BISERICA
MEMORIALÃ "MIHAI
VITEAZUL"
PAROHIA
ORTODOXA CU HRAMUL SFANTA TREIME
SI
SFANTUL SILUAN ATHONITUL
Prima pagină 
Troparul
Glasul al 4-lea
Sfantului si de Dumnezeu purtatorului nostru Parinte
IOAN RUSUL
Nou Marturisitor (27 mai)
Cel
ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească ține și după
moarte, neschimbat trupul tău, Sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier
și acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-L să mântuiască
sufletele noastre.
Condacul
1
Veniți, credincioșilor, să-l lăudăm pe cel care, rob fiind, a stăpânit
peste patimi! Veniți să-l lăudăm pe cel în care S-a oglindit Răsăritul
Răsăriturilor! Celui care din Rusia a fost adus, ca să împartă lumii
întregi binecuvântările lui Dumnezeu, să-i cântăm:
Bucură-te, Sfinte Ioane, alesule mărturisitor al lui Hristos!
Viata
Sfantului Ioan Rusul
Cea
mai probabila data a nasterii Sfantului Ioan Rusul, este anul 1690.
Si aceasta pentru ca la razboaiele care au inceput la 1711 si s-au terminat
in 1718 a fost soldat in
Armata Tarista a lui Petru cel Mare al Rusiei.
Oastea otomana neinvinsa, trecand din victorie in victorie, raspandise
frica in toate neamurile. Sf. Ioan Rusul, alaptat cu izvorul Ortodoxiei
de catre parintii sai crestini, lupta acum sa-si apere tara - Rusia,
fiind profund zguduită de oroarea razboiului - miile de tineri, femei,
copii, batrani,care raman morti acolo pe unde trece vijelia, nebunia
vrajmasilor iubitori de razboi.
Prizonier
de război
In
luptele pentru dezdrobirea Azofului este facut prizonier impreuna cu
mii de alti compatrioti si dus la Constantinopol, iar de aici in tinutul
Procopie, aproape de Cezareea Palestinei, in Asia Mica si este dat in
stapanirea unui Aga( ofiter superior) turc care conduce o tabara militara
de ieniceri.
Este
silit a se lepăda de Hristos
Osandit sufleteste la dispret, pentru ura turcilor el nu este decat
un "ghiaur", un "necredincios" vrednic de aspre
chinuri: il bat cu bete groase de lemn, il lovesc cu picioarele, il
scuipa, ii ard parul si pielea capului, il arunca in gunoiul grajdului
si il
obliga sa traiasca cu animalele.
Suporta toate chinurile cu o staruinta si o barbatie vrednica de mirare.
Straluceste astfel pretiosul sau caracter crestin, lumineaza asemenea
soarelui frumusetea cea dinlauntru a celui ce din copilarie s-a predat
lui Hristos. La loviturile cu
bete, la ocarile si la loviturile cu picioarele ale turcilor raspunde
cu cuvintele Sfantului Apostol Pavel:" Cine poate sa ma desparta
de dragostea Hristosului meu? Tristetea sau stramtoarea, prigoana, golatatea
sau robia? Am convingere, credinta si dragoste
catre Domnul meu Iisus Hristos, unul nascut Fiu al lui Dumnezeu si nimic
nu ma va desparti de dragostea Lui. Ca rob ascult poruncile Tale, in
treburile slugarniciei - spune Sfantul ofiterului care il silea sa se
lepede de Hristos. In credinta mea insa in
Mantuitorul Hristos nu-mi esti stapan.
Imi amintesc coroana de spini, scuiparile, loviturile, palmuirile si
moartea pe cruce si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai mari si cumplite
chinuri; de al meu Iisus Hristos insa nu ma lepad.
Astfel, Sf.Ioan primeste asprele conditii ale vietii martirice, torturile,
sederea impreuna cu animalele in staulul care ii amintea de staulul
Bethleemului, nevointele, posturile, privegherile, rugaciunile fara
de numar, incat a imblanzit slabaticia turcilor
care, uimiti, il numesc "Sfant".
Prin ingerul Domnului a trimis mancare intr-o farfurie de arama din
Procopie, din Asia Mica, la stapanul taberei, Aga, care in acea vreme
se afla la Mekka, in Arabia, iar acesta a mancat-o acolo cald.
Intorcandu-se dupa 3 luni, acesta a aratat celorlalti ofiteri farfuria
cu insemnele taberei pe ea.
