Back

Cuvântul credintei

Buletin al Parohiei Ortodoxe “Mihai Viteazul” Alba Iulia 

Anul II, nr. 12, Motto:Râvna casei Tale mã mistuie” (Ioan 2, 17)

Sumar: Apostolul si Evanghelia (A lui Zaheu) vSituatii «penibile» dar mântuitoare-† Andrei, Arhiepiscopul Alba-IulieivÎntâmpinarea Domnului-Ieromonahul Macarie de la Mãnãstirea Simonos-Petras vSfestania -Sfintirea casei (Ioan Florea)vDin cuvintele Pãrintilor vSinaxar- Sfintii Trei Ierarhi 30 ianuarie (Pr. Cosmin Bufnea)

Apostolul - I Timotei 4

9. Vrednic de credintã este acest cuvânt si vrednic de toatã primirea,
10. Fiindcã pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocãrâti si ne luptãm, cãci ne-am pus nãdejdea în Dumnezeul cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor.
11. Acestea sã le poruncesti si sã-i înveti.
12. Nimeni sã nu dispretuiascã tineretile tale, ci fã-te pildã credinciosilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curãtia.
13. Pânã voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învãtãturã.
14. Nu fi nepãsãtor fatã de harul care este întru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preotilor.
15. Cugetã la acestea, tine-te de acestea, ca propãsirea ta sã fie vãditã tuturor.

Evanghelia - Luca 19

1. Si intrând, trecea prin Ierihon.
2. Si iatã un bãrbat, cu numele Zaheu, si acesta era mai-marele vamesilor si era bogat.
3. Si cãuta sã vadã cine este Iisus, dar nu putea de multime, pentru cã era mic de staturã.
4. Si alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca sã-L vadã, cãci pe acolo avea sã treacã.
5. Si când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis cãtre el: Zahee, coboarã-te degrabã, cãci astãzi în casa ta trebuie sã rãmân.
6. Si a coborât degrabã si L-a primit, bucurându-se.
7. Si vãzând, toti murmurau, zicând cã a intrat sã gãzduiascã la un om pãcãtos.
8. Iar Zaheu, stând, a zis cãtre Domnul: Iatã, jumãtate din averea mea, Doamne, o dau sãracilor si, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit.
9. Si a zis cãtre el Iisus: Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia, cãci si acesta este fiu al lui Avraam.
10. Cãci Fiul Omului a venit sã caute si sã mântuiascã pe cel pierdut.

