Back

Explicarea Sfintei Liturghii (VIII)

Vinul liturgic

Potrivit dictionarului, vinul este bãutura alcoolicã obtinutã prin fermentarea mustului de struguri. Termenul de vin se aplicã si unor bãuturi fãcute din alte fructe, legume sau ierburi, dar, utilizat singur, se referã doar la cel produs din struguri. În acest sens îl vom folosi în cele ce urmeazã.

În Vechiul Testament vinul este privit ca un aliment de bazã

Cunoscut încã din vechime, prima mentiune documentarã a vinului o întâlnim în Vechiul Testament, la Facere 9, 20 - 21, unde se aratã cã, dupã potop, Noe a sãdit vie si a bãut vin.
Dar al lui Dumnezeu menit sã veseleascã inima omului (Ps. 103, 15), vinul ocupa un loc important în viata de zi cu zi a evreilor fiind înteles ca o necesitate a vietii si nu ca un lux. Era o parte necesarã si a celei mai simple mese (Jud. 19, 19; I Regi 16, 20; Is. 55, 1), o provizie indispensabilã a unei cetãti (II Par. 11, 11), consumat de oameni de toate clasele sociale si de toate vârstele (Plâng. 2:12; Zah. 9:17). Abundenta vinului era consideratã o expresie a binecuvântãrii lui Dumnezeu (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; Amos 9, 14) iar deosebita abundentã o expresie a epocii mesianice (Amos 9,13; Ioil 3, 18; Zah. 9, 17). În acelasi timp abuzul de vin si betia sunt condamnate cu tãrie (Pilde 20, 1; 23, 20 - 35).
Vechiul Testament asociazã vinul cu pâinea ca alimente de bazã (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; 33, 28; Ioil 2, 19) simbolizând întreaga hranã a omului. Acest simbolism îsi va gãsi cea mai înaltã expresie la Cina cea de Tainã când Mântuitorul Iisus Hristos, instituind Sfânta Liturghie, le va preface în Trupul si Sângele Lui îndemnându-ne sã aducem pâinea si vinul ca daruri ale noastre la Sfânta Liturghie sãvârsitã întru pomenirea Sa.
Datoritã importantei care i se acorda, vinul era utilizat si în cultul iudaic ca libatie care însotea jertfele zilnice de dimineata si seara (Iesire 29, 40 - 41), pârga din roadele pãmântului adusã Domnului (Lev. 23, 13) precum si felurite alte jertfe (Num. 15, 5, 7, 10).

Vinul Cinei celei de Tainã a fost rosu, dulce, amestecat cu apã

Desi Legea nu impunea folosirea vinului la sãrbãtorirea Pastelui iudaic, în epoca post-babilonianã s-a generalizat utilizarea lui ca o "traditie de la cei bãtrâni". Cunoastem pânã azi aceste "traditii din bãtrâni" deoarece, în secolul al II-lea dupã Hristos, rabinii evrei le-au codificat în cartea numitã Mitna. Aflãm astfel cã pe parcursul mesei rituale iudaice de Pasti capul familiei binecuvinteazã , folosind anumite formule rituale (berakoth), pîinea si patru pahare de vin pe care le împarte apoi celorlalti.
La mesele rituale se folosea un vin special, obtinut prin stoarcerea usoarã (fãrã a zdrobi sâmburii) a strugurilor potrivit principiului "cu cât sunt strugurii storsi mai putin, cu atât vinul este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.
În ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascalã era utilizat vinul rosu care, de altfel, era vinul cel mai rãspândit, în antichitate, în Palestina ca si în Grecia. O serie de afirmatii incidentale din Vechiul Testament cum ar fi "nu te uita la vin cum este el de rosu" (Pilde 23, 31) sau expresia "sânge de strugure" (Fac. 49, 11; Deut. 32, 14) folositã pentru vin confirmã preponderenþa vinului rosu.
În vechime vinul era bãut neamestecat cu apã, dar, în perioada elenisticã, sub influenta greceascã, se generalizeazã consumul vinului diluat cu apã. Cartea Mitna priveste ca de la sine înteles utilizarea în cult a vinului amestecat cu apã iar rabinul Eleazer chiar interzice rostirea binecuvântãrilor asupra vinului nediluat. Se pare cã dilutia era destul de mare adicã 1/3 sau 1 vin dar aceasta în conditiile unui vin tare si probabil dulce, în conditiile unui climat cald cum este în Palestina.
La Cina cea de Tainã Mântuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fãcând gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar dându-le un înþeles cu totul nou identificând pâinea cu Trupul Sãu si vinul cu Sângele Sãu pe care îl va vãrsa pe Cruce pentru Mântuirea lumii. El a binecuvântat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce, amestecat cu apã .

În Biserica primarã se folosea vinul rosu

Sfânta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tainã, Biserica a cãutat sã utilizeze acelasi tip de vin pe care l-a folosit si Mântuitorul. Ca urmare, de la început, a fost preferat pentru Sfânta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu apã în timpul pregãtirii darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaugã cel simbolic în sensul cã acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru sângele Mântuitorului.

