Back

Explicarea Sfintei Liturghii (VI)

Aducerea darurilor

Buna cuviintã ne îndeamnã ca, atunci când mergem la cineva, sã nu ne ducem cu mâna goalã ci cu un dar. Darul, când este fãcut cu inima curatã, ne reprezintã, poartã în el ceva din noi, si ne ajutã sã ne deschidem cãtre cel cãruia îl dãruim. Primind în schimbul unui dar un alt dar, fãcut cu aceeasi sinceritate, se realizeazã cu adevãrat comuniunea dintre cei care dãruiesc.

Darurile noastre la Sfânta Liturghie sunt pâinea si vinul

Sfânta Liturghie reprezintã întâlnirea noastrã cu Dumnezeu. De aceea este firesc ca, adunându-ne în Bisericã, sã-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, în cadrul Sfintei Liturghii, sã primim, la rândul nostru, de la Dumnezeu o multime de daruri, culminând cu însusi Trupul si Sângele Lui, si sã intrãm astfel în comuniune deplinã cu El. Darurile noastre la Sfânta Liturghie sunt pâinea si vinul, dupã cum ne-a învãtat însusi Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tainã (Matei 26, 26-29).

Pâinea si vinul ne simbolizeazã viata

Pâinea si vinul au o semnificatie adâncã. Ele sunt alimente esentiale, proprii omului. Sunt proprii omului deoarece nu sunt luate ca atare din naturã, ci obtinerea lor necesitã un efort special de prelucrare. Sunt alimente esentiale pentru cã ne întretin si ne bucurã viata biologicã si, de aceea, ca imagine a întregii hrane, ne si simbolizeazã viata . Asadar, aducând pâine si vin la Sfânta Liturghie noi aducem si îi dãruim lui Dumnezeu propria noastrã viatã, ne dãruim pe noi însine si aceasta este cel mai pretios dar pe care-l putem face. "Vrei sã afli, spune Fericitul Augustin, ce anume ai putea sã oferi lui Dumnezeu pentru tine? : oferã-te pe tine însuti. Cãci ce cere de la tine Domnul dacã nu pe tine însuti? Pentru cã în toatã creatia de pe pãmânt n-a fãcut nimic mai bun decât pe tine" . Sfântul Nicolae Cabasila subliniazã cã viata noastrã este cel mai potrivit dar pe care-l putem face la Sfânta Liturghie, pentru cã darul ce-l primim în schimb este tot viatã. Îi dãm lui Hristos pâinea si vinul menite sã se prefacã în trupul nostru pãmântesc ca sã ne întoarcã pâinea si vinul prefãcute în Trupul si Sângele Lui. În schimbul vietii vremelnice noi dobândim viata vesnicã, însusi Trupul si Sângele Mântuitorului .

Prin actul nostru de dãruire recunoastem cã viata cea adevãratã este la Dumnezeu.

Pâinea, ca imagine a întregii hrane, nu are viatã în sine, pentru cã Dumnezeu, si nu caloriile, este principiul vietii. In lumea cãzutã diavolul a reuºit însã sã acrediteze ideea cã omul trãieste numai cu pâine "fãcând aceastã minciunã un adevãr de la sine înteles care nu mai poate fi pus în discutie, fundamentul întregii noastre viziuni asupra lumii, al stiintei. medicinii si poate chiar al religiei" . Aceasta este, de altfel, prima dintre ispitele pe care diavolul o adreseazã lui Iisus, în pustiu (Mc. 4,3, Lc. 4,3). Dar Mântuitorul dãrâmã aceastã amãgire a diavolului încã de la începutul propovãduirii Sale, arãtând cã: " Nu numai cu pâine va trãi omul ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu " (Mt. 4,4; Lc. 4,4). Iar Cuvântul lui Dumnezeu este Logosul divin, Fiul lui Dumnezeu. Hrana în sine este moartã si pentru cine crede cã aceasta este sursa vietii si o primeste separat de Dumnezeu, mâncarea este de fapt o comuniune cu moartea.
Asadar, Dumnezeu este sursa vietii si, de aceea, pâinea cea adevãratã "care se pogoarã din cer si dã viatã lumii" (In 6,33) este însusi Hristos. El Însusi se numeste pe sine "Pâinea vietii" (In 6,35) pentru cã este Cel ce ne tine în viatã si ne dãruieste viata cea adevãratã. " Dumnezeu ne-a dat viata vesnicã si aceastã viatã este în Fiul Sãu" (I In V,11). Rugãciunea punerii înainte din rânduiala Proscomidiei exprimã acelasi adevãr când îl numeste pe Hristos: "pâinea cea cereascã, hrana a toatã lumea". Pâinea fireascã este, de fapt, numai o imagine a Pâinii Vietii, a lui Hristos care este hrana cea adevãratã ce ne tine în viatã. Dependenta noastrã de pâinea fireascã ne descoperã faptul cã nu avem viaþa prin noi însine, ci o primim din afarã, ajutându-ne astfel sã ne înþelegem propria conditie. Si dacã, asa cum am arãtat, diavolul încearcã sã ne facã sã credem cã pâinea fireascã este cea care ne dã viaþã, Hristos ne descoperã cã Pâinea Vietii este El Însusi. Chiar mai mult "El de aceea S-a întrupat ca sã ni se dea ca pâine cereascã prin Trupul Sãu, ca pâine vãzutã, mijlocitoare a celei nevãzute ".