Back to Top

Situatii «penibile» dar mântuitoare

† Andrei,
Arhiepiscopul Alba-Iuliei

“Si alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca sã-L vadã, cãci pe acolo avea sã treacã”. (Lc. 19, 4)
Mã voi opri la un aspect pe care ni-l sugereazã Evanghelia de astãzi. Domnul Hristos trecea prin Ierihon si, printre multi demnitari din Ierihon, printre multi oameni bine situati din punct de vedere social, era si Zaheu. Era functionar al Imperiului, era vames; aduna dãrile cãtre stat si, chiar dacã era dispretuit de cãtre conationalii sãi, pozitia lui socialã era deosebitã. Îsi putea permite sã trãiascã pe picior mare, numai cã atâta vreme cât constiinta nu adoarme, modul acesta de a judeca, de a trãi pe picior mare, de a nu te gândi la Dumnezeu si la semeni, nu te poate lãsa sã fii cu sufletul linistit. Si Zaheu nu era.
Probabil cã din multe relatãri referitoare la propovedania si la minunile pe care le fãcea Domnul Hristos unele or fi ajuns si pânã la Zaheu. Auzind cã trece Mântuitorul, Zaheu, care era mic de staturã si, fiindcã multimile se înghesuiau si nu i-ar fi dat posibilitatea sã-L vadã, s-a suit într-un sicomor. Ce situatie penibilã! Gânditi-vã: un om bine situat social, un om cunoscut de tot orasul, se suie într-un copac, ca un copil. Era o situatie penibilã, dar mântuitoare. O situatie care, privitã din punct de vedere omenesc, era înjositoare. Crea ilaritate. S-a suit bãtrânul într-un copac si nu orice bãtrân. Un bãtrân de vazã din oras s-a suit într-un copac. Ei, iubiti credinciosi, acest adevãr as vrea sã-l subliniez astãzi.
Sunt situatii care, privite omeneste, sunt penibile, sunt degradante. Dar privite din punct de vedere spiritual, sunt ducãtoare la mântuire, absolut ducãtoare la mântuire. Vedeti, admirãm multimile de închinãtori care stau ceasuri întregi, si zile întregi, cu prilejul Cuvioasei Paraschiva la Iasi, sau cu prilejul Sfântului Dimitrie la Bucuresti, în ploaie, în frig, dar stau pentru cã au în sufletul lor dorul sã se apropie de izvorul sfinteniei. Cei ce sunt credinciosi îi admirã. Si poate îi admirã si cei bine situati social ca Zaheu, cei care ocupã pozitii deosebite în lumea noastrã. Numai cã rãmân la admiratie. Putini din elita conducãtoare, sau din elita celor care ocupã functii cheie din punct de vedre social, sunt cei ce cu rãbdare, acolo printre oamenii simpli si credinciosi, stau cu zilele ca sã ajungã sã se apropie de izvorul sfinteniei. Pentru cã, de multe ori, o asemenea situatie li se pare penibilã, degradantã. O socot potrivitã pentru oamenii simpli, dar nu pentru ei însisi.
Evanghelia de astãzi ne aratã un caz, cazul unui om care nu mai putea trãi asa cum trãia, fãrã Dumnezeu; manevrând, poate, incorect banii pe care îi încasa în numele statului. Si, când a auzit cã trece Hristos, chiar dacã s-a expus unei situatii penibile, n-a mai tinut cont, pentru cã avea un singur gând: sã-L afle pe Dumnezeu, sã se apropie de Dumnezeu. Si s-a suit în copac. [...] A fost salutarã aceastã situatie cãreia s-a expus el, pentru cã vãzându-l Domnul Hristos i-a zis: “Zahee, coboarã-te degrabã, cãci astãzi în casa ta trebuie sã rãmân.” Si a mers Domnul Hristos la el. Iar Zaheu a fãcut o întoarcere totalã, o pocãintã sincerã, si-a mântuit sufletul: “Iatã, jumãtate din averea mea, Doamne, o dau sãracilor si, dacã am nãpãstuit pe cineva cu ceva, întorc împãtrit”. Si concluzia pe care a tras-o Mântuitorul, a fost aceasta: “Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia, cãci si acesta este fiu al lui Avraam. Pentru cã Fiul Omului a venit sã caute si sã mântuiascã pe cel pierdut” (Lc. 19, 9-10). I-a zis lui Zaheu, si ne zice si nouã, celor ce într-un fel sau în altul dorim sã ne apropiem, sã-L vedem, sã ne rugãm: “Astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia”. Amin.

Back to Top

Întâmpinarea Domnului

Ieromonahul Macarie de la Mãnãstirea Simonos-Petras (Muntele Athos)

