Back

Explicarea Sfintei Liturghii (IV)

Liturghia darurilor mai înainte sfintite

Slujba cunoscutã sub numele de Liturghia darurilor mai înainte sfintite este de fapt un ritual de împãrtãsanie dezvoltat prin îmbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu toate cã nu se aduce jertfa cea fãrã de sânge si nu se sfintesc darurile de pâine si vin, ea poartã denumirea de Liturghie deoarece în cadrul ei are loc împãrtãsirea cu Sfintele Taine.

Slujbã specificã Postului Mare

În prezent Liturghia darurilor mai înainte sfintite este o slujbã specificã Postului Mare putându-se sãvârsi în zilele de peste sãptãmânã (de luni pânã vineri) cu exceptia zilelor aliturgice, a sãrbãtorii Buneivestiri si a Joii si Sâmbetei Mari.
Aparitia si dezvoltarea acestei slujbe a avut loc în contextul interzicerii de cãtre Bisericã a sãvârsirii Liturghiei propriu-zise în zilele de rând din Postul Mare. Aceastã interdictie vine sã exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absentã a Mirelui, specificã zilelor de rând din Postul Mare si caracterul festiv si luminos al Sfintei Liturghii, ca sãrbãtoare a venirii Mirelui Hristos în mijlocul Bisericii Sale.

Ritual de împãrtãsire cu Sfintele Taine

Sfânta Liturghie este centrul vietii noastre în Hristos având ca punct culminant unirea cu Hristos prin împãrtãsirea cu Sfintele Taine. Dar împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Domnului nu este numai plinirea ostenelilor si tinta spre care nãzuim ci este si ajutorul divin pe care îl primim în nevointa noastrã duhovniceascã si care ne ajutã sã aspirãm cãtre o comuniune desãvârsitã în ziua cea neînseratã a Împãrãtiei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rânduit un ritual de împãrtãsire si în zilele de rând din Postul Mare.

Postul ascetic si postul total

Postul mare este o perioadã de mare nevointã sufleteascã si trupeascã în care se îmbinã cele douã feluri de postire: postul ascetic si postul total. Postul ascetic reprezintã abtinerea de la anumite mâncãruri si bãuturi si reducerea substantialã a regimului alimentar în vederea eliberãrii de sub stãpânirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renuntarea totalã la mâncare si bãuturã pe o duratã scurtã de timp (o zi sau douã) fiind expresia stãrii de pregãtire si asteptare. În acest sens ajunarea face parte întotdeauna din pregãtirea pentru unirea cu Hristos în Sfânta Împãrtãsanie.
În Postul Mare, în zilele de peste sãptãmânã, Biserica îndeamnã la ajunare pânã seara. De aceea ritualul de împãrtãsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marcheazã încetarea ajunãrii. Acest ritual, destul de simplu la început, a fost înconjurat treptat de o solemnitate tot mai mare adãugându-i-se câteva elemente din rânduiala Sfintei Liturghii. Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai înainte sfintite care a devenit unul din momentele de vârf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebitã si solemnitatea sa. Atribuitã Sfântului Grigore Dialogul, aceastã slujbã nu a fost alcãtuitã de un singur autor ci este opera colectivã si anonimã a Bisericii întregi.

Împãrtãsania de searã

Întreaga rânduialã a Liturghiei darurilor mai înainte sfintite, în care cântãri de mare frumusete se împletesc cu ritualuri impresionante si rugãciuni de mare profunzime, creeazã ambianta necesarã întâlnirii si împãrtãsirii cu Hristos dupã o zi de pregãtire si asteptare. Din pãcate, ca o concesie fãcutã celor care nu pot sau nu vor sã ajuneze precum si prin analogie cu Liturghiile propriu-zise, s-a rãspândit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor mai înainte sfintite dimineata.
Dar împãrtãsirea de searã la Liturghia darurilor mai înainte sfintite dupã o zi de ajunare descoperã adevãratul sens al postirii si al vietii crestine, în totalitatea ei, ca pregãtire si asteptare a Împãrãtiei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti si fizice din timpul zilei sunt luminate de asteptarea primirii Trupului si Sângelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite, gesturile, cuvintele, gândurile, capãtã o importantã deosebitã în lumina viitoarei întâlniri cu Hristos. Timpul este resimtit în mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare încununatã cu împãrtãsirea de searã devine astfel o imagine a vietii crestine ca pregãtire si asteptare a "serii acestei lumi". Bucuria si slava acestei Împãrãtii putem sã o pregustãm încã de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea haricã desãvârsitã cu Dumnezeu si a putea duce la bun sfârsit "lupta cea bunã" si a deveni "biruitori asupra pãcatului".

Concluzii

Câteva concluzii se impun de la sine:
v Liturghia darurilor mai înainte sfintite este un ritual de împãrtãsire alcãtuit din ratiuni foarte practice si anume pentru a face posibilã împãrtãsirea credinciosilor în zilele de peste sãptãmânã. Ca urmare, atunci când nici un credincios nu se împãrtãseste slujba îsi pierde sensul transformându-se în spectacol.
vÎntreaga rânduialã si logica alcãtuirii Liturghiei darurilor mai înainte sfintite o aratã ca pe o slujbã de searã, ora cea mai potrivitã pentru sãvârsirea ei fiind ora vecerniei.
Pr. Florin Botezan

Back

Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.