Back

Explicarea Sfintei Liturghii (XX)

Lecturile biblice (I)

Cântarea întreit sfântã pe care o intonãm împreunã cu îngerii dupã înãltarea noastrã la cer exprimatã simbolic de ritualul Intrãrii Mici, ne pregãteste pentru momentul culminant al Liturghiei Cuvântului: împãrtãsirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvintele Sale.

Paralelismul dintre Liturghia Cuvântului si Liturghia euharisticã

Între cele douã pãrti ale Sfintei Liturghii, Liturghia Cuvântului si Liturghia euharisticã, este un strâns paralelism, ambele având în centru împãrtãsirea cu Dumnezeu Cuvântul: Intrãrii Mici cu Evanghelia îi corespunde Intrarea Mare cu cinstitele daruri, mãrturisirii de credintã din antifonul al II-lea (Unule Nãscut) - Crezul, rugãciunii si cântãrii trisaghionului - prima parte a anaforalei liturgice si cântarea "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot", rugãciunii de dinainte de citirea Evangheliei - epicleza, iar lecturilor biblice si în special citirii Evangheliei - împãrtãsirea cu Trupul si Sângele Domnului.

Consumarea euharisticã a cuvântului

Pãrinþii Bisericii ne atrag atenþia asupra faptului cã primirea cuvintelor dumnezeiesti reprezintã o împãrtãsire la fel de realã cu Dumnezeu Cuvântul ca si primirea Sfintei Euharistii. "Sã nu pierdem un singur cuvânt din Sfânta Evanghelie, subliniazã Origen, cãci, dacã atunci când vã împãrtãsiti luati seama pe bunã dreptate ca sã nu cadã jos nici cea mai micã pãrticicã, pentru ce sã nu credeti cã este rãu a neglija un singur cuvânt al lui Hristos". Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) aratã cã trebuie sã ne hrãnim cu semintele vietii care se gãsesc în Scripturã asa cum ne împãrtãsim cu Sfânta Euharistie iar Sfântul Ioan Gurã de Aur (Omilii la Facere 6, 2) si Sfântul Grigorie Teologul (Cuvântarea 45, 16) vorbesc despre consumarea euharisticã a cuvântului frânt în mod tainic.

Cuvântul comunicã viata dumnezeiascã

Domnul comunicã viaþa sa dumnezeiascã si înfãptuieste legãmântul Sãu cu noi nu numai prin Taina Sfintei Euharistii ci si prin cuvânt .
Prin cuvânt lumea a fost adusã la existentã: "Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întãrit si cu duhul gurii Lui toatã puterea lor" (Psalmul 32, 6) iar "pãmântul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apã si prin apã" (II Petru 3, 5). Asadar "prin credintã întelegem cã s-au întemeiat veacurile prin cuvântul lui Dumnezeu, de s-au fãcut din nimic cele ce se vãd"(Evrei 11,3).
Cuvântul nu este o simplã informatie ci o energie a persoanei. Cuvântul lui Dumnezeu este un cuvânt cu putere. El nu mijloceste omului idei ci comunicã si descoperã pe Dumnezeu si lucrarea sa în lume, în istorie si asupra omului . Cuvântul divin se adreseazã fiecãrui om oriunde si oricând si aceste cuvinte sustin viata noastrã cu puterea lui Dumnezeu comunicatã prin ele. Omul, primind si împlinind cuvântul revelat se mântuieste, adicã îsi împlineste vocatia sa existentialã: unirea cu Dumnezeu, intrarea în Împãrãtia cerurilor: "Pentru aceea, lepãdând toatã spurcãciunea si prisosinta rãutãtii, primiti cu blândete cuvântul sãdit în voi, care poate sã mântuiascã sufletele voastre. Dar faceti-vã împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultãtori ai lui, amãgindu-vã pe voi însivã"(Iacov 1, 21).

