Explicarea Sfintei Liturghii (X) Semnificatia Proscomidiei (I) Proscomidia, constând în pregãtirea darurilor pentru jertfa euharisticã, este o necesitate practicã. Dar ea are si o profundã semnificatie pe care vom încerca sã o deslusim în cele ce urmeazã. Unirea jertfelor individuale în jertfa Bisericii care este împãrtãsire din jertfa lui Hristos Aducerea darului de pâine
si vin la altar de cãtre fiecare credincios este primul act al
participãrii efective la slujbã si, în acelasi timp,
una din conditiile împlinirii depline a caracterului de împreunã
slujire a clerului si a credinciosilor la Sfânta Liturghie. Darul
adus la altar este o jertfã a iubirii prin care credinciosul se
dãruieste pe sine însusi si întreaga creatie lui Dumnezeu.
Pe de altã parte, Sfânta Liturghie este slujba în care
Biserica aduce jertfa iubirii si a unitãtii. "Dar jertfa aceasta,
care ne este datã si poruncitã nouã a o aduce si
în aducerea cãreia Biserica se împlineste pe sine ca
fiind viata lui Hristos în noi si a noastrã în El,
nu este "alta" fatã de aceea unicã, atotcuprinzãtoare
si care nu se repetã pe care Hristos a adus-o o singurã
datã (Evr 9,28)" . Dezvoltarea, în decursul
timpului, a sensurilor simbolice ale Proscomidiei a fãcut ca întreaga
iconomie a mântuirii sã fie transpusã condensat si
tainic în ritualul ei: Întruparea Mântuitorului si Jertfa
Lui, proorocitã încã din Vechiul Testament, care se
împlineste în Înviere aducând astfel Rãscumpãrarea
neamului omenesc rezidit în Hristos si unit în Trupul Lui
- Biserica. Hristos ni se descoperã în mijlocul Bisericii
în stare de jertfã si, în acelasi timp, ca "hranã
a toatã lumea" adicã dãruire din iubire spre
împãrtãsire. El este dãruirea de sine deplinã
fãcutã totodatã Tatãlui si nouã. Hristos
ne uneste în Bisericã fãcându-ne pãrtasi
jertfei Sale pentru cã El este "Cel ce aduce si Cel ce se
aduce" arhiereul si jertfa noastrã desãvârsitã. Mântuirea noastrã
s-a realizat prin jertfa lui Hristos care "în opera Sa rãscumpãrãtoare
ne recapituleazã, ne readunã mai întâi în
Sine, începând din întrupare, ne sfinteste firea, coborând
în adâncimile ei pânã la extrema chenozã
în iad, si, astfel recapitulati si sfintiti în El, se oferã
si ne oferã Tatãlui ca jertfã si omagiu suprem, primind
prin El si pentru noi o nouã consacrare a fãpturii noastre:
învierea". Actele fundamentale ale operei rãscumpãrãtoare
a lui Hristos sunt Întruparea, asumarea firii umane, si Jertfa legatã
indisolubil de Înviere. Simbolismul Jertfei Mântuitorului Tema centralã a Proscomidiei
este jertfa unicã, atotcuprinzãtoare si mântuitoare
a lui Hristos în care este cuprinsã întreaga Bisericã.
Încã de la începutul Proscomidiei preotul rosteste
troparul Vinerei Mari si însemneazã cu semnul Sfintei Cruci
prescura din care va fi tãiat agnetul. Pomenirea lui Hristos o
facem astfel amintind jertfa lui rãscumpãrãtoare
de pe cruce care ne-a adus nemurirea. Simbolismul Nasterii Domnului Hristos, Mielul lui Dumnezeu
înjunghiat de la întemeierea lumii (Apoc. 13,8) S-a întrupat
pentru a se jertfi pentru noi dupã cum El însusi aratã
cã a venit "sã slujeascã si sã-Si dea
viata rãscumpãrare pentru multi" (Mt. 20,28). Asadar
Crucea este implicatã de Întrupare. Sfinti Pãrinti
ca Sfântul Irineu (sec. II) si Sfântul Efrem Sirul (sec. IV)
vãd, încã din primele secole, implicarea jertfei lui
Hristos în Nasterea Lui. Privindu-L pe Hristos în întregimea
Persoanei Sale realizate ca om, actele trecutului se concentreazã
în El înghitind distantele temporale. Pentru aceasta Proscomidiei
i se aplicã si un simbolism al Nasterii Domnului: prescura din
care este tãiat agnetul o închipuie pe Maica Domnului si,
prin ea, pârga frãmântãturii firii umane, iar
scoaterea agnetului simbolizeazã nasterea Mântuitorului arãtând
astfel cã Hristos s-a fãcut om desãvârsit luând
firea umanã în afarã de pãcat. Proprezenta lui Hristos în Cinstitele Daruri Desi Cinstitele Daruri nu se prefac la Proscomidie în Trupul si Sângele Domnului, totusi putem vorbi încã de acum de o anumitã proprezentã a lui Hristos cel jertfit în ele, o prezentã printr-o anumitã lucrare specialã a Lui provocatã de gândirea preotului la El în timpul ritualurilor care transpun iconomia mântuirii. §
Alexander Schmemann, Euharistia. Taina Împãrãtiei,
editura Anastasia, f.a., p. 108.