La împlinirea celor 40 de zile prescrise de Legea lui Moise pentru curãtirea mamei în urma unei nasteri (Lev. 12, 2-4), Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu si Dreptul Iosif L-au dus pe copilul Iisus la Ierusalim sã-L închine lui Dumnezeu, pentru cã Legea veche cerea ca fiecare bãiat întâi-nãscut sã fie “sfintit” lui Dumnezeu (Ieº. 13, 2). Astfel, copilul trebuia sã fie consacrat în Templu si sã fie rãscumpãrat cu o ofrandã: un miel de un an sau, pentru familiile sãrace, cu o pereche de turturele sau de porumbei (Lev. 12, 8).
Dumnezeul cerului si al pãmântului si Legiuitorul poporului lui Israel, Care nu a venit sã desfiinteze legea ci sã o împlineascã (Mt. 5, 17), luând asupra-I firea noastrã muritoare din momentul neascultãrii, o restaureazã încã de la venirea Sa în lume supunându-Se preceptelor Legii. Izvor al tuturor bogãtiilor si darurilor, El se face cel mai umil si cel mai sãrac dintre noi. Se supune Legii pe care Însusi a dat-o si pe care noi oamenii nu am încetat sã o încãlcãm, arãtându-ne astfel cã ascultarea este calea Împãrãtiei lui Dumnezeu. Cu toate cã nici El, nici mama Sa nu aveau nevoie de curãtire, dupã ce si-a supus trupul circumciziei în a opta zi, asteaptã în pestera Betleemului scurgerea celor 33 de zile ca sã închine în Templul Slavei Sale trupul pe care si l-a asumat ca sã devinã noul Templu desãvârsit. El, Dumnezeul inaccesibil si incomprehensibil, acceptã sã fie rãscumpãrat cu ofranda sãracilor: porumbei si turturele, simbol al puritãtii, al pãcii si al nevinovãtiei pe care Mântuitorul, prieten al omului, a venit sã o aducã.
Ajunsi în Templu, se spune cã au fost întâmpinati de marele preot Zaharia, tatãl Sfântului Ioan Botezãtorul, care în mod neasteptat a condus-o pe Maica Domnului la locul consacrat fecioarelor. În acel moment a venit la templu dreptul Simeon, care astepta de multi ani împlinirea profetiei pe care i-o revelase Sfântul Duh: cã nu va muri pânã ce nu-L va vedea si atinge pe domnul Iisus. Acest bãtrân care întruchipa întreaga asteptare a lui Israel, întinse bratele pentru a-L primi pe Mântuitorul ca pe un tron de heruvimi, îl binecuvântã pe Dumnezeu si spuse: “Acum slobozeste pe robul Tãu, Stãpâne, dupã cuvântul Tãu în pace, cãci vãzurã ochii mei mântuirea Ta”. Bãtrânul, vãzându-L si atingându-L pe Mântuitorul ce fusese anuntat de Profeti pretde atâtea secole, putea sã-I cearã lui Dumnezeu cu toatã încrederea sã fie eliberat de legãturile cãrnii si ale pãcatului pentru a face loc tineretii eterne a Bisericii. El anunta astfel sfârsitul prefigurãrilor si pronunta ultima profetie cu privire la Mântuitorul, prezicându-i Mamei Sale cã Pãtimirea si Învierea Sa vor fi un semn ce va stârni împotriviri si vor aduce pedepsirea nelegiuitilor si ridicarea celor ce vor crede în El.
Auzind asemenea revelatii si furiosi sã o vadã pe Maria asezatã printre fecioare de cãtre marele preot, fariseii prezenti în Templul alergarã sã-i prezinte lui Irod faptele. Acesta a înteles cã acest copil trebuie sã fie noul rege despre care îi vorbiserã magii care urmaserã steaua de la rãsãrit, si trimise imediat soldatii sã-L ucidã. Preveniti din timp, Iosif, Maria si Pruncul au pãrãsit cetatea si s-au refugiat în Egipt, îndrumati de un înger al lui Dumnezeu. Numai dupã doi ani ai s-au întors în Nazaretul Galileii: dumnezeiescul Prunc crescuse vizibil asteptând momentul potrivit pentru misiunea Sa publicã.

