Credinta noastrã

Credinta noastrã este credinta bucuriei. Noi, credinciosii crestini, trebuie sã fim oameni ai bucuriei, nu numai înmultitori, ci si purtãtori de bucurie. Trebuie sã avem o euforie. Bineînteles cã nu trebuie sã cãutãm lucrul acesta anume, dar nu se poate sã trãiesti corect si sã nu-ti dea Dumnezeu bucurie. Dumnezeu nu rãmâne dator nimãnui. Omul rãmâne adeseori dator lui Dumnezeu, cã nu împlineste poruncile, dar Dumnezeu nu rãmâne nimãnui dator. Dumnezeu ne dã bucuria, ne face purtãtori de bucurie. Nu se poate sã fii credincios si sã nu fii bucuros. Credinta noastrã este o chemare la bucuria de la Pasti. Ortodoxia, taina ortodoxã, trãirea în dreapta credintã este o trãire în bucurie, o trãire în bucuria nãdejdii si într-o adevaratã, într-o bucurie mai presus de fire. Si necredinciosii au o bucurie a lor, dar nu este de calitatea bucuriei pe care o dã credinta în Dumnezeu si bucuriile credintei. Ce se va întâmpla cu cei care sunt strãini de dreapta credinta? Noi nu stim ce face Dumnezeu cu cei care nu se pot folosi de mijloacele pe care ni le-a pus la îndemânã Dumnezeu. Ceea ce stim noi este cã Dumnezeu poate sã schimbe multe si Dumnezeu, fiind El atotputernic, poate gãsi modalitatea de a-i ajuta si pe cei care n-au putut sa se foloseascã de mijloacele Harului. Necazul cel mare este nu ce urmeazã dupã moarte, ce hotãreste Dumnezeu - pentru cã Dumnezeu fiind bun, poate sã-i ajute pe oameni mult mai mult, eu cred personal ca or sã se mântuiasca mult mai multi oameni decât gândim noi cã se mântuiesc-, ci cã nu se pot bucura de darurile credintei în aceastã viatã. Pentru cã e un mare dar sã te poti bucura de binefacerile credintei. Gânditi-vã, de pildã, ce lucru minunat este sã poti sã te rogi, ce lucru minunat este sã poti sã trãiesti un eveniment prin sãrbãtorire. Cei necredinciosi nu au aceste bucurii. Sau vã spuneam, când am vorbit odatã despre disciplinarea mintii prin rugaciunea de toatã vremea, cã am avut la Timisoara niste bucurii pe care eram sigur cã numai credinta în Dumnezeu le dã si fãrã credintã nu poti avea bucurii, nu poti ajunge la calitatea bucuriilor pe care le aduce credinta. Sa cãutãm sã fim în asa fel orientati, încât sã creãm în jurul nostru o atmosferã care sã impunã respect si celor care ar fi potrivnici. Noi nu suntem exclusivisti. Noi ne bucurãm de tot ce-i frumos în lumea aceasta. Ne bucurãm de toate productiile literare înãltãtoare de suflet. Mã gândesc de pildã la "Mama" de Cosbuc. Le spuneam într-o cuvântare la mãnãstire cã asa de mult îmi place "Mama" de Cosbuc încât eu as fi dorit, si doresc, sa fi existat de la întemeierea lumii, toatã lumea sã se fi întâlnit cu aceastã productie literarã. Sau în Antologia sanscritã se spune, printre altele, cã "Mânia în oamenii cei buni se naste moartã, se topeste; în cei cuminti un ceas trãieste; în semidocti trãieste luni, cinci ani în prostii cei din gloatã, iar în misei viata toatã". Nu-i un cuvânt revelat, dar îi un cuvânt adevãrat. Gânditi-vã, numai câte se pot descoperi cu mijloace de cunoastere, de mãrire; de pildã cu microscopul sau telescopul se pot descoperi niste lucruri pe care noi nu le putem cunoaste numai prin puterile noastre. Cam asa ceva este si credinta noastrã: un fel de telescop cu care-L vedem pe Domnul Hristos mai presus de noi. Credinta noastrã este o credintã a tainelor si învãtãtura Bisericii noastre este o învatãturã de tainã si de taine. Credinta noastrã este o credintã despovãrãtoare.