|
Back
Explicarea Sfintei Liturghii (VIII)
Vinul liturgic
Potrivit dictionarului, vinul este bãutura
alcoolicã obtinutã prin fermentarea mustului de struguri.
Termenul de vin se aplicã si unor bãuturi fãcute
din alte fructe, legume sau ierburi, dar, utilizat singur, se referã
doar la cel produs din struguri. În acest sens îl vom folosi
în cele ce urmeazã.
În Vechiul Testament vinul este privit
ca un aliment de bazã
Cunoscut încã din vechime, prima
mentiune documentarã a vinului o întâlnim în
Vechiul Testament, la Facere 9, 20 - 21, unde se aratã cã,
dupã potop, Noe a sãdit vie si a bãut vin.
Dar al lui Dumnezeu menit sã veseleascã inima omului (Ps.
103, 15), vinul ocupa un loc important în viata de zi cu zi a evreilor
fiind înteles ca o necesitate a vietii si nu ca un lux. Era o parte
necesarã si a celei mai simple mese (Jud. 19, 19; I Regi 16, 20;
Is. 55, 1), o provizie indispensabilã a unei cetãti (II
Par. 11, 11), consumat de oameni de toate clasele sociale si de toate
vârstele (Plâng. 2:12; Zah. 9:17). Abundenta vinului era consideratã
o expresie a binecuvântãrii lui Dumnezeu (Fac. 27, 28; Deut.
7, 13; Amos 9, 14) iar deosebita abundentã o expresie a epocii
mesianice (Amos 9,13; Ioil 3, 18; Zah. 9, 17). În acelasi timp abuzul
de vin si betia sunt condamnate cu tãrie (Pilde 20, 1; 23, 20 -
35).
Vechiul Testament asociazã vinul cu pâinea ca alimente de
bazã (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; 33, 28; Ioil 2, 19) simbolizând
întreaga hranã a omului. Acest simbolism îsi va gãsi
cea mai înaltã expresie la Cina cea de Tainã când
Mântuitorul Iisus Hristos, instituind Sfânta Liturghie, le
va preface în Trupul si Sângele Lui îndemnându-ne
sã aducem pâinea si vinul ca daruri ale noastre la Sfânta
Liturghie sãvârsitã întru pomenirea Sa.
Datoritã importantei care i se acorda, vinul era utilizat si în
cultul iudaic ca libatie care însotea jertfele zilnice de dimineata
si seara (Iesire 29, 40 - 41), pârga din roadele pãmântului
adusã Domnului (Lev. 23, 13) precum si felurite alte jertfe (Num.
15, 5, 7, 10).
Vinul Cinei celei de Tainã
a fost rosu, dulce, amestecat cu apã
Desi Legea nu impunea folosirea vinului la sãrbãtorirea
Pastelui iudaic, în epoca post-babilonianã s-a generalizat
utilizarea lui ca o "traditie de la cei bãtrâni".
Cunoastem pânã azi aceste "traditii din bãtrâni"
deoarece, în secolul al II-lea dupã Hristos, rabinii evrei
le-au codificat în cartea numitã Mitna. Aflãm astfel
cã pe parcursul mesei rituale iudaice de Pasti capul familiei binecuvinteazã
, folosind anumite formule rituale (berakoth), pîinea si patru pahare
de vin pe care le împarte apoi celorlalti.
La mesele rituale se folosea un vin special, obtinut prin stoarcerea usoarã
(fãrã a zdrobi sâmburii) a strugurilor potrivit principiului
"cu cât sunt strugurii storsi mai putin, cu atât vinul
este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs
prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar
un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.
În ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascalã era
utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel mai rãspândit,
în antichitate, în Palestina ca si în Grecia. O serie
de afirmatii incidentale din Vechiul Testament cum ar fi "nu te uita
la vin cum este el de rosu" (Pilde 23, 31) sau expresia "sânge
de strugure" (Fac. 49, 11; Deut. 32, 14) folositã pentru vin
confirmã preponderenþa vinului rosu.
În vechime vinul era bãut neamestecat cu apã, dar,
în perioada elenisticã, sub influenta greceascã, se
generalizeazã consumul vinului diluat cu apã. Cartea Mitna
priveste ca de la sine înteles utilizarea în cult a vinului
amestecat cu apã iar rabinul Eleazer chiar interzice rostirea binecuvântãrilor
asupra vinului nediluat. Se pare cã dilutia era destul de mare
adicã 1/3 sau 1 vin dar aceasta în conditiile unui vin tare
si probabil dulce, în conditiile unui climat cald cum este în
Palestina.
La Cina cea de Tainã Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul
unei mese pascale fãcând gesturile traditionale ale capului
de familie evreu dar dându-le un înþeles cu totul nou
identificând pâinea cu Trupul Sãu si vinul cu Sângele
Sãu pe care îl va vãrsa pe Cruce pentru Mântuirea
lumii. El a binecuvântat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat),
rosu, dulce, amestecat cu apã .
În Biserica primarã
se folosea vinul rosu
Sfânta Liturghie fiind o actualizare a
Cinei celei de Tainã, Biserica a cãutat sã utilizeze
acelasi tip de vin pe care l-a folosit si Mântuitorul. Ca urmare,
de la început, a fost preferat pentru Sfânta Liturghie vinul
curat, rosu si dulce, care se amesteca cu apã în timpul pregãtirii
darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie
se adaugã cel simbolic în sensul cã acest vin este
un simbol mult mai potrivit pentru sângele Mântuitorului.