Traducere de Alina Mitrofan,
dupã: Le Sinaxaire. Vies des Saints de l’Eglise Orthodoxe, tome III

Back to Top

Sfestania – Sfintirea casei

Sfestania este denumirea popularã pentru slujba Aghiasmei mici sau Sfintirea cea micã a apei. Ea se sãvârseste de cãtre preot în biserici sau în casele credinciosilor cu diferite prilejuri. Slujba sfestaniei cuprinde sfintirea apei, stropirea cu apã sfintitã a celor prezenti si a tuturor camerelor, precum si rugãciuni pentru ocrotirea si binele casei si pentru sãnãtatea trupeascã si sufleteascã a celor ce locuiesc în ea.
Iatã ce scrie în cartea de slujbã a preotului despre folosul sfestaniei: “Aceastã apã sfintitã, pe care Duhul Sfânt, prin rugãciunile preotilor, o sfinteste, are multe feluri de lucrãri, precum însãsi ectenia sfintirii si rugãciunea mãrturisesc: prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungã; se iartã si pãcatele cele mici de peste toate zilele, adicã nãlucirile diavolesti si gândurile cele rele; mintea se curãteste de lucrurile cele spurcate si se îndreaptã spre rugãciune; bolile le alungã si dã sãnãtate sufleteascã si trupeascã… Toti cei ce o primesc cu credintã iau sfintenie si binecuvântare”.
Cine doreste a chema preotul pentru a sãvârsi sfestania în casã, trebuie sã stie cum sã se pregãteascã pentru aceasta.
Mai întâi, toti cei din casã este bine sã se spovedeascã, pentru ca înainte de a curãti si sfinti casa, sã se curãteascã si sã se sfinteascã ei însãsi de pãcatele si relele care afecteazã si casa în care ei locuiesc. Este folositor ca cei din casã sã posteascã înainte si sã se fereascã de ceartã, dusmãnii sau alte rele.
În al doilea rând, casa în care urmeazã a se face sfestania trebuie curãtitã cât mai bine, de la un capãt la altul si toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit sã stropim cu apã sfintitã si sã facem rugãciuni pentru a curãti casa de rele iar casa sã fie murdarã si neîngrijitã. Apoi, orice slujbã sãvârssitã de preot este echivalentã cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceea si de aceea nu putem sã avem casã neîngrijitã.
Pentru slujba sfestaniei, credinciosul trebuie sã pregãteascã o mãsutã frumos acoperitã, orientatã spre rãsãrit, pe care se vor aseza urmãtoarele:
– un vas larg la gurã cu apã;
– un mãnunchi de busuioc;
– sfesnice cu lumânãri de cearã;
– un pomelnic cu cei ce locuiesc în casã si cu cei pe care respectivii doresc sã-i pomeneascã la rugãciune;
– dacã se face pentru prima datã sfestanie în casã, se mai pune un vas mic cu ulei si un betisor cu vatã;
– o icoanã (dacã mãsuta nu se aflã în fata icoanei din casã);
Preotul va sta în fata mãsutei si credinciosii vor sta în spatele preotului, asa cum stãm si la bisericã, toti cu fata spre rãsãrit. Toate usile din interiorul casei vor fi larg deschise pentru ca preotul sã poatã intra în ele pentru a le binecuvânta si sfinti.
Ioan Florea

Back to Top

Din cuvintele Pãrintilor

Zis-a un bãtrân: “Obisnuieste-ti inima câte putin sã zicã oricãrui semen: «Acesta mã întrece în râvna pentru Dumnezeu». Si iarãsi: «Acesta este mai osârduitor decât mine». Si asa ajungi sã fii dedesubtul tuturor si locuieste în tine Duhul lui Dumnezeu”.
(Pateric)
Râvna spre Dumnezeu s-a întors prin Adam spre cele contrare firii, dar Hristos prin venirea Sa în lume a înnoit fãptura si ne-a fãcut râvnitori spre viata vesnicã.
(Sfântul Nil Ascetul)
Zis-a un pãrinte oarecare: “Stejarul de nu va fi clãtinat de vânturi, nici nu va creste, nici rãdãcinã nu va slobozi. Asa si crestinul: de nu va pãtimi si nu va râvni la dragostea lui Hristos nu poate fi ostas al lui”.
(Pateric)

Zis-a un bãtrân: “De râvnesti Împãrãtia Cerurilor, esti dator sã nu socotesti averile, cãci nu poti sã vietuiesti dupã Dumnezeu, fiind iubitor de dulceti”.
(Pateric)

