|
Back
Explicarea Sfintei Liturghii (XVI)
Antifoanele
În primele secole crestine, dupã
adunarea poporului în bisericã si intrarea arhiereului si
a preotilor, Sfânta Liturghie începea cu lecturile din Sfânta
Scripturã si explicarea lor (predica). Antifoanele au apãrut
mai târziu ca un serviciu liturgic distinct sãvârsit
în timpul procesiunii spre biserica în care urma sã
se sãvârseascã Sfânta Liturghie. Se cântau
psalmi însotiti, ca refrene, de anumite imne liturgice si se rosteau
rugãciuni. Începând cu secolele VII-VIII acest serviciu
liturgic devine o parte introductivã a Sfintei Liturghii pãstrând
însã pânã astãzi caracterul de pregãtire
pentru intrarea în Împãrãtia lui Dumnezeu si
scotând în evidentã, alãturi de Intrarea micã
si de Intrarea mare, sensul dinamic al Liturghiei, de înaintare
spre Împãrãtie.
Ce sunt antifoanele?
Denumirea de antifoane vine de la practica cântãrii
alternative a psalmilor si a refrenelor de cãtre douã grupuri
de cântãreti. Pânã în secolul al XIV-lea
se cântau ca antifoane psalmii 91, 92 si 94 precedati de rugãciunile
corespunzãtoare rostite cu voce tare si încheiate cu ecfonise.
Ca refren al celui de al doilea psalm întâlnim, dupã
secolul al VI-lea, imnul "Unule - Nãscut", atribuit împãratului
Iustinian. Treptat s-a ajuns sã nu se mai cânte decât
câte trei stihuri din fiecare psalm asa cum este prevãzut
pânã în prezent de cãrtile de cult la rânduiala
Liturghiei din zilele de rând.
Din secolul al XIV-lea în duminici si în sãrbãtori
psalmii antifonici au fost înlocuiti cu antifoanele specifice slujbei
Obednitei (Tipica) si anume psalmii 102 si 135 si Fericirile (cu stihiri).
În practicã, în special în parohii, cu exceptia
praznicelor împãrãtesti care au antifoane speciale,
ca antifoane se cântã numai versetul întâi al
Psalmului 102, imnul Unule - Nãscut si Fericirile (fãrã
stihiri).
Antifoanele ne pregãtesc pentru intrarea în
Împãrãtia lui Dumnezeu
În numãr de trei pentru cã
"Dumnezeu este întreit în Persoane si, prin aceasta,
trei e un simbol al infinitãtii dar al infinitãtii în
iubire cãci Dumnezeu e infinitatea vietii în iubire"
, antifoanele ne pregãtesc pentru a deveni pãrtasi iubirii
dumnezeiesti prin intrarea în Împãrãtia Sfintei
Treimi. De aceea înaintea primelor douã antifoane slãvim
Sfânta Treime iar înainte de cântarea Fericirilor ne
rugãm, precum tâlharul pe cruce, sã fim pomeniti întru
Împãrãtie.
Antifonul I - starea în
care pornim spre Împãrãtie
Alcãtuit la persoana I singular, antifonul
I este un îndemn pe care fiecare trebuie sã si-l adreseze
pentru o angajare totalã, din adâncurile cele mai intime
ale fiintei, din adâncurile inimii, în slãvirea lui
Dumnezeu pentru binefacerile Sale:
"Binecuvinteazã suflete al meu pe Domnul si toate cele dinlãuntrul
meu numele cel sfânt al Lui. Binecuvântat esti Doamne."
Sintezã a întregului psalm 102, acest verset ne aratã
starea în care trebuie sã purcedem în pelerinajul nostru
spre Împãrãtia lui Dumnezeu, starea în care
ne putem apropia de Dumnezeu cel ce miluieste pe cei ce se tem de El precum
tatãl pe fii (Ps. 102, 13).
