în favoarea respectarii anumitor ore ale familiei (la
începutul serii sau chiar întreaga zi), în care sa fie excluse violenta
si erotismul.
În acest fel parintii au posibilitatea selectarii programelor pe care
le urmaresc copiii lor, cunoscut fiind faptul ca televiziunea poate avea
un impact distrugator asupra copiilor.
Un material difuzat pe Internet de Biserica Catolica din SUA, 18 da mai
multe recomandari parintilor în legatura cu atitudinea pe care trebuie
sa o aiba fata de televiziune, recomandari pe care le reproducem în continuare:
- fiti un gânditor critic. Studiati programele pentru a discerne care
sunt influentele imorale, ce este de obiectat, ce este neplacut în fata
lui Dumnezeu;
- nu credeti tot ceea ce cititi sau auziti în apararea televiziunii. Luati
în considerare si spusele celeilalte parti si judecati singuri potrivit
felului în care Dumnezeu priveste problema;
- decideti câta violenta, sex si alte imoralitati sunt permise sa fie
privite de catre copii dumneavoastra, în functie de maturitatea lor si
de taria lor morala;
- alegeti ce emisiuni vor fi urmarite si limitatile pe celelalte. Butonarea
telecomenzii poate avea ca efect privirea de catre copii dumneavoastra
a ceva ce veti regreta;
- priviti televizorul cu copii dumneavoastra sau macar stati cu urechea
ciulita;
- învatati-va copiii sa se simta stingheriti în fata a tot ceea ce este
nepotrivit. Ajutati-i sa poata sa opreasca singuri emisiunile rele, dar
fiti gata sa închideti televizorul si dumneavoastra;
- comentati în timpul emisiunilor, pentru a da un exemplu de desconsiderare
a ceea ce se promoveaza. Cugetati cu voce tare despre lucrurile pe care
le vedeti si care nu va plac;
- fiti atenti la clasificarea filmelor. Multe filme considerate valoroase
sau de succes, promoveaza imoralitatea. Informati-va asupra filmelor la
prietenii care le-au vazut sau în reviste care clasifica filmele si din
punct de vedere al moralitatii (o astfel de revista absenta în spatiul
publicistic românesc ar putea fi promovata de Biserica);
- cereti copiilor sa sugereze sumare alternative care ar face emisiunile
mai bune;
- stabiliti lumite în ceea ce priveste timpul petrecut în fata televizorului.
Televiziunea inhiba imaginatia; încurajati joaca si alte forme de distractie
care stimuleaza imaginatia;
- dati copiilor posibilitatea sa întrebe sau sa discute ceea ce vad. Daca
ei simt ca va pot împartasi ceea ce au în minte, ei îsi vor dezvolta propria
abilitate în analizarea moralitatii televiziunii.
Cu toata influenta negativa pe care o are asupra copiilor nu este bine
sa le interzicem complet privirea televizorului, deoarece acesta ar deveni
"fructul oprit" dar mult râvnit. Recomandarile de mai sus, care
vin dintr-o tara în care televiziunea este de ani de zile o componenta
importanta a vietii de zi cu zi, au ca scop pe de o parte limitarea timpului
petrecut de catre copii în fata televizorului si ferirea lor de emisiunite
nepotrivite si pe de alta parte dezvoltarea simtului critic al acestora
în raport cu programele TV si evitarea idolatrizarii acestora. Exemplul
personal al patrintilor este însa esential în sensul de a limita si ei
însisi timpul pe care-l petrec în fata televizorului si a evita emisiunile
imorale.