Biserica romano-catolicã
a optat pentru vinul alb
Problema culorii vinului pentru Sfânta
Liturghie a început sã se punã în Apusul romano-catolic
începând cu secolul al XIII-lea când mai multe sinoade
locale se pronuntã fie în favoarea vinului rosu fie a celui
alb. În cele din urmã sustinãtorii vinului alb reusesc
sã-si impunã pãrerea ajungându-se aproape la
generalizarea utilizãrii vinului alb la Liturghia catolicã.
Argumentele aduse împotriva vinului rosu sunt de ordin practic:
usurinta mai mare de falsificare a vinului rosu, greutatea de a pãstra
curate vesmintele liturgice, densitatea vinului rosu în anumite
regiuni etc .
Biserica Ortodoxã a pãstrat
traditia utilizãrii vinului rosu
Desi Biserica Ortodoxã nu s-a pronuntat
oficial în privinta culorii vinului euharistic, în general
s-a pãstrat traditia utilizãrii vinului rosu.
Totusi, în anumite zone, sub influenta romano-catolicã, s-a
ajuns sã se creadã cã numai vinul alb poate fi folosit
la Sfânta Liturghie. Dar, dupã cum am vãzut mai sus,
desi culoarea vinului nu este esentialã, argumentul istoric si
simbolic ne îndeamnã spre folosirea, atunci când este
posibil, a vinului rosu.
Vinul liturgic trebuie sã
fie curat
Liturghierul, la capitolul Povãtuiri,
aratã cã însusirea esentialã a vinului liturgic
este ca acesta sã fie curat, adicã sã fie din struguri,
sã aibã gust si miros firesc, sã fie neotetit si
neamestecat cu nici un fel de alte bãuturi . Povãtuirile
din Liturghier, fiind alcãtuite în secolul al XVIII-lea,
nu vorbesc în mod expres despre anumite substante cum ar fi zahãrul
dar se subîntelege cã nu este permis amestecul lor în
vin.
În prezent producerea industrialã a vinului presupune tratarea
acestuia cu anumite substante chimice cum ar fi dioxidul de sulf (pentru
a opri actiunea altor organisme în afara drojdiei care produce fermentarea
vinului) si agentii de limpezire. De asemenea viile sunt stropite cu diverse
pesticide pentru prevenirea bolilor.
Bineînteles cã ar fi preferabil ca vinul liturgic sã
fie ecologic, obtinut fãrã folosirea substanþelor
chimice si a pesticidelor. Dar, deoarece un astfel de vin este foarte
greu de obtinut si verificat, credem cã si vinurile obtinute în
conditiile de mai sus pot fi utilizate la Sfânta Liturghie.
Vinul dulce este preferabil
În ceea ce priveste gustul vinului este
preferabil ca acesta sã fie dulce din cel putin douã motive:
unul simbolic si altul practic.
Cel simbolic constã în simtirea concretã, la primirea
Sfintei Împãrtãsanii, prin intermediul gustului, a
adevãrului cuvântului psalmistului: "Gustati si vedeti
cã bun este Domnul" (Ps. 33, 8).
Cel de-al doilea, legat de primul, îi priveste pe copii, care pot
fi împãrtãsiti mult mai usor si asteaptã cu
multã bucurie momentul împãrtãsaniei atunci
când se foloseste vin dulce. Se evitã astfel situatiile neplãcute
în care copiii refuzã împãrtãsania sau
chiar o scuipã când simt gustul acru al vinului utilizat
la Sfânta Jertfã.
Ce vin liturgic folosim?
În concluzie, fãrã a exclude
folosirea altui tip de vin (cu conditia sã fie curat) cel mai potrivit
pentru Sfânta Liturghie este cel rosu si dulce.
Ne putem întreba unde gãsim un astfel de vin. În alte
Biserici Ortodoxe (cum ar fi cea greacã sau cea rusã) s-a
generalizat folosirea unor vinuri rosii speciale, curate, foarte dulci
si tari. Astfel sunt vinurile grecesti Roussos si Mavrodafni, cu specificatia
"nama". În Basarabia se produce un vin cu o calitate asemãnãtoare
celor grecesti numit Kagor cu specificatia "pastoral". Acest
din urmã vin este mai usor de procurat si mai ieftin decãt
cele grecesti însã este destul de mare riscul ca el sã
fie falsificat. De aceea este preferabil sã fie achizitionat direct
de la Mitropolia Moldovei din Chisinãu. De asemenea se poate folosi
vinul evreiesc Carmel cu specificatia "for Passover" destinat
mesei rituale de Pasti. Asemenea acestora sunt si alte vinuri. Un avantaj
al lor este si acela cã, fiind foarte tari, proportia îndeobste
recunoscutã la amestecarea cu apã (2/3 vin, 1/3 apã)
poate fi inversatã (1/3 vin, 2/3 apã) fãrã
a se schimba firea vinului în apã.
În cazul în care nu putem gãsi aceste vinuri speciale
se pot folosi si unele vinuri românesti cum ar fi soiul autohton
"Busuioacã de Bohotin" (produs la Husi) care, desi nu
are dulceata si tãria vinurilor de mai sus, împlineste totusi
conditiile de calitate pentru a fi folosit la Sfânta Liturghie.
De asemenea poate fi folosit si vinul obtinut artizanal, în gospodãrie,
cu conditia sã fie curat.
Ar fi de preferat, totusi, ca centrele eparhiale sã punã
la dispozitia preotilor, la preturi rezonabile, vinuri liturgice rosii,
dulci, care sã îmbine motivele istorice si simbolice cu avantajele
practice ale folosirii lor. Pr. Florin Botezan
Back
|