Antifonul al II-lea - mãrturisirea
credintei în Hristos
Întregul continut al credintei crestine
depinde de modul în care se rãspunde la întrebarea
"Cine este Iisus Hristos ?". Prin cântarea imnului Unule-Nãscut,
"una dintre cele mai pline de învãtãturã
alcãtuiri care se spun la o slujbã dumnezeiascã"
peste care însã multi credinciosi trec cu superficialitate
fãrã a lua seama la bogãtia de învãtãturi
pe care o cuprinde, rãspundem încã de la începutul
Sfintei Liturghii la aceastã întrebare. Antifonul al II-lea
este o mãrturisire de credintã în Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre Împãrãtia
lui Dumnezeu si ne dãruieste puterea de a intra în ea.:
"Unule-Nãscut, Fiule si Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce
esti fãrã de moarte si ai primit, pentru mântuirea
noastrã, a te întrupa din Sfânta Nãscãtoare
de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-ai întrupat
si rãstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai
cãlcat. Unul fiind din Sfânta Treime, împreunã
slãvit cu Tatãl si cu Duhul Sfânt, mântuieste-ne
pe noi!"
Mãrturisim astfel cã una dintre persoanele Sfintei Treimi,
si anume Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu, S-a întrupat, pentru
mântuirea noastrã, din Sfânta Fecioarã Maria
dar rãmânând esenþial acelasi în dumnezeirea
Sa. Prin întrupare Fiul lui Dumnezeu a primit firea umanã
în ipostasul Sãu realizându-Se unirea ipostaticã
a firii dumnezeiesti si a celei omenesti adicã o persoanã
în douã firi, Persoana lui Iisus Hristos. Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu întrupat, S-a rãstignit pentru noi si a
murit cu trupul însã, fiind Dumnezeu adevãrat, moartea
nu L-a putut tine si a înviat "cu moartea pe moarte cãlcând"
deschizându-ne calea spre mântuire, spre dobândirea
vietii de veci în Împãrãtia Sa.
Inspiratã în mod direct de anatema a X-a a sinodului V ecumenic
din anul 553 ("Dacã cineva nu mãrturiseste cã
Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a rãstignit cu trupul este Dumnezeu
adevãrat si Domn al slavei din Sfânta Treime, sã fie
anatema" ) si exprimatã sub formã de rugãciune,
aceastã mãrturisire de credintã sintetizeazã
învãtãtura hristologicã a Bisericii, asa cum
a fost ea definitã de cãtre sinoadele ecumenice de pânã
atunci:
v
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut înainte
de veci din Tatãl si de o fiintã cu El, care S-a întrupat
de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si S-a fãcut om -
Sinodul I ecumenic (325);
v
În Persoana lui Iisus Hristos firea dumnezeiascã si firea
omeneascã sunt unite ipostatic: neamestecat si neschimbat, neîmpãrtit
si nedespãrtit. De aceea Fecioara Maria este cu adevãrat
Nãscãtoare de Dumnezeu (Theotokos) - Sinoadele III si IV
ecumenice (431 si 451);
v
Iisus Hristos este Persoana din veci a Fiului lui Dumnezeu ("Unul
din Sfânta Treime") care a asumat firea umanã si a murit
în trup pentru mântuirea noastrã - Sinodul V ecumenic
(553).
Mãrturisirea se încheie cu rugãciunea
adresatã lui Hristos pentru a ne împãrtãsi
de roadele lucrãrii Sale: "mântuieste-ne pe noi"
ceea ce este echivalent cu a spune: "pomeneste-ne întru Împãrãtia
Ta".
Antifonul al III-lea - conditiile
intrãrii în Împãrãtia lui Dumnezeu
Dupã rugãciunea de a fi pomeniti
întru Împãrãtia lui Dumnezeu (Întru Împãrãtia
Ta când vei veni, pomeneste-ne pe noi Doamne), Hristos însusi
ne vorbeste atrãgându-ne atentia asupra conditiilor intrãrii
în împãrãtia Sa (Matei 5, 3-12). "Sã
nu te intristezi dacã nu auzi dãruindu-se de fiecare fericire
Împãrãtia cerurilor, ne avertizeazã Sfântul
Ioan Gurã de Aur. Chiar dacã rãsplãtile sunt
diferite totusi toate duc în Împãrãtia cerurilor"
.