Biserica
ar trebui sa ceara si sa participe la elaborarea unor coduri deontologice
care sa fie respectate de producatorii din domeniul mass-mediei, coduri
care sa asigure veridicitatea, respectarea demnitatii persoanei umane
si responsabilitatea sociala. Astfel de coduri au fost elaborate de diverse
institutii dar din pacate nu sunt aplicate. Dam ca exemplu un cod deontologic
elaborat în anul 1968 de Asociatia Cinematografica din America (MPAA),
privind producerea filmelor artistice, cod recomandat de catre Comisia
Federala a Comunicatiilor din SUA (FCC) si canalelor de televiziune. 19
Iata câteva dintre prevederile acestui cod deontologic:
a. Demnitatea fundamentala si valoarea vietii
umane trebuie sa fie respectate si sustinute. Se va manifesta retinere
în înfatisarea luarii vietii;
b. Raul, pacatul, crima si facerea de rau,
nu vor fi justificate;.
c. Se vor manifesta retineri speciale în
înfatisarea activitatilor criminale sau antisociale la care participa
sau în care sunt implicati minorii;
d. Nu vor fi prezentate detaliat si prelung
acte de brutalitate, cruzime, violenta fizica, tortura;
e. Nu se va expune în mod indecent si nepotrivit
trupul uman;
f. Relatiile sexuale ilicite nu vor fi justificate.
Scenele sexuale intime care violeaza standardele comune ale decentei nu
vor fi înfatisate;
g. Se va manifesta retinere si precautie
în ceea ce priveste aberatiile sexuale;
h. Vorbirea, gesturile si miscarile obscene
nu vor fi prezentate;
i. Înjuraturile nepotrivite nu vor fi permise;
j. Religiile nu vor fi înjosite;
k. Nu vor fi utilizate cuvinte si simboluri
dispretuitoare fata de grupuri rasiale, religioase sau nationale, astfel
încât bigotismul si ura sa fie incitate;
l. Cruzimea excesiva fata de animale nu va
fi înfatisata, iar animalele nu vor fi tratate inuman.
Trebuie remarcat faptul ca dintre aceste prescriptii numai cea privitoare
la animale (l) este respectata.
Ca urmare un rol deosebit îl are legatura directa cu oamenii care lucreaza
în mass-media si îndemnarea lor spre respectarea acestor coduri deontologice.
În
fata presiunii mass-mediei contemporane care ne împinge spre viata veche,
fara Hristos, care este de fapt moarte (Mt. 8, 22), trebuie sa insistam
pe trairea vietii celei noi în Biserica, în Sfânta Liturghie, în slujbe,
pe angajarea într-o viata liturgica autentica, pe trairea vietii în Hristos
pe care am dobândit-o prin Sfintele Taine. Si, în aceasta lumina sa întelegem
ca urmarirea asidua a mass-mediei este o patima a zilelor noastre.
De aceea în duhul celei mai autentice traditii ortodoxe, este recomandarea
tot mai multor duhovnici de a lupta cu împatimirea mediatica, mai ales
în perioadele de post, printr-un post cât mai sever, chiar total de mass-media
si mai ales de televizor. Eliberati astfel de "bombardamentul informational"
economisim timp si energie, pe care le putem folosi pentru rugaciune si
pentru întoarcerea spre sine si spre problemele esentiale ale vietii,
pentru redescoperirea relatiei personale cu Dumnezeu si cu semenii.
Înca pe când mass-media era reprezentata numai de presa scrisa si impactul
ei era mult mai slab, Sfântul Siluan ne atragea atentia ca "cine
vrea rurgaciunea curata nu trebuie nicidecum sa cunoasca stirile din gazete,
nu trebuie sa citeasca carti rele, nici împins de curiozitate sa caute
sa stie ceva despre viata altora. Toate acestea aduc în minte gânduri
necurate si atunci când omul vrea sa le descurce si sa le lamureasca,
ele se încurca din ce în ce mai mult si chinuie sutletul". 20
3.
Folosirea instrumentelor mediatice în misiunea Bisericii
Mântuitorul
Hristos, în timpul propovaduirii Sale, vorbeste în repetate rânduri multimilor.
Nu întâmplator predica ce concentreaza multe dintre învataturile Domnului
Hristos, este rostita de pe munte (Mt. 5, 1), adica este adresata întregii
lumi.