Semnificatia Proscomidiei (II) Am vãzut în articolul precedent cã semnificatia principalã a Proscomidiei constã în unirea jertfelor individuale ale credinciosilor, concretizate în darurile de pâine si vin, în jertfa Bisericii si recunoasterea acestei jertfe, prin pregãtirea agnetului, ca fiind împãrtãsire din jertfa lui Hristos. Ca urmare, alãturi de tema jertfei Mântuitorului si în indisolubilã legãturã cu aceasta, Proscomidia cuprinde în mod simbolic si tema Bisericii ca împlinire a lucrãrii mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, asezarea pe Sfântul Disc, în jurul agnetului, a miridelor (pãrticelelor) scoase în cinstea Maicii Domnului si a sfintilor precum si spre pomenirea credinciosilor vii si adormiti, ne dã o imagine intuitivã deosebit de relevantã a Bisericii - Trupul lui Hristos. "De fatã a stat împãrãteasa,
de-a dreapta Ta" Maica Domnului îsi uneste rugãciunile cu ale întregii Biserici Maica Domnului este fãptura aflatã în cea mai intimã comuniune cu Hristos înãltând rugãciunile crestinilor la tronul lui Dumnezeu si Fiul Sãu. Ca urmare mirida Maicii Domnului este asezatã de-a dreapta agnetului destinat prefacerii în trupul lui Hristos. Scotând aceastã miridã preotul se roagã ca, pentru rugãciunile ei, Dumnezeu sã primeascã jertfa noastrã în "jertfelnicul Sãu cel mai presus de ceruri". Agnetul neprefãcut este jertfa Bisericii. "De aceea preotul se roagã ca pentru rugãciunile Maicii Domnului sã primeascã Hristos jertfa comunitãtii în jertfelnicul Sãu cel mai presus de ceruri, pentru a o preface în jertfa Trupului Sãu care va include astfel în ea si jertfa comunitãtii" . Maica Domnului îsi uneste astfel rugãciunile ei cu ale întregii Biserici pentru primirea jertfei în "jertfelnicul cel mai presus de ceruri", adicã în înãltimea spiritualã din fata Tatãlui unde a intrat Hristos prin jertfa Sa si unde rãmâne permanent prefãcând în acest trup jertfit si jertfa de pâine a comunitãtii care se apropie si ea de aceastã supremã înãltare unde se aflã El în stare de jertfã . Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu În stânga agnetului si la aceeasi
înãltime cu acesta se aseazã miridele în cinstea
celor nouã cete de sfinti arãtându-se cã si
ei se bucurã de slava în care se aflã Domnul cel rãstignit
si înviat, dar nu se aflã în aceeasi intimitate cu
Hristos ca si Maica Sa. Toti sfintii se unesc cu noi în rugãciune la Sfânta Liturghie La Proscomidie scoatem miride în cinstea
sfintilor multumind lui Dumnezeu pentru darurile hãrãzite
celor ce-i urmeazã în sfintenie. Se scot miride în
cinstea a nouã cete de sfinti, arãtând prin aceasta
cã sfintenia este accesibilã tuturor categoriilor de credinciosi
si, de asemenea, cã toti sfintii se unesc cu noi în rugãciune
la Sfânta Liturghie. Potrivit majoritãtii Liturghierelor
românesti si slave cele nouã cete de sfintii sunt: Sfântul
Ioan Botezãtorul, proorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii si
mucenitele, cuviosii si cuvioasele (monahii), doctorii fãrã
de arginti (mari binefãcãtori), Sfintii Ioachim si Ana împreunã
cu sfintii zilei si cu toti sfintii si sfântul autor al Liturghiei
(Ioan Gurã de Aur sau Vasile cel Mare). În ceea ce priveste
sfintii pomeniti nominal în cadrul acestor cete existã diferente
de la o Bisericã localã la alta, potrivit cinstei deosebite
de care se bucurã anumiti sfinti într-un loc sau altul. Principala deosebire constã însã
în faptul cã Liturghierele grecesti, manuscrise vechi precum
si unele Liturghiere slave prevãd ca prima miridã sã
se scoatã în cinstea Sfintilor Mihail si Gavriil si a tuturor
puterilor îngeresti, Sfântul Ioan Botezãtorul fiind
pomenit la a doua miridã, în ceata proorocilor. Liturghierul
românesc din 1937 introduce si la noi aceastã practicã
însã în editiile ulterioare se renuntã la ea. În concluzie putem spune cã pomenirea Maicii Domnului si a sfintilor la Proscomidie scoate în evidentã unitatea Bisericii ceresti si a celei pãmântesti în Hristos precum si faptul cã împãrtãsirea credinciosilor de El în Euharistie si în orice Tainã, nu se înfãptuieste decât în prezenta rugãtoare si plinã de bucurie constientã a întregii Biserici din ceruri. §
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, Spiritualitate si comuniune în
Liturghia ortodoxã, Craiova, 1986, p. 122.