Aceasta minune facuta de sfantul cu ingaduinta Domnului a oprit ura
si neinduplecata manie a chinuitorilor sai. Stralucirea Sa sufleteasca
si morala a potolit in cele din urma cruzimea turcilor.
Minuni
ale Sfîntului Ioan Rusul
Ca
in cartea de religie!
Intr-unul
din cele doua spitale pentru copii din Atena,o mama sta zi si noapte
la capatiiul copilului sau pe care l-au adus urgent din Patra deoarece
afectiunea cronica a acestuia - paralizia membrelor inferioare- s-a
agravat in ultimele zile.La spital insa, de ani de zile se aplica permanent
tratamentul cunoscut (lipseste calciul din organismul copilului )...
Intr-o dupa-amiaza, cind soarele era aproape de apus si foarte putine
raze mai luminau salonul spitalului, mama si-a amintit cum mergea la
o bisericuta a Maicii Domnului, pe o inaltime afara din Patra, si se
ruga aprinzind candelele, citeodata cu sotul, citeodata cu copiii...Mintea
ei zboara la bisericuta si se roaga: " Preasfinta Nascatoare de
Dumnezeu, Maica dulce care si tu ai suferit,ajuta-mi copilul. Trimite
un sfint, vezi-l pe sarmanul meu cum se chinuieste, neputind sta pe
picioarele lui. Ajuta-l Preasfinta, pe copilasul meu chinuit ".
- Mama, ce spui, cu cine vorbesti ?
- Gheorghita, copilul mamei, iti amintesti cum citeai la religie ca
Domnul nostru cind traia acolo, in Palestina, deschidea ochii orbilor,
ridica pe cei paralizati si-i facea sa mearga, invia morti ?
Spune-i Gheorghita, ca pe tine te asculta, ca tu esti copil bun, spune-i
lui Hristos sa te faca bine.
Copilul suferind se uita cu privirea lui nevinovata la mama, la soarele
care apune; priveste sus si privirea i se pierde catre ceruri.
Noaptea urmatoare Gheorghita a vazut in vis un cavaler frumos, calare
pe o mindrete de cal. S-a oprit in fata lui si i-a spus:
- Ridica-te, fa un salt si urca pe calul meu!
- Dar eu sint paralizat, nu ma pot ridica si nu ma pot tine drept pe
picioarele mele.
- Da-mi mina, Gheorghita, urca pe calul meu. Eu sint Sfintul Ioan din
Rusia. M-a trimis Domnul sa-ti aduc harul Sau si puterea Lui sa te vindeci.
Pe
jumatate adormit, copilul se chinuie sa se ridice in picioare. Se trezeste
mama si-l prinde in brate ca sa nu cada de pe pat.
- Mama, tine-ma, Sfintul Ioan din Rusia mi-a spus sa ma ridic.
Dimineata, asistenta care fusese de serviciu in acea noapte ii spune
profesorului doctor ca acel copil paralizat din Patra, acum paseste.
Doctorul vine, il examineaza: loveste cu ciocanelul genunchii copilului,ii
inteapa picioarele cu acul si organismul reactioneaza exact.
Copilul era vindecat.
" Mergeti, le-a spus profesorul, si Dumnezeu sa fie cu voi ".
Lasati
copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia
cerurilor...De nu ve veti intoarce si nu veti fi precum pruncii,nu veti
intra in imparatia cerurilor.( Matei 19,14;18,3) p. 22
Un
baston!
Cel
ce merge in biserica ce adaposteste moastele Sfantului Ioan Rusul vede
acolo un dar simplu si saracacios: un baston! Este agatat la locul de
inchinaciune din fata raclei Sfantului. Bastonul este al batranei Maria
Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o
boala asa de grava la coloana, incat era nevoita sa umble cu fata foarte
apropiata de pamant.
La 11 august 1978 aproape o suta de locuitori din Cipru organizeaza
un pelerinaj la Sfantul Ioan Rusul si este adusa Maria Siaca de catre
rudele ei. Aici, la racla sfantului, este ridicata de ceilalti pe brate
pentru a se putea inchina sfintelor moaste. Indurerata, batrana priveste
fericitul trup al sfintului si plange, cerand putin ajutor dumnezeiesc
mult chinuitelor ei batraneti. I-a vazut Sfantul durerea, i-a vazut
maretia sufletelui, i-a vazut si credinta.