Cuvântul divin curãteste, sfinteste, odihneste

Cuvântul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeiesti si pentru aceea el poate sã curãteascã, sã sfinteascã, sã odihneascã . "Acum voi sunteti curati, pentru cuvântul pe care vi l-am spus"(Ioan 15, 3) le zice Hristos ucenicilor înainte de patima Sa. Sfântul Chiril al Alexandriei subliniazã cã întreaga Sfântã Treime lucreazã curãtirea prin cuvânt: Tatãl prin cuvântul Fiului cu puterea Sfântului Duh. "E ca si cum ar zice: Cu voi cei dintâi s-a înfãptuit de Tatãl, prin cuvântul Meu, modul curãtirii spirituale prin Duhul si în Duhul. Cãci lepãdând tulburarea obisnuintelor desarte si a mortii lumesti, sunteti pregãtiti spre rodirea plãcutã lui Dumnezeu. (...) Cãci nu mai trãiti în duh iudaic sau potrivit literei Legii (...) ci credeti cã vã împliniti prin credinta sigurã si vã strãduiti sã multumiti pe Dumnezeu prin facerea de bine. (...) Deci toti cei ce se vor strãdui sã se curãteascã vor fi ca voi". "Sfinteste-i pe ei întru adevãrul Tãu; cuvântul Tãu este adevãrul" ( Ioan 17, 17) se roagã Mântuitorul Tatãlui iar Sfântul Petru ne îndeamnã sã ne curãtim si noi sufletul prin ascultarea de adevãr (I Petru 1, 22).
Provenind din energiile dumnezeiesti "cuvântul lui Dumnezeu e viu si lucrãtor si mai ascutit decât orice sabie cu douã tãisuri, si pãtrunde pânã la despãrtitura sufletului si duhului, dintre încheieturi si mãduvã, si destoinic este sã judece simþirile si cugetãrile inimii"(Evrei 4, 12). "Cãci pãtrunzând în adâncurile fiecãrui suflet si având, ca Dumnezeu, descoperit scopul ascuns în fiecare, înfãptuieste prin lucrarea Duhului tãierea tuturor miscãrilor noastre zadarnice" .

Iisus Hristos este Cuvântul dumnezeiesc întrupat

La "plinirea vremii" (Galateni 4, 4) Cuvântul dumnezeiesc, "Cuvântul purificator, Cuvântul cel mântuitor, Izvorul cel de viatã fãcãtor" s-a arãtat în lume prin întruparea Fiului. Dumnezeu Tatãl S-a revãrsat prin graiul Fiului Sãu, ca oamenii sã cunoascã întelepciunea, iubirea desãvârsitã pentru om dar si calea spre El . Si astfel "dupã ce Dumnezeu odinioarã, în multe rânduri si în multe chipuri, a vorbit pãrintilor nostri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmã ne-a grãit nouã prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a fãcut si veacurile; Care, fiind strãlucirea slavei si chipul fiinþei Lui si Care þine toate cu cuvântul puterii Sale, dupã ce a sãvârsit, prin El însusi, curãtirea pãcatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, întru cele prea înalte"(Evrei 1, 1-3).

Hristos ni se dãruieste prin cuvintele Sale

Cuvintele lui Hristos sunt cuvinte ale Cuvântului ipostatic suprem, "sunt ca niste vehicule ale energiilor Sale necreate, ca expresii ale Subiectului divin care ni se dãruieste prin ele" . De aceea "cuvântul Lui era cu putere" (Luca 4, 32) alungând demonii (Matei 8, 8; 8,16; Luca 7, 7), vindecând (Matei 8, 16; Luca 4, 36) si chiar înviind din morti (Luca 7, 14; Marcu 5, 41; 8, 54; Ioan 11, 43).
"Adevãrat, adevãrat zic vouã: Dacã cineva va pãzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac" (Ioan 8, 51) cãci "cuvintele mele duh sunt si viatã" (Ioan 6, 23). Cuvântul Domnului este dãtãtor de viatã vesnicã pentru cel ce îl primeste cu credintã si îsi aratã dragostea fatã de Hristos prin împlinirea lui (Ioan 14, 23). Mântuitorul ne atrage atentia prin pilda semãnãtorului sã ne facem sufletul ogor roditor pentru cuvântul Lui fãrã a lãsa ca grijile lumesti, bogãtia si plãcerile lumii acesteia sã-l înãbuse (Luca 8, 5-15). Cuvântul divin se revarsã si rãmâne lucrãtor în sufletele care i se deschid, se odihneste acolo, remarcã Origen.