Pâinea si vinul reprezintã întreaga creatie

Pâinea si vinul aduse la Sfânta Liturghie reprezintã, în acelasi timp, întreaga creatie pe care omul a primit-o de la Dumnezeu în dar ca "hranã" ce îi asigurã subzistenta trupeascã si pe care I-o întoarce lui Dumnezeu, cu multumire, dupã o lucrare de împlinire a omului prin aceste elemente si asupra lor . Omul îsi împlineste astfel demnitatea sa originarã de preot al creatiei. "Definitia principalã, fundamentalã, a omului este aceea de preot. El stã în centrul lumii si o uneste în actul sãu de binecuvântare a lui Dumnezeu. Si împlinind lumea cu aceastã euharistie el îsi transformã viata pe care a primit-o de la lume în viatã în Dumnezeu, în comuniune cu El" . Pãcãtuind, omul a încetat sã-si îndeplineascã aceastã menire închizându-se în lume si îndepãrtându-se de Dumnezeu, Hristos a restaurat firea umanã si, implicit viata euharisticã pe care omul este chemat sã o trãiascã. În Hristos creaþia redevine un mijloc de comuniune cu Dumnezeu prin primirea ei de la Dumnezeu si prin oferirea ei lui Dumnezeu sub forma darurilor de pâine si vin care înglobeazã si "sudoarea" omului, activitatea lui transformatoare asupra creatiei. Aceastã oferire se face în Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, pentru cã Hristos, prin jertfa sa, a oferit lui Dumnezeu tot ce se putea oferi .

Pâinea si vinul sunt un simbol al unirii credinciosilor în Bisericã

Sfânta Liturghie este slujba în care credinciosii se afirmã ca persoane unite în Bisericã. Ca urmare darurile de pâine si vin au si o semnificatie eclesialã. Atât pâinea cât si vinul, fiind rezultatul unirii boabelor de grâu mãcinate, respectiv al boabelor de struguri stoarse, sunt un simbol al unirii credinciosilor în Bisericã. Acest aspect este scos în evidenþã de rugãciunea euharisticã cuprinsã într-una din primele scrieri crestine Didahia celor 12 Apostoli (anii 50-70 d.Hr.): "Dupã cum aceastã pâine frântã era împrãstiatã pe munti si fiind adunatã a ajuns una, tot asa sã se adune Biserica Ta de la marginile lumii în Împãrãtia Ta" . Sfântul Ioan Gurã de Aur comenteazã în acelasi sens: "Dupã cum pâinea, desi alcãtuitã din multe boabe, este, totusi, astfel unitã încât boabele (de grâu) nu apar niciodatã, ci, cu toate cã sunt ele însele, deosebirea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot asa ne unim si noi unii cu altii si toti cu Hristos". Pâinea si vinul fiind deci un simbol al Bisericii, aducerea lor la Sfânta Liturghie reprezintã, în acelasi timp, o jertfã adusã de Bisericã si o jertfire a Bisericii însãsi.

Sã revenim la practica normalã

Am încercat sã surprindem în cele de mai sus semnificatia darurilor si a oferirii lor în cadrul Sfintei Liturghii. Aducerea lor la altar de cãtre fiecare credincios reprezintã primul act al participãrii efective a fiecãruia la Sfânta Liturghie. Acest lucru era foarte bine înteles si împlinit de primii crestini. "In constiinta, în trãirea si practica Bisericii primare, jertfa euharisticã se aducea nu numai din partea tuturor si pentru toti ci se aducea de cãtre toti si, deci, baza si conditia ei este aducerea de cãtre fiecare a darului sãu, a jertfei sale" . De aceea cei lipsiti de orice mijloace aduceau apã pentru a putea participa si ei la aceastã jertfã. Pe de altã parte, darurile celor opriti de la Împãrtãsanie pentru pãcate grave nu erau primite.
În zilele noastre, din pãcate, aceastã constiintã s-a estompat. S-a rãspândit în schimb obiceiul aducerii darurilor doar în situatii deosebite, de multe ori însã cu o perceptie de-a dreptul magicã asupra acestui act.
Dar experienta ne dovedeste cã revenirea la practica normalã, ca fiecare sã-si aducã darul sãu la fiecare Liturghie la care participã, este posibilã. Preotului îi revine un rol esential ca, prin predici si cateheze, sã-i ajute pe credinciosi sã ajungã la o întelegere justã a semnificatiei aducerii la altar a darurilor de pâine si vin si sã-i îndemne continuu spre aceasta.

Pr. Florin Botezan

Back