Fericiti cei sãraci cu duhul, cã a acelora este Împãrãtia
Cerurilor - sãrãcia cu duhul sau smerenia de bunã
voie (Sfântul Ioan Gurã de Aur) este conditia esentialã
a intrãrii în Împãrãtie, ea ne deschide
portile cerului pentru cã numai cel care îsi cunoaste nimicnicia
înseteazã dupã Dumnezeu;
Fericiti cei ce plâng, ca aceia se vor mângâia - plângerea
este mântuitoare atunci când este o expresie a pocãintei,
a strãpungerii inimii si a întoarcerii spre Dumnezeu;
Fericiti cei blânzi, ca aceia vor mosteni pãmântul
- blândetea, cel dintâi rod al bunãtãtii si
al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "Învãtati-vã
de la Mine, cã sunt blând si smerit cu inima si veti gãsi
odihnã sufletelor voastre"(Matei 11, 29).
Fericiti cei ce flãmânzesc si înseteazã de dreptate,
cã aceia se vor sãtura - dreptatea înseamnã
aici cucernicie (Sfântul Ioan Gurã de Aur), virtutea în
general (Sfântul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie sã
o cãutãm cu toatã dorinta inimii noastre;
Fericiti cei milostivi, cã aceia se vor milui - milostenia izvorãste
din iubirea de Dumnezeu si de aproapele si se aratã prin ajutorarea
trupeascã si sufleteascã a semenilor si atrage mila lui
Dumnezeu asupra noastrã;
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - curãtia
inimii o dobândim atunci când reusim sã smulgem din
ea rãdãcinile pãcatului, adicã poftele si
gândurile rele, si o umplem de iubire si de dorinta dupã
Dumnezeu;
Fericiti fãcãtorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se
vor chema - scopul a tot ceea ce facem în viatã trebuie sã
fie pacea care este dar si har de la Duhul Sfânt, semn al prezentei
Sale care ne transportã în "lãcasul" Sãu
(Sfântul Serafim de Sarov);
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este împãrãtia
cerurilor - luptând pentru dreptate, având ca arme adevãrul
si iubirea, pânã la a fi prigoniti ne identificãm
cu Mântuitorul Care a suferit rãstignire;
Fericiti veti fi voi când va vor ocãrî si va vor prigoni
si vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã,
mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea decât dacã
cel prigonit este cu adevãrat nevinovat, dacã ocara este
mincinoasã si victima este un martor al Adevãrului, al lui
Hristos Însusi.
Bucurati-vã si vã veseliti, cã plata voastrã
multã este în ceruri - ca o concluzie a ultimei fericiri
dar si a antifonului al III-lea si a întregii pãrti introductive
a Sfintei Liturghii, Mântuitorul ne îndeamnã sã
ne bucurãm si sã ne veselim de intrarea în Împãrãtia
Sa care se va înfãptui în timpul Sfintei Liturghii.
"Ia seama, suflete de crestin, ce se cântã
la începutul Liturghiei, ne atrage atentia Sfântul Ioan de
Kronstadt. Ai auzit? Dumnezeu s-a întrupat pentru tine, s-a fãcut
om… Simti oare ce înseamnã aceasta? Te înaltã
oare aceasta? Te desprinde de pãmânt? Priveste cât
de îngãduitor, înfricosãtor, minunat si grozav
se apropie de noi Împãrãtia lui Dumnezeu".
Note:
§
Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine.
Etude historique,OCA, 191, Roma, 1971, p. 32-46
§
Pr. D. Stãniloaie, Spiritualitate…, p. 172.
§
Pãrintele Teofil , Lumini de gând, Cluj, 1997, p.198
§
"Ipostasul sau persoana este starea de sine a unei firi spirituale
sau si spirituale; e una din unitãtile unei asfel de firi, în
strânsã corelatie cu celelalte unitãti" Pr. Prof.
Dr. Dumitru Stãniloae, Teologia Dogmaticã Ortodoxã,
vol. 2, Bucuresti, 1997, p. 27
§
La John Meyendorff, Teologia Bizantinã. Tendinte istorice si teme
doctrinare, Bucuresti, 1996, p.209
§
Sfântul Ioan Gurã de Aur, Omilia XV la Matei, V
§
Sfântul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pãmânt,
Sibiu, 1996, p. 138
Pr. Florin Botezan
Back
|