Râvneste la ceea ce e dumnezeiesc, iar ceea ce e omenesc va urma foarte usor.
(Sfântul Marcu Ascetul)

Râvna evlaviei îsi aratã biruinta nu urând pe cineva, ci mustrându-l.
(Sfântul Diadoh al Foticeii)

Back to Top

Sinaxar - Sfintii Trei Ierarhi † 30 ianuarie

Sub domnia împãratului Alexis Comnenul (1081-1118) a izbucnit la Constantinopol o ceartã între credinciosii Bisericii pe tema celor trei sfinti ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gurã de Aur. Unii spuneau cã îl preferã pe Sfântul Vasile cel Mare celorlalti doi, cãci el a stiut sã explice tainele naturii ca nimeni altul si s-a asemãnat îngerilor prin virtutile sale. Organizator al monahismului, conducãtor al Bisericii întregi în lupta împotriva ereziilor, mare ascet, iatã calitãti prin care, spuneau ei, este superior sfântului Ioan Gurã de Aur, care prin naturã era mai usor înclinat sã-i ierte pe pãcãtosi.
Altii, luând partea Sfântului Ioan Gurã de Aur, spuneau cã nu era cu nimic mai prejos decât Sfântul Vasile în combaterea ereticilor, în îndrumarea pãcãtosilor sã se pocãiascã si în înãltarea întregului popor la desãvârsirea Evangheliei. Neîntrecut în elocinta sa, acest pãstor cu “gurã de aur” a interpretat cuvântul lui Dumnezeu si a arãtat cum sã se aplice în viata de zi cu zi, cu o mãiestrie superioarã celorlalti sfinti.
Al treilea grup sustinea cã Sfântul Grigore Teologul le era superior celorlalti doi prin profunzimea limbajului sãu. Stãpânind toatã întelepciunea si elocinta elenisticã, a atins, spuneau ei, o asemenea treaptã în contemplarea lui Dumnezeu cã nimeni nu a stiut sã exprime asa de clar precum el dogma Sfintei Treimi.
Fiecare apãrând pe unul din Pãrinti împotriva celorlalti doi, cearta a cuprins în curând tot poporul crestin din capitalã. Neîntelegeri si discutii fãrã sfârsit au început sã aibã loc între cele trei partide. Atunci cei trei ierarhi i-au apãrut în vis mitropolitului Ioan Mavrapos si i-a zis: “Noi suntem toti trei aproape de Dumnezeu si nici o neîntelegere sau rivalitate nu ne separã, ci fiecare dintre noi, dupã darul primit de la Duhul Sfânt, a scris si a învãtat ceea ce folosea pentru mântuirea oamenilor. Nu existã nici primul, nici al doilea, nici al treilea între noi, si dacã tu invoci pe unul dintre noi, imediat si ceilalti doi sunt împreunã cu el. Asa cã porunceste la cei ce se ceartã sã nu mai creeze împãrtiri în Bisericã din cauza noastrã, cãci atunci când am fost în viatã toate eforturile noastre au fost consacrate restabilirii unitãtii si armoniei în lume. Reuneste apoi într-o sãrbãtoare cele trei pomeniri ale noastre, poruncindu-le a o celebra în fiecare an. Dacã ei ne cinstesc astfel ca fiind niste apãrãtori al lui Dumnezeu si în Dumnezeu, noi le promitem cã vom stãrui în rugãciunea noastrã comunã pentru mântuirea lor”. Cearta a luat astfel sfârsit si s-a ales ziua de 30 ianuarie ca sãrbãtoare a lor comunã, ca sã pecetluiascã aceastã lunã în timpul cãreia fiecare din cei trei ierarhi se sãrbãtoreste separat : la 1 ianuarie Sfântul Vasile cel Mare, la 25 ianuarie Sfântul Grigore Teologul, iar la 27 ianuarie Sfântul Ioan Gurã de Aur.
Cosmin Bufnea

Back to Top

Copyright © 2002, Biserica Memoriala "Mihai Viteazul "Alba Iulia

This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.