Biserica romano-catolicã a optat pentru vinul alb

Problema culorii vinului pentru Sfânta Liturghie a început sã se punã în Apusul romano-catolic începând cu secolul al XIII-lea când mai multe sinoade locale se pronuntã fie în favoarea vinului rosu fie a celui alb. În cele din urmã sustinãtorii vinului alb reusesc sã-si impunã pãrerea ajungându-se aproape la generalizarea utilizãrii vinului alb la Liturghia catolicã. Argumentele aduse împotriva vinului rosu sunt de ordin practic: usurinta mai mare de falsificare a vinului rosu, greutatea de a pãstra curate vesmintele liturgice, densitatea vinului rosu în anumite regiuni etc .

Biserica Ortodoxã a pãstrat traditia utilizãrii vinului rosu

Desi Biserica Ortodoxã nu s-a pronuntat oficial în privinta culorii vinului euharistic, în general s-a pãstrat traditia utilizãrii vinului rosu.
Totusi, în anumite zone, sub influenta romano-catolicã, s-a ajuns sã se creadã cã numai vinul alb poate fi folosit la Sfânta Liturghie. Dar, dupã cum am vãzut mai sus, desi culoarea vinului nu este esentialã, argumentul istoric si simbolic ne îndeamnã spre folosirea, atunci când este posibil, a vinului rosu.

Vinul liturgic trebuie sã fie curat

Liturghierul, la capitolul Povãtuiri, aratã cã însusirea esentialã a vinului liturgic este ca acesta sã fie curat, adicã sã fie din struguri, sã aibã gust si miros firesc, sã fie neotetit si neamestecat cu nici un fel de alte bãuturi . Povãtuirile din Liturghier, fiind alcãtuite în secolul al XVIII-lea, nu vorbesc în mod expres despre anumite substante cum ar fi zahãrul dar se subîntelege cã nu este permis amestecul lor în vin.
În prezent producerea industrialã a vinului presupune tratarea acestuia cu anumite substante chimice cum ar fi dioxidul de sulf (pentru a opri actiunea altor organisme în afara drojdiei care produce fermentarea vinului) si agentii de limpezire. De asemenea viile sunt stropite cu diverse pesticide pentru prevenirea bolilor.
Bineînteles cã ar fi preferabil ca vinul liturgic sã fie ecologic, obtinut fãrã folosirea substanþelor chimice si a pesticidelor. Dar, deoarece un astfel de vin este foarte greu de obtinut si verificat, credem cã si vinurile obtinute în conditiile de mai sus pot fi utilizate la Sfânta Liturghie.

Vinul dulce este preferabil

În ceea ce priveste gustul vinului este preferabil ca acesta sã fie dulce din cel putin douã motive: unul simbolic si altul practic.
Cel simbolic constã în simtirea concretã, la primirea Sfintei Împãrtãsanii, prin intermediul gustului, a adevãrului cuvântului psalmistului: "Gustati si vedeti cã bun este Domnul" (Ps. 33, 8).
Cel de-al doilea, legat de primul, îi priveste pe copii, care pot fi împãrtãsiti mult mai usor si asteaptã cu multã bucurie momentul împãrtãsaniei atunci când se foloseste vin dulce. Se evitã astfel situatiile neplãcute în care copiii refuzã împãrtãsania sau chiar o scuipã când simt gustul acru al vinului utilizat la Sfânta Jertfã.

Ce vin liturgic folosim?

În concluzie, fãrã a exclude folosirea altui tip de vin (cu conditia sã fie curat) cel mai potrivit pentru Sfânta Liturghie este cel rosu si dulce.
Ne putem întreba unde gãsim un astfel de vin. În alte Biserici Ortodoxe (cum ar fi cea greacã sau cea rusã) s-a generalizat folosirea unor vinuri rosii speciale, curate, foarte dulci si tari. Astfel sunt vinurile grecesti Roussos si Mavrodafni, cu specificatia "nama". În Basarabia se produce un vin cu o calitate asemãnãtoare celor grecesti numit Kagor cu specificatia "pastoral". Acest din urmã vin este mai usor de procurat si mai ieftin decãt cele grecesti însã este destul de mare riscul ca el sã fie falsificat. De aceea este preferabil sã fie achizitionat direct de la Mitropolia Moldovei din Chisinãu. De asemenea se poate folosi vinul evreiesc Carmel cu specificatia "for Passover" destinat mesei rituale de Pasti. Asemenea acestora sunt si alte vinuri. Un avantaj al lor este si acela cã, fiind foarte tari, proportia îndeobste recunoscutã la amestecarea cu apã (2/3 vin, 1/3 apã) poate fi inversatã (1/3 vin, 2/3 apã) fãrã a se schimba firea vinului în apã.
În cazul în care nu putem gãsi aceste vinuri speciale se pot folosi si unele vinuri românesti cum ar fi soiul autohton "Busuioacã de Bohotin" (produs la Husi) care, desi nu are dulceata si tãria vinurilor de mai sus, împlineste totusi conditiile de calitate pentru a fi folosit la Sfânta Liturghie. De asemenea poate fi folosit si vinul obtinut artizanal, în gospodãrie, cu conditia sã fie curat.
Ar fi de preferat, totusi, ca centrele eparhiale sã punã la dispozitia preotilor, la preturi rezonabile, vinuri liturgice rosii, dulci, care sã îmbine motivele istorice si simbolice cu avantajele practice ale folosirii lor. Pr. Florin Botezan

Back

Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.