Sfânta Liturghie este cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvântului dumnezeiesc

Duhul Sfânt este cel care dã putere cuvintelor Cuvântului fãcându-le vii si lucrãtoare în sufletul nostru. "Numai venind în noi deplin prin Duhul Sfânt cuvintele Domnului ne devin întelese prin experienta interioarã a vietii în Dumnezeu" .
Sfânta Liturghie creeazã cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru cã aici Duhul Sfânt îl face prezent pe Mântuitorul. Lecturile biblice duc la prezenta realã a Cuvântului lui Dumnezeu, la întâlnirea cu El, la împãrtãsirea cu El prin cuvintele Sale.

Împãrtãsirea prin cuvânt ne pregãteste pentru împãrtãsirea cu Sfintele Taine

Împãrtãsirea cu Dumnezeu Cuvântul prin cuvânt nu exclude ci, dimpotrivã, presupune împãrtãsirea euharisticã cu Trupul si Sângele Domnului. Cuvântul lui Dumnezeu citit din Sfânta Scripturã, aratã Nicolae Cabasila, "ne pregãteste si ne curãtã în prealabil, înainte de marea sfintire a dumnezeiestilor Taine" .
Sfântul Maxim Mãrturisitorul exprimã sub formã de rugãciune înaintarea noastrã în Liturghie, condusi de Hristos, de la primirea si întelegerea cuvintelor Sale la ospãþul euharistic: "Vino, Cuvinte al lui Dumnezeu, vrednic de laudã; dã-ne revelatia cuvintelor Tale pe mãsura puterilor noastre si, ridicând grosimea vãlului, aratã-ne, Hristoase, frumusetea lucrurilor inteligibile. Apucã mâna noastrã dreaptã si "condu-o pe drumul poruncilor Tale"(Psalmul 118, 35), "du-o la cortul cel minunat pânã la casa lui Dumnezeu, printre strigãte de bucurie si de laudã si multime veselã"(Psalmul 41, 5) ca si noi sã fim vrednici, prin lauda exprimatã în faptele noastre si bucuria manifestatã în contemplarea noastrã, sã atingem locul cel negrãit al ospãtului si sã ne desfãtãm prin cântãri tainice în unire cu cei care sãrbãtoresc praznicul cel duhovnicesc"

§ la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 194
§ Pr. Constantin Galeriu, Mãrturisirea dreptei credinte prin Sfânta Liturghie, în Ortodoxia, nr. 1/1981, p. 24
§ A. Borrely, M. Eutizi, L'oecumenism spirituelle, Genf. 1988, p.106
§ Pr. Rafael Noica în Pr. C. Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei, Bucuresti, 1995, p. 163
§ Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ioan, p.938
§ Clement Alexandrinul, Cuvântul de îndemn cãtre elini, 110, 1-3
§ Protos. Arsenie Papacioc în Convorbiri duhovnicesti, vol II, p. 672
§ Pr. Dumitru Stãniloae, Chipul lui Hristos în Biserica Rãsãriteanã: Iisus Hristos, darul si Cuvântul suprem al lui Dumnezeu, în Ortodoxia, nr. 1/1973, p. 14
§ Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXII, 4,Bucuresti, 1989, p. 62
§ la Georges Khodre, Approche orthodoxe în La Parole de Dieu, 1/1966, p. 116

Pr. Florin Botezan

Back