In fata ochilor tuturor, ceva asemeni unei maini nevazute a apucat-o
cu putere de umeri si, incet a inceput sa-i indrepte trupul. Ii trosneste
mijlocul si iata! batrana sta acum dreapta! Consatenii ei plang. Se
trag clopotele bisericii. Se face o rugaciune de multumire de catre
toti cipriotii, care nu-si mai pot stapani lacrimile. Numai cel ce s-a
intamplat sa fie acolo in ceasul in care s-a petrecut minunea poate
intelege cu adevarat aceste clipe.
La sfarsit se aude glasul batranei: " Feciorul meu, Sfantul meu,
nu am ce sa-ti dau, sunt saraca. Iti las bastonul meu, ca nu-mi mai
trebuie pan' la moarte!"
In Cipru ziarele au zis: " Maria Siaca, dupa pelerinajul facut
in Grecia la Sfantul Ioan Rusul poate sa-si priveasca acum consatenii
in fata, pentru ca aproape 20 de ani era garbovita si nu vedea decat
pamantul. Prin minunea Sfantului insa s-a indreptat, iar acum este cu
desavarsire bine!"
Apoi Moise a pus toiegele inaintea Domnului,in cortul marturiei.( Numerii
17,7) p. 17
Minune intimplata unui om de stiinta!
Povesteste domnul doctor Matzuros din orasul Limni (de pe aceeasi insula
pe care se afla si biserica cu sfintele moaste ale Sfintului Ioan) catre
I.P.S.Hrisostom, mitropolitul Halkidei.
"Prea Sfintite, nu sint un habotnic,un nestiutor de carte; sint
medic,iar mai inainte eram ateu.
M-am imbolnavit. Analize, examinatii, iese diagnosticul: cancer la intestinul
gros. Confratii doctori imi spun adevarul: am cancer in forma avansata
(metastaza), intr-un loc care aproape sigur conduce la moarte.
Ma gaseam in cladirea fundatiei "Pantocrator" din Atena, unde
sint ingrijiti bolnavii de cancer. Dupa instiintarea pe care am primit-o
despre boala mea, pe cind ma gaseam singur, intins pe pat, mi-am venit
in sine si mi-am intors mintea, sufletul si inima catre Dumnezeu, in
care nu credeam.
M-am ridicat pe marginea patului,cu picioarele pe podea; vorbeam singur,
ma rugam lui Dumnezeu, ii ceream sa ia aminte la mine: "Dumnezeul
meu,am spus,nu credeam in Tine, spuneam ca totul este un basm. Omul
si stiinta imi spuneam ca sint totul. Primeste pocainta mea si, daca
ma consideri vrednic, vindeca-mi boala prin sfintul al carui trup intreg
il avem aici, aproape de noi."
Cineva bate la usa. Il poftesc sa intre. Usa se deschide si intra un
medic tinar, frumos, binevoitor.
- Ce faci, doctore, m-a intrebat, cum iti merge ?
-Ce sa fac, frate, sa spun adevarul - mor.
- Nu,doctore, nu mori. O sa iau eu tot ce ai rau inauntru.
-Cine esti tu tinere ? Mie mi-a albit parul in aceasta stiinta si cunosc
ce am.
- Sint acela pe care l-ai cerut mai inainte. La revedere, doctore!
Am
iesit imediat pe hol si am intrebat daca a vazut cineva pe acel doctor
tinar. Ceilalti medici mi-au spus:
" Confrate draga,din necazul pe care il ai, intr-o clipa ai vazut
acel vis".
Insa nu, eram sigur ca dupa rugaciune il vazusem pe Sfintul.Vazind ca
nu glumesc si ca insist, mi s-au facut iarasi analizele si examinari.
La urmatoarele analize cancerul disparuse. Citi si citi n-au vazut apoi
cele doua plicuri cu analizele: cele cu cancer si, dupa intimplarea
istorisita mai sus, fara cancer!
"
Prea Sfintite, nu sint habotnic... Am vazut pe Sfintul... M-a vindecat..."
10
aprilie 1964
"
Dumnezeu insusi a dat oamenilor stiinta vindecarii, ca sa se mareasca
intru leacurile Sale cele minunate... In boala ta nu fi nebagator de
seama, ci te roaga Domnului si El te va tamadui. " (Intelepciunea
lui Iisus Sirah 38,6-9). p. 18
Sfântul
Ioan Rusul
Viața,
minunile, Paraclisul, Acatistul și slujba
Editată de Mănăstirea Crasna jud. Prahova 2002
|