Sfântul Pavel subliniaza faptul ca "credinta vine din auzire, iar
auzirea vine prin cuvântul lui Hristos" (Rom.10, 17). Apostolii,
dupa Cincizecime staruiau "în rugaciune si în slujirea Cuvântului"
(F.A. 6, 4), graind poporului "cuvintele vietii acesteia" (F.A.
5, 20), adica ale vietii celei noi, daruite de lisus Hristos. Ei vorbeau
ca si martori ai tuturor celor înfaptuite de Acesta (Lc. 24, 48), folosind
orice prilej de a se adresa multimilor. Sfântul Pavel ajunge pâna si în
areopagul atenian pentru a-L vesti pe Hristos (F.A.17, 16-34).
Misiunea Bisericii ramâne în continuare aceea de a marturisi în fata oamenilor
învierea Domnului si a vesti cuvintele vietii celei noi daruite de Hristos
pentru a-i face pe cer ce primesc cuvântul în credinta, partasi acestei
vieti. Misiunea Bisericii nu poate sa se întemeieze decât pe experienta
cunoasterii lui Dumnezeu în Sfânta Liturghie, deoarece crestinismul nu
este ideologie, ci este viata.
Biserica trebuie sa profite din plin de instrumentele mediatice pentru
a face ca mesajul Evangheliei sa ajunga la cât mai multi oameni tinând
seama însa de specificul comunicatiei prin mass-media.
Astfel în relatia directa, impactul cuvântului este mult mai puternic,
deoarece nu transmite numai informatia, ci asigura întâlnirea personala,
transmiterea de stari si sentimente. În momentul în care cuvântul este
mediat de un canal de comunicare, impactul lui este mult mai redus, prevalând
latura informationala. De exemplu, cu totul altul este impactul cuvântului
spus de un parinte duhovnicesc într-o întâlnire directa, fata de acelasi
cuvânt primit printr-o înregistrare.
Un canal mediatic nu poate sa transmita stari profunde, cum ar fi pacea
sufletului sau deschiderea spre rugaciune. Cu atât mai mult se pune sub
semnul întrebarii posibilitatea de a transmite trairea liturgica în toata
profunzimea ei. Orice transmitere mediatica nu poate trece de superficialitate,
transformând slujba în spectacol si aducând Bisericii mai multe daune
decât servicii. Nu întâmplator, "soboarele de preoti" de la
televiziune au ajuns de domeniul anecdoticului, stârnind o puternica reactie
adversa. Toate acestea ne duc la concluzia ca nu este potrivita mediatizarea
slujbelor. Argumentul ca aceasta mediatizare se face pentru cei aflati
în imposibilitatea de a participa la slujbe, nu este valabil, deoarece
decât sa asiste ca spectatori la o slujba mediatizata, este preferabil
ca acestia sa se roage cautându-L pe Dumnezeu într-o relatie personala.
Pe de alta parte este responsabilitatea noastra, a preotilor, ca si cei
defavorizati sa aiba acces la serviciile religioase.
Biserica
trebuie sa foloseasca mass-media pentru a chema oamenii la o viata autentica
în Hristos, în comunitatea euharistica a parohiei. În nici un caz canalele
mediatice nu pot suplini relatia directa a preotului cu credinciosii.
Utilizând instrumentele mediatice, Biserica trebuie sa tina cont de contextul
cultural al epocii, de "noua cultura" creata de mijloacele de
comunicare în masa, si eliberându-se de triumfalism, sa gaseasca, dupa
exemplul Sfintilor Parinti, un limbaj accesibil omului de azi, propunând
ancorarea în traditie ca reactie la modernitate.
Credem ca prezenta Bisericii în mass-media ar trebui sa vizeze:
a. Catehizarea având în vedere lacunele mari
pe care multi credinciosi le au în acest domeniu. De mare folos ar fi
prezentarea marilor teme ale credintei asa cum ele se reflecta în Sfânta
Scriptura si în Sfânta Traditie si cum sunt traite în slujbele Bisericii.
Un accent important ar trebui pus pe prezentarea spiritualitatii ortodoxe
si pe explicarea sensului slujbelor ca intrare în Împaratia lui Dumnezeu;
b. Apologetica, apararea credintei ortodoxe
în fata atacurilor, aratarea compatibilitatilor dintre stiinta si credinta
ortodoxa;
c. Abordarea problemelor concrete ale omului;
d. Prezentarea pozitiei ortodoxe fata de
realitatea româneasca;
e. Promovarea artei autentice ca aspiratie
a omului dupa Dumnezeu. Arta autentica, sub toate aspectele ei poate avea
un rol foarte important în problematizarea oamenilor asupra asptectelor
esentiale ale vietii si mortii.
În domeniul cinematografiei, trebuie remarcat faptul ca pentru Biserica
filmele valoroase cu adevarat, sunt cele care pun din punct de vedere
crestin problemele esentiale ale existentei. Dar încurajarea producerii
si difuzarii flmelor artistice care încearca sa reconstituie viata lui
Iisus, reprezinta o adevarata capcana pentru Biserica.
Aparute în spatiul catolic sau protestant, aceste filme vin în întâmpinarea
dorintei de spectacol si a comoditatii intelectuale a omului modern, punându-ne
în fata o "Evanghelie filmata". Dar, ele se bazeaza pe o falsitate.
Iisus, Dumnezeul-Om este "jucat" de un om, adica un actor mai
mult sau mai putin patimas, care nu îsi va putea depasi conditia de om
pacatos, dându-ne o imagine deformata asupra personalitatii divino-umane
a Mântuitorului. La aceasta se adauga viziunea regizorului care "interpreteaza"
Evanghelia. Ori, pentru noi orice detaliu al Evanghetiei este important.
Aceasta imagine deformata are un impact foarte puternic asupra privitorului,
deformând grav legatura cu Dumnezeu. Omul se va raporta la Scriptura prin
intermediul filmului, la rugaciune va avea în fata chipurile actorilor.
Un crestin ortodox autentic nu are nevoie de un astfel de film, deoarece
el are în icoana imaginea autentica a lui Hristos. Mai mult, în cadrul
slujbelor si mai ales la fiecare Sfânta Liturghie, evenimentele principale
ale istoriei mântuirii sunt actualizate. Crestinul ortodox este chemat
sa fie partas evenimentelor evanghelice la fiecare Liturghie, dar un film
despre Evanghelie îi poate perturba grav aceasta traire.
În demersul sau mediatic, Biserica trebuie sa caute sa aiba acces la mijloacele
de comunicare în masa publice, dar si la cele private, insistând pentru
obtinerea unor spatii constante cu audienta mare. Totusi, este de dorit
evitarea acelor canale mediatice care în mod sistematic propaga idei antiortodoxe
pentru a nu le da, printr-o prezenta simbolica, legitimitate în fata oamenilor.
Este bine, de aceea, ca Biserica sa-si aiba propriile canale mediatice.
În prezent lucrurile stau mai bine în domeniul presei bisericesti, în
sensul ca majoritatea eparhiilor au cel putin câte o publicatie proprie.
Totusi, în general aceste publicatii nu au reusit sa se impuna în spatiul
publicistic contemporan. Un efect pozitiv în dezvoltarea vietii parohiale
l-ar putea avea, mai ales în cazul parohiilor mari de la oras, publicarea
regulata a unui buletin parohial, dupa cum ne dovedeste exemplul parohiilor
Sf.Nicolae - Biserica studentilor si Sf. Ilie Gorgan din Bucuresti.
În domeniul audio-vizualului, lucrurile merg mai încet. Primul post de
radio al Bisericii a început sa emita în anul acesta la Iasi, un alt post
fiind în curs de organizare la Cluj. Este de dorit ca sa se insiste pentru
înfiintarea cât mai multor posturi de radio si televiziune ortodoxe (chiar
nationale), urmând exemplul altor Biserici Ortodoxe (Biserica Greciei).