Semnificatia Proscomidiei (III) Biserica întreagã, Trupul tainic al lui Hristos, este prezentã în mod simbolic pe Sfântul Disc în urma sãvârsirii Proscomidiei: în mijloc, prin agnet, Hristos însusi, Lumina cea adevãratã si Viata cea vesnicã, iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfintii de-a stânga, iar dedesubt întreaga adunare a bine-credinciosilor. Miridele credinciosilor sunt asezate sub agnet Credinciosii, atât cei vii cât si
cei adormiti, sunt reprezentati prin miridele asezate sub agnet în
stânga, respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaugã
cele trei miride speciale scoase pentru cler (episcopi, preoti si diaconi),
conducãtorii tãrii si pentru ctitori. Pomenirea credinciosilor reprezintã raportarea tuturor si a fiecãruia la jertfa lui Hristos Unii credinciosi au ajuns la o întelegere
a pomenirii la Proscomidie, ca un mijloc magic de rezolvare a problemelor
curente al cãrui efect este direct proportional cu numãrul
prescurilor împãrtite concomitent la diverse biserici. Astfel
se solicitã pomeniri pentru sãnãtate dar si pentru
izbãvire de vrãjmasi, pentru izbândã la proces,
pentru gãsirea unui loc de muncã, pentru obtinerea vizei
de plecare în strãinãtate etc. Aceastã întelegere
magicã reprezintã însã o denaturare grosolanã
a sensului cultului crestin. Proscomidia ne descoperã, pe Sfântul Disc, taina Bisericii si imaginea lumii ce va sã fie "Vedem pe Însusi Iisus si întreagã
Biserica Lui (
) Aceasta este taina cea mare. Dumnezeu între
oameni si Dumnezeu în mijlocul dumnezeilor, care se îndumnezeiesc
de la Cel ce dupã fire este Dumnezeu, Care S-a Întrupat pentru
dânsii. Aceasta este împãrãtia ce va sã
fie si petrecerea vietii celei vesnice: Dumnezeu cu noi, vãzut
si împãrtãsit" . Pomenirile nominale se fac, în tainã, la Proscomidie Este regretabil faptul cã în multe parohii s-a ajuns, sub presiunea credinciosilor necatehizati, la mutarea pomenirilor nominale de la Proscomidie în cadrul unor ectenii speciale din Sfânta Liturghie. Acest din urmã act, pe lângã faptul cã întrerupe în mod deranjant desfãsurarea Sfintei Liturghii si o prelungeste nejustificat, afecteazã sensul Proscomidiei de adunare a tuturor în Bisericã, în jurul Mielului jertfit, de includere a jertfei noastre în jertfa Lui si de împãrtãsire a noastrã din jertfa Lui unicã si atotcuprinzãtoare adusã Tatãlui. Din fericire, pastorala la început de mileniu a I.P.S. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, pune ordine în acest domeniu prin porunca expresã ca pomenirile sã se facã la Proscomidie, în tainã, si nu cu voce tare în timpul Sfintei Liturghii. Hristos în slavã acoperã nevãzut si conduce la mântuire lumea si sufletele noastre Ritualul acoperirii cinstitelor daruri Îl
aratã pe Hristos, Mielul înjunghiat, care împãrãteste
si descoperã în lume împãrãtia lui Dumnezeu.
Aceastã împãrãtie rãmâne, însã,
ascunsã celor care nu privesc cu ochii credintei. Proscomidia se încheie cu rostirea rugãciunii
punerii înainte a darurilor care este, de altfel, partea cea mai
veche a rânduielii. Recunoscând cã Hristos, Domnul,
Dumnezeul si Mântuitorul nostru, este "pâinea cea cereascã,
hrana a toatã lumea", adicã dãruire spre împãrtãsire
pentru a ne binecuvânta si sfinti, îi cerem lui Dumnezeu sã
binecuvânteze jertfa noastrã si sã o primeascã
în "jertfelnicul sãu cel mai presus de ceruri"
adicã sã ne facã pãrtasi jertfei unice si
atotcuprinzãtoare a lui Hristos. Cerându-i sã ne facã
pãrtasi jertfei Mântuitorului, Îl rugãm sã-i
pomeneascã "pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au adus"
jertfa noastrã adicã sã adune întreaga Bisericã
în jurul lui Hristos. Note: §
pentru amãnunte vezi Pr. T. Popescu Urleni, Originea molitvei pentru
morþi de la Proscomidie, în Mitropolia Olteniei, an XVI (1964),
nr. 1-2, p. 18-23. Pr. Florin Botezan |
Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.