Nu trebuie neglijata nici reteaua Internet, prin crearea unor pagini speciale
ale Bisericii..
În toate domeniile mass-mediei, Biserica trebuie sa atraga si sa formeze
specialisti, oameni cu pregatire teologica, dar si cu cunostinte de stiinta
comunicarii, care sa poata face fata cerintelor epocii moderne.
Ar trebui încurajate si sustinute initiativele în domeniul mass-mediei
ale unor asociatii care functioneaza cu binecuvântarea Bisericii. Se pot
mentiona doua astfel de publicatii: "Schimbarea la Fata", editata
de A.S.C.O.R., si "Scara" editata de Asociatia Româna de Antropologie
Audiovizuala, publicatii care îsi propun sa ne ofere o lectura ortodoxa
a realitatii românesti.
Mass
media este o mare provocare pentru Biserica. Instrumentele mediatice,
fara sa fie ceva rau în sine, pot, si din pacate, sunt de multe ori folosite
pentru îndepartarea omului de Dumnezeu, depersonalizarea lui si stimularea
partilor negative. În aceste conditii Biserica nu poate sta pasiva, ci
trebuie sa lupte împotriva influentelor negative ale mass-mediei si sa
foloseasca mijloacele de comunicare în masa pentru vestirea Evangheliei.
Note:
1. Mic dictionar enciclopedic, Bucuresti,1978, p.585.
2. Un exemplu elocvent este reflectarea la televiziune a fenomenului "Piata
Universitatii" si a mineriadelor din anii 1990-1991.
3. vezi Consiliul Pontifical pentru Comunicatiile Sociale, Etica în Publicitate,
Bucuresti,1997, p.3.
4 vezi Legea audio-vizualului, nr.48 din 21 mai 1992, publicata în Monitorul
Ofcial nr.104 din 25 mai 1992, cap.1, art.1.
5 vezi Mitropolit Emilianos Timiadis, Biserica în climatul social de astazi,
în Telegraful Român, nr.37-40/1997.
6. vezi Etica în publicitate, p.5-6.
7. Pentru amanunte, vezi Francois Brune, Fericirea ca obligatie. Eseu
despre standardizarea prin publicitate, Ed. Trei, 1996. În continuare
prezentam pe scurt ideile principale ale acestei lucrari.
8. Costion Nicolescu, A avea sau a nu avea televizor, în Scara, Revista
de oceanografie ortodoxa, anul I, treapta I, aprilie 1997, p.112.
9. Karl Popper, Un patent pentru a face TV, apud Constantin Badea, Nocivitatea
televiziunii, în Schimbarea la Fata, nr.2/1997, p.3.
10. Costion Nicolescu, op.cit. p. 113.
11. Doru Bucur, Despre impertinenta "Pro", în Schimbarea la
Fata, nr.3/1997, p.3.
12. John Condry, Jefuitoarea de timp, sluga necredincioasa, la Constantin
Badea, Nocivitatea televiziunii (II), în Schimbarea la Fata, nr.4/1998,
p.7.
13. Doru Bucur, op.cit., nr.3/1997, p.3.
14. Pr. Constantin Coman, Rusinea de a fi ortodox, în Vestitorul Ortodoxiei,
nr.196,15/31 ianuarie,1998, p.1.
15. De ce este atacata Biserica? Vestitorul Ortodoxiei, nr.197, 1/15 februarie
1998, p.1.
16. Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznadejdii si iadul smereniei,
editia II, Sibiu,1998, p.170.
17. vezi Bruno de Givry, Televiziunea americana controlata de parinti,
în Famille chretienne, nr.1020, 31 iulie 1997, p.24.
18. Terry Ann Modica, Cum puteti opri impactul distrugator al televiziunii
asupra copiilor dumneavoastra, Catholic Information Network (CIN), p.2.
19. Ibidem, p.1.
20. Cuviosul Siluan Athonitul, op.cit